Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1202/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,de conflicte de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1202/
Ședința publică de la 22 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 2: Camelia Juravschi
JUDECĂTOR 3: Anca Pârvulescu
Grefier - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, Ministerul Justiției și Libertăților și Tribunalul Brașov, împotriva deciziei civile nr. 821/6 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil cu același nr.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat pentru intimații reclamanți și, lipsind recurenții pârâți Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, prin B, Ministerul Justiției și Libertăților, Tribunalul Brașov, precum și intimații pârâți Tribunalul Bacău, Curtea de Apel Bacău și Curtea de APEL BRAȘOV.
Procedura este îndeplinită.
Avocat solicită respingerea recursurilor ca nefondate.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Constată că prin sentința civilă nr. 821/2009, Tribunalul Brașova admis excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune al reclamantei, pentru perioada 01.01.2004 - 12.03.2005, excepție invocată de instanță din oficiu.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive ale pârâților Tribunalul Brașov, Curtea de APEL BRAȘOV, Tribunalul Bacău și Curtea de Apel Bacău, pentru perioadele cât reclamantele nu au avut calitatea de angajate ale acestor pârâți, excepție invocată de instanță din oficiu.
A admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Brașov, cu sediul în B,-, jud. B, Curtea de APEL BRAȘOV, cu sediul în B,-, jud. B, Tribunalul Bacău, Curtea de Apel Bacău, cu sediul în B,-, Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5 și Ministerul Finanțelor Publice și în consecință:
A obligat pârâții Tribunalul Bacău, Curtea de Apel Bacău și Ministerul Justiției și Libertăților, să calculeze și să plătească reclamantei diferențele de drepturi de natură salarială, echivalente cu sporul de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară, pentru perioada 12.03.2005 - 01.08.2008.
A obligat pârâții Tribunalul Brașov, Curtea de APEL BRAȘOV și Ministerul Justiției și Libertăților să calculeze și să plătească reclamantei diferențele de drepturi de natură salarială, echivalente cu sporul de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară, începând cu data de 01.08.2008 și în continuare, până la încetarea cauzei de discriminare, sume ce vor fi reactualizate conform indicelui de inflație la data plății și cu aplicarea dobânzii legale prevăzute de OG 9/2000.
A respins acțiunea formulată și precizată de reclamanta, pentru perioada 01.01.2004 - 12.03.2005, ca fiind prescrisă.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Bacău, Curtea de Apel Bacău, Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice și în consecință:
A obligat pârâții Tribunalul Bacău, Curtea de Apel Bacău și Ministerul Justiției și Libertăților să calculeze și să plătească reclamantei diferențele de drepturi de natură salarială, echivalente cu sporul de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară, pentru perioada 16.04.2007 - 01.02.2008, sume actualizate conform indicelui de inflație la data plății și cu aplicarea dobânzii legale prevăzute de OG 9/2000.
A respins acțiunea formulată de reclamanta pentru perioada ulterioară datei de 01.02.2008, ca fiind îndreptată împotriva unor pârâți fără calitate.
A obligat pârâta Curtea de Apel Bacău, respectiv Curtea de APEL BRAȘOV să facă cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă al reclamantelor cu privire la plata acestor drepturi.
A obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să vireze fondurile de bani necesare achitării diferențelor de drepturi de natură salarială, reactualizate, menționate anterior.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 137 CPC, instanța se va pronunța mai întâi cu privire la excepțiile invocate, respectiv:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Tribunalul Brașov pentru perioada cuprinsă între anul 2004 la zi, când Tribunalul Brașov nu avea calitatea de ordonator terțiar de credite, instanța constată că această excepție este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Acest pârât a avut calitatea de angajator al celor două reclamante, iar în virtutea acestei calități, reclamantele sunt îndreptățite a solicita obligarea acestui pârât la plata drepturilor salariale, potrivit legislației muncii în vigoare, neavând relevanță dacă angajatorul are și calitatea de ordonator principal, secundar sau terțiar de credite.
Pentru aceste considerente excepția va fi respinsă.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților, invocată de pârâtul Tribunalul Brașov prin întâmpinare, instanța constată că această excepție este neîntemeiată și urmează a fi respinsă ca atare, motivat de faptul că pretențiile solicitate de reclamanți au caracterul unor drepturi salariale, astfel încât, termenul de prescripție pentru solicitarea acestora este cel prevăzut de dispozițiile art. 283 lit. c din Codul Muncii, respectiv termenul de 3 ani de la data nașterii dreptului material la acțiune.
Susținerile pârâtului Tribunalul Brașov, în sensul că în cauză ar fi incidente dispozițiile art. 21 alin 1 din OG 137/2000 iar termenul de prescripție este de 1 an, calculat de la data când persoana a luat cunoștință despre cauza de discriminare, nu pot fi primite de instanță, întrucât, reclamanții chiar dacă au invocat o stare de discriminare, nu pretind despăgubiri proporționale cu prejudiciul suferit și restabilirea situației anterioare discriminării, ci solicită plata unor drepturi salariale - arătând faptul că altor persoane din aceeași categorie cu reclamanții - asistenți judiciari la alte instanțe le-au fost recunoscute aceste drepturi, prin hotărâri judecătorești irevocabile.
Față de aceste aspecte, va fi respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtul Tribunalul Brașov.
Cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților Tribunalul Brașov, Curtea de APEL BRAȘOV, Tribunalul Bacău și Curtea de Apel Bacău, invocată de către instanță din oficiu, constată că aceasta este fondată și urmează a fi admisă ca atare, întrucât, față de precizarea de acțiune depusă la dosar de reclamanta, precum și față de copiile carnetelor de muncă ale reclamantelor, rezultă că acestea au fost angajate în cadrul celor două instanțe - Tribunalul Brașov și Tribunalul Bacău - în perioade diferite, astfel încât, funcție de perioada cât au avut calitatea de angajatori, acești pârâți, vor sta în judecată în contradictoriu cu reclamanții.
Față de inadmisibilitatea acțiunii - invocată de pârâtul Tribunalul Brașov prin întâmpinare, instanța constată că aspectul invocat este de fapt o apărare de fond, neavând caracterul unei veritabile excepții. Mai mult, acest aspect a fost soluționat prin invocarea de către instanță din oficiu, a excepțiilor lipsei calității procesual pasive a pârâților sus arătați, pentru perioadele cât reclamantele nu au fost angajatele acestor instanțe.
Pe fondul cauzei, instanța reține că reclamanții au avut și au,calitatea de consilieri de probațiune în cadrul celor două tribunale, aspect ce rezultă din înscrisurile depuse la dosar. -( copia carnetelor de muncă)-
Potrivit dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/ 1996 (republicată) " pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
De altfel, în data de 10 martie 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat decizia în interesul legii nr.21/10.03.2008 prin care a stabilit că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG 83/2000 aprobată prin Legea 334/2001.
În raport cu această situație, dreptul magistraților și al celorlalte categorii de personal salarizate în baza Legii 50/1996 nu a încetat să existe, putând să fie pretins chiar după apariția legii de abrogare.
În ceea ce privește calitatea reclamantelor - aceea de consilieri de probațiune, instanța constată că legea cadru, privind salarizarea personalului din justiție face referire și la această categorie de personal, aceștia fiind salarizați de fapt în baza aceleiași legi, astfel încât, dispozițiile deciziei menționate, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, sunt aplicabile și față de consilierii de probațiune.
Având în vedere cele reținute de Înalta Curte în decizia menționată și raportat la dispozițiile art. 329 alin 3 din Codul d e procedură civilă conform cărora dezlegarea dată problemelor de drept judecate în soluționarea unui recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțe, rezultă temeinicia pretențiilor reclamanților, instanța dispunând în consecință.
În ceea ce privește acțiunea formulată de reclamanta, întrucât reclamanta nu a înțeles să-și precizeze acțiunea și nu a arătat cu cine înțelege să se judece pentru perioada ulterioară datei de 01.02.2008, raporturile sale de muncă cu instituțiile chemate în judecată încetând la această dată, a respins acțiunea privind drepturi salariale ulterioare acestei perioade.
Cât privește actualizarea creanței, instanța a constatat că potrivit prevederilor art.1084 cod civil creditorul este îndreptățit să pretindă atât repararea pagubei suferite, reprezentând suma datorată, cât și beneficiul de care a fost lipsit. Pentru o reală despăgubire, se impunea actualizarea creanței în raport de indicele de inflație și cu aplicarea dobânzii legale, conform art.1084 Cod civil.
În conformitate cu art. 3 alin.1 pct.2 din HG nr. 208/2005, Ministerul Finanțelor Publice elaborează proiectul bugetului de stat, al legii anuale bugetare și raportul asupra proiectului bugetului de stat precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
Ca urmare, era necesar ca acest minister să pună la dispoziția Ministerului Justiției fondurile necesare achitării drepturilor salariale restante.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, prin B, Ministerul Justiției și Libertăților și Tribunalul Brașov, criticând sentința pentru nelegalitate, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 4,6 și 9 și 3041Cod pr. civilă.
Prin recursul promovat, Tribunalul Brașova susținut că acordarea pe cale judecătorească a unui drept trebuie făcută în temeiul unei norme de drept și fără înfrângerea voinței legiuitorului și încălcarea separației puterilor în stat, principiu consfințit de art. 1 alin. 4 din Constituție.
În privința solicitării de constatare a puterii juridice inferioare a OG nr. 83/2000, comparativ cu Legea nr. 50/1996, se impune a se reține că, în conformitate cu teoria generală a statului și dreptului, precum și cu dreptul constituțional, ordonanțele se emit în temeiul unei legi temporare de abilitare, în condițiile delegării legislative, în domenii ce țin de legile ordinare. Ordonanțele sunt supuse aprobării ulterioare prin lege.
În ceea ce privește OG. Nr. 83/2000, a fost aprobată prin Legea nr. 334/2001 iar modificările legislative aduse de OG nr. 83/2000 și Legea nr. 327/2006 nu au condus la diminuarea drepturilor salariale ale consilierilor de probațiune ci dimpotrivă, la crearea unui nou sistem de salarizare, baza t pe noi principii care au la bază grila de intervale pentru stabilirea indemnizațiilor, valoarea de referință sectorială, coeficientul de multiplicare, noi sporuri.
În ceea ce privește calcularea sumelor cu aplicarea indicelui de inflație, se consideră că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 1088 Cod civil.
Ministerul Finanțelor Publice a invocat, prin motivele de recurs, excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, arătând că atribuții în angajarea, salarizarea și acordarea drepturilor reclamanților are Ministerul Justiției și Libertăților, raporturile de muncă existând cu acesta și nu cu Ministerul Finanțelor Publice.
Pe fond, s-a susținut că în speță se solicită plata unor drepturi care nu sunt prevăzute în nici o normă legală în vigoare iar plata sumelor reprezentând dobânda legală și indicele de inflație se poate face numai prin intervenția legiuitorului.
Ministerul Justiției și Libertăților critică sentința pentru faptul că instanța a depășit atribuțiunile puterii judecătorești, în acest sens, apărând interpretarea dată de prima instanță, prin care s-a constatat că este "nelegală" abrogarea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, aceasta nefiind decât o legiferare a unui drept salarial pe care legiuitorul a înțeles să îl abroge expres.
De asemenea, instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut, încălcând principiul disponibilității, ceea ce face să fie incident motivul prev. de art. 304 pct. 6 Cod pr. civilă.
Instanța a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal și pentru faptul a aplicat greșit legea. Reclamanții sunt consilieri de probațiune, or, prin Decizia nr. 21/2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că "judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% " În aceste condiții, deoarece consilierii de probațiune nu fac parte din categoriile de persona expres prevăzute de lege și care beneficiază de sporul în discuție, cererea acestora este neîntemeiată.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate, Curtea apreciază că recursurile sunt fondate pentru următoarele considerente:
Excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Finanțelor Publice a fost corect soluționată având în vedere că potrivit nr.HG 736/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, instanțele sunt instituții publice finanțate integral de la bugetul de stat, iar potrivit art. 131 pct. 1 din Legea 303/2004, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat. Prin art. 19 din Legea 500/2002 - privind finanțele publice - se prevede că Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează activitatea de pregătire a proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare.
Art.47 din Legea 50/1996 prevedea că "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Ulterior, acest text de lege a fost abrogat expres prin art.I punctul 42 din OG nr.83/2000, ordonanță ce a fost aprobată prin Legea nr.334/6.07.2001.
Reclamanții invocată faptul că au fost încălcate normele de tehnică legislativă în sensul că nu putea fi abrogată prevederea dintr-o lege printr-un act normativ cu forță juridică inferioară, respectiv Ordonanță, însă ignoră faptul că la rândul său această ordonanță a fost aprobată prin lege, aspect ce ține tot de tehnica legislativă, fiind un procedeu legal.
Ceea ce invocă reclamanții în susținerea acțiunii reprezintă argumente ce țin de neconstituționalitatea unui text de lege și nu pot fi verificate de instanțele de drept comun
Potrivit art.62 alin.3 din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată "abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca, prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial".
Prin urmare, pretențiile din acțiune au la bază un text de lege abrogat în mod expres iar, în plus, modificările legislative operate prin OG nr.83/2000, OUG nr.177/2002 precum și OUG nr.27/2006 nu au condus la diminuarea drepturilor salariale ale magistraților ci, dimpotrivă, la creșterea acestora, prin crearea unui nou sistem de salarizare bazat pe noi principii care au la bază grila de intervale pentru stabilirea indemnizațiilor, valoarea de referință sectorială, coeficientul de multiplicare, aceste din urmă elemente de determinare a veniturilor salariale fiind majorate substanțial, prin includerea sporurilor de care beneficiau magistrații.
În consecință, prin acordarea unor drepturi abrogate și neprevăzute în nici un act normativ în vigoare la data introducerii acțiunii, instanța de fond a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal, fapt ce atrage incidența motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.9 teza I Cod procedură civilă.
În ceea ce privește invocarea art.1 alin.1 din Protocolul adițional nr.1 al Convenției României pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale curtea reține că soluția primei instanțe are la bază o interpretare eronată a acestei reglementări internaționale, precum și a practicii CEDO invocată în considerentele sentinței recurate.
Astfel art.1 alin.1 din Protocolul nr.1 al CEDO garantează dreptul de proprietate al oricărei persoane asupra bunurilor sale însă nu are rolul de a suplini ori de a recunoaște un drept pe care legislația internă nu îl prevede. Reclamanții nu beneficiază de sporul invocat pentru că nu există o lege care să- prevadă și, prin urmare, nu sunt nici titularii unui drept de creanță care să poată fi ocrotit pe calea justiției.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg a subliniat în nenumărate rânduri că anumite drepturi sunt drepturi patrimoniale în sensul art.1 din Protocolul nr.1 "numai în măsura în care sunt prevăzute în legislația națională" (a se vedea în acest sens cauza Beian împotriva României paragraful 51, cauza Gaygusuz, paragraful 41). De asemenea, CEDO nu negat niciodată dreptul fiecărui stat de a crea legislația națională în funcție de specificul relațiilor sociale din fiecare stat membru, legislație care în mod evident evoluează de la un moment istoric la altul, schimbarea legislației prin abrogarea unor acte normative vechi și intrarea în vigoare a altora noi ținând de însuși progresul normal în cadrul unei societăți aflată în tranziție cum este cea din țara noastră.
Prin urmare, modificările legislative operate prin OG nr.83/2000, OUG 177/2002 și OUG nr.27/2006, Ordonanțe care au fost aprobate prin legi diferite (ex.: OUG 177/2002 aprobată prin Legea 347/2003) au condus în permanență la îmbunătățirea nivelului de trai al magistraților prin creșteri importante ale indemnizațiilor acestora și nicidecum nu s-a adus atingere vreunui drept de natura celui invocat.
Față de aceste considerente, curtea va admite recursurile
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de recurenții pârâți Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Economiei și Finanțelor prin B și Tribunalul Brașov, împotriva sentinței civile nr. 821/ 6 mai 2009 a Tribunalului Brașov pe care o modifică în parte în sensul că:
Respinge acțiunea formulată și precizată de reclamanta în contradictoriu cu Tribunalul Brașov, Curtea de APEL BRAȘOV, Tribunalul Bacău, Curtea de Apel Bacău, Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice.
Respinge acțiunea formulată și precizată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Bacău, Curtea de Apel Bacău, Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice.
Menține dispozițiile sentinței civile atacate cu privire la excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune al reclamantei și cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâșilor pentru perioadele cât reclamantele nu au avut calitatea de angajate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 22 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. CJ - 24.10.09
Dact. GG - 6.11.09
2 ex.
Președinte:Cristina ȘtefănițăJudecători:Cristina Ștefăniță, Camelia Juravschi, Anca Pârvulescu
