Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1206/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1206
Ședința publică din data de 20 august 2009
PREȘEDINTE: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 2: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 3: Dumitru
GREFIER:
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 20/12.09.2008, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr- în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S și Ministerul Finanțelor Publice B precum și cererea de intervenție formulată de intervenientul.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic în reprezentarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constă că prin registratura instanței s-a depus întâmpinare la recursul formulat re reclamanți, de către pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Reprezentantul pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor depune la dosar delegație de reprezentare.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri în fond.
Reprezentantul pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor solicită respingerea recursului formulat de reclamanții și menținerea sentinței pronunțată de Curtea de Apel Timișoara ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
În deliberare, asupra recursurilor de față constată.
Prin sentința civilă nr. 20/12.09.2008 a Curții de Apel Timișoaras -a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S și Ministerul Finanțelor Publice B precum și cererea de intervenție formulată de intervenientul.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamanții și intervenientul au funcția de conducători auto la Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S și la parchetele din raza acestuia.
Până la apariția Legii nr. 17/17.01.2006 care a modificat Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, reclamanții aveau calitatea de personal contractual și nu li se aplicau dispozițiile Legii nr. 50/1996.
Prin Legea nr. 17/17.01.2006 s-a modificat art. 3 din Legea nr. 567/2004 în sensul că și funcția de șofer a devenit funcție conexă personalului auxiliar de specialitate al instanțelor și parchetelor, pe lângă cele de agent procedural și aprod, care erau astfel definite de la apariția Legii nr. 567/2004.
Salarizarea reclamanților care au funcția de șoferi se face conform OG nr. 8/24.01.2007, care nu prevede sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropshică.
Acest spor a fost prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, (abrogată de OG nr. 8/2007) și a fost acordat doar magistraților și personalului auxiliar.
Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 21/10.03.2008, admițând recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în aplicarea unitară a art. 47 din Legea nr. 50/1996, a constatat că judecătorii, procurorii și magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
S-a reținut de Înalta Curte de Casație și Justiție că OG nr. 83/2000 nu are aplicabilitate cu privire la abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996, dispozițiile acesteia rămânând în vigoare.
Ori aceste dispoziții nu au în vedere decât personalul auxiliar și magistrații, nu și personalul conex, dispozițiile OUG nr. 177/2002 și ale OUG nr. 27/2006 neavând relevanță cu privire la reclamanți.
Prin urmare, nu există temei legal pentru admiterea acțiunii.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate și pe fond admiterea acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs au criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că a fost dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii.
Astfel, deși prin Ordonanța Guvernului nr. 8/24.01.2007 au fost menționați în art. 3 alin. 3 ca fiind conex personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și asimilat acestora, în acel moment erau aplicabile prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996 acestui personal auxiliar și implicit personalului conex, considerând că este discriminatoriu să nu li se aplice și lor acest coeficient.
Pe de altă parte, au invocat practica Tribunalului C-S prin care s-a admis acțiunea colegilor lor, învederând și minuta deciziei nr. 21 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile unite, în dosarul nr. 5/2008.
Prin întâmpinare, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat respingerea recursului reclamanților arătând în esență că într-adevăr decizia nr. 21/10.03.2008 a statuat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001 însă conform acestei decizii, art. 47 din Legea nr. 50/1996 nu a fost abrogat prin art. 1 pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, acest text de lege fiind aplicabil și după data de 1 octombrie 2000, data intrării în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000.
A mai menționat, că instanța de fond în mod corect a apreciat că efectele acestei decizii nu se întind asupra altor categorii de personal, decât asupra celor menționați expres și limitativ în cuprinsul acesteia, deci nu și asupra personalului conex - categorie din care fac parte și reclamanții.
Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, și cu motivele de recurs invocate, Curtea constată recursul nefondat.
Astfel, din examinarea hotărârii instanței de fond rezultă că s-a reținut corect starea de fapt pe baza actelor și probelor de la dosar și în mod legal s-a respins acțiunea. De asemenea corect a conchis instanța de fond că acest spor a fost prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 (aprobată de G nr. 8/2007), și a fost acordat doar magistraților și personalului auxiliar.
Prima instanță a avut în vedere dispozițiile deciziei nr. 21/10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție privind soluționarea recursului în interesul legii și prin care s-a statuat că dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 se interpretează în sensul că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Prin urmare, instanța de fond a apreciat în mod corect că efectele acestei decizii nu se întind asupra altor categorii de personal, decât asupra celor menționate expres și limitativ deci nu și asupra personalului conex - categorie din care fac parte și reclamanții.
Recurenții nu se pot prevala nici de dispozițiile art. 901din Legea nr. 567/2004, care prevede că dispozițiile aceste legi se aplică cu anumite excepții și personalului conex deoarece acest act normativ nu este emis în legătură cu salarizarea personalului și efectele acestui text nu pot fi extinse și cu privire la drepturile salariale.
De asemenea, invocarea practicii judiciare în materie nu poate fi reținută, știut fiind faptul că în sistemul jurisdicțional român, jurisprudența nu constituie izvor de drept.
În considerarea celor de mai sus, cum sentința este legală și temeinică sub aspectul motivelor de recurs invocate și cum în cauză nu sunt date nici alte motive de nulitate a hotărârii, ce s-ar putea invoca din oficiu, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul reclamanților:, și declarat împotriva sentinței civile nr. 20/12.09.2008, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S, Ministerul Economiei și Finanțelor și intervenientul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 august 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier
Red. /01.09. 2009
Tehnored.: M/ 2 ex./01.09. 2009
Prim inst.: și
Președinte:Maria Ana BibereaJudecători:Maria Ana Biberea, Vasilica Sandovici, Dumitru
