Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1223/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
România
Curtea de Apel Timișoara
Secția de litigii de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 1223
Ședința publică din 20 august 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 2: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 3: Dumitru
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr. 430 pronunțată la 21 aprilie 2009 de către Tribunalul C S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată pârâții intimați Curtea de Apel Timișoara, Tribunalul C, având ca obiect drepturi bănești - spor de stres și suprasolicitare neuropsihică.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura completă.
Recurentul a solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului lui la dezbateri.
s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, constatând că nu mai sunt alte cereri sau probe de administrat, consideră cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
Instanța
Deliberând asupra recursului de față a constatat următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara la 20 noiembrie 2008 sub nr. 1300/59, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Tribunalul C S, Curtea de Apel Timișoara și Ministerul Justiției solicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, să oblige în solidar pârâții la plata sporului de stres în procent de 50% calculat la indemnizația brută de încadrare începând cu data de 23 ianuarie 2007 la zi, precum și acordarea lunară a acestui spor și în continuare, în condițiile prevăzute de art. 47 din Legea nr. 50/1996 cu modificările ulterioare, respectiv OG nr. 8/2007.
In motivarea acțiunii arată că potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicată și cu modificările ulterioare "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază lunar"; că dreptul prevăzut de art. 47 este și a rămas în vigoare de la data actului normativ care-l reglementează; că nu au dispărut criteriile avute în vedere la acordarea sporului, ci dimpotrivă s-au acutizat, deoarece odată cu intrarea României în Uniunea Europeană au crescut cerințele înfăptuirii actului de justiție în condiții de calitate și eficiență sporită, care în situația existenței unui sistem legislativ stufos șu uneori contradictoriu și a unor condiții de muncă neadecvate etapei actuale duc la creșterea factorilor de risc.
Mai arată că acțiunea este întemeiată și pe considerentul că un act normativ cu putere juridică a unei legi nu poate fi modificat sau abrogat decât de un alt act normativ de aceeași forță juridică.
Prin sentința civilă nr. 9 pronunțată la 3 februarie 2009, instanța a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului C S, unde cauza a fost înregistrată sub nr-.
Prin sentința civilă nr. 430 pronunțată la 21 aprilie 2009, instanța a admis acțiunea reclamantei, a obligat pârâții Ministerul justiției, Curtea de Apel Timișoara și Tribunalul C S să calculeze și să plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din indemnizația brută lunară cuvenite pentru perioada 23 ianuarie 2007 și până în prezent, actualizate cu indicele de inflație calculat de la data nașterii dreptului și până în momentul plății efective și să plătească reclamantei acest spor și în viitor.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut in esență că dreptul reclamantei la sporul de stres și suprasolicitare neuropsihică a fost reglementat prin art. 47 din Legea nr. 50/1996, dată de la care el a fost efectiv plătit personalului auxiliar de specialitate și înscris in cărțile de muncă ale acestora, până la abrogarea normelor in discuție prin art. I, pct.42 din Ordonanța Guvernului nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996.
Pentru justificarea neregularității actului de abrogare,prin instanță a reiterat raționamentul expus in conținutul Deciziei nr. XXI din 10 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 444 din 13 iunie 2008, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat, într-un recurs în interesul legii, că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv la salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
În termen legal, împotriva sentinței civile menționate mai sus, a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, recurs înregistrat la Curtea de Apel Timișoara sub nr-.
Solicită modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii, invocând ca temei de drept dispozițiile art. 304 pct. 9 cod procedură civilă.
Arată că din februarie 2007 intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești, OG nr. 8/24 ianuarie 2007, care prin art. 30 abrogă Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești; că recursul în interesul legii nu a avut în vedere acest aspect, ci doar OG nr. 83/2000; că sporul de 50% nu mai subzistă începând cu februarie 2007 pentru personalul auxiliar de specialitate, în condițiile în care dispozițiile Legii nr. 50/1996 privind salarizarea personalului auxiliar au fost abrogate în întregime.
Reclamanta intimată și pârâții intimați Tribunalul C S și Curtea de Apel Timișoara, deși legal citați, nu au depus întâmpinare prin care să-și exprime punctul de vedere față de cererea de recurs.
Analizând recursul pârâtului prin prisma motivelor invocate, precum și a actelor de procedură efectuate in fața instanței de fond, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 304 pct. 9 și art. 312 alin.1/pr.civ.,instanța reține următoarele:
In ce privește modalitatea de interpretare și aplicare de către judecătorii fondului prevederilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, după intrarea in vigoare a OG nr.8/2007,Curtea reține că, având de soluționat un recurs in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța supremă s-a pronunțat prin Decizia nr. 21/10.03.2008 constatând inaplicabilitatea normelor de abrogare conținute în art. I pct. 42 și în art. IX alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, care impune ca instanțele de judecată să considere rămase în vigoare dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, norme ce au produs și produc în continuare efecte juridice.
Ori,in contextul in care,potrivit art. 329 alin.2 și 3/pr.civ. dezlegările date problemei de drept ce vizează aplicabilitatea art. 47 din Legea nr. 50/1996 chiar și in momentul pronunțării deciziei in interesul legii,10.03.2008, sunt obligatorii pentru judecătorii fondului, Curtea consideră că magistrații și personalul auxiliar au dobândit prin respectiva hotărâre o speranță legitimă de a obține sporul salarial in discuție, in înțelesul dat acestei noțiuni de jurisprudența Curții care a aplicat și interpretat prevederile art. 1 din Protocolul Adițional nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această speranță a fost întărită prin practica ulterioară constantă a instanțelor din țară care, văzând conținutul deciziei instanței supreme, au acordat aceste drepturi și după intrarea in vigoare a OG nr. 8/2007.
In plus, această speranță a fost confirmată prin însăși conduita pârâților, care printr-un ordin intern emis in luna februarie 2009 au dispus plata pentru viitor a sporului de stres și suprasolicitare neuropsihică pentru magistrații și personalul auxiliar al instanțelor, de notorietate fiind faptul că timp de o lună de zile, aceste drepturi au fost incluse in salarii și achitate chiar și pentru persoanele care nu au obținut in mod individual titluri executorii.
Rezultă din cele de mai sus că dreptul reclamantei la sporul de 50% pentru stres și suprasolicitare neuropsihică reprezintă un bun protejat prin 1 din Protocolul Adițional nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, pentru că,pe de-o parte reprezintă un drept de creanță recunoscut de lege prin art. 47 din Legea nr. 50/1996, iar,pe de altă parte, datorită afirmării unei practici judiciare constante in sensul acordării acestor drepturi persoanelor din categoria socio-profesională a autorului acțiunii.De aceea, in considerarea art. 20 alin.2 din Constituția României, Curtea apreciază că nici motivul de recurs referitor la abrogarea Legii nr. 50/1996 nu este întemeiat, cu atât mai mult cu cât această pretinsă suprimare a drepturilor salariale recunoscute printr-un act normativ anterior a fost făcută prin intermediul unei ordonanțe de guvern care reglementa exclusiv sistemul de salarizare al altei categorii socio-profesionale decât cea a reclamantului magistrat,respectiv cea a personalului auxiliar din instanțe si parchete.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, urmează a respinge recursul declarat de către pârâtul Ministerul Justiției ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr. 430 pronunțată la 21 aprilie 2009 de către Tribunalul C S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată și pârâții intimați Curtea de Apel Timișoara, Tribunalul C
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 august 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red. MB/dact. MB
2 ex.
25.09.2009
Primă instanță:
, - Tribunalul C
Președinte:Maria Ana BibereaJudecători:Maria Ana Biberea, Vasilica Sandovici, Dumitru
