Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1234/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1234/
Ședința publică de la 09 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâții CURTEA DE APEL GALAȚI, cu sediul în G,-, jud. G și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 688/30.04.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul de fond nr-, în litigiul privind conflictul de muncă intervenit în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G, cu sediul în G,-, jud. G, TRIBUNALUL GALAȚI, cu sediul în G,-, jud. G și reclamantele, ambele cu domiciliul ales la sediul Tribunalului Galați, din G,-, jud. G, având ca obiect "DREPTURI ".
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează: cererea este la primul termen de judecată fixat în recurs, fiind legal motivată și scutită de taxă judiciară de timbru; ambii recurenți pârâți, prin cererile de recurs au solicitat judecarea cauzei în lipsă; s-a constatat că, fiind citați cu copii ale motivelor de recurs, intimații nu au formulat întâmpinare; a fost atașat procesul-verbal încheiat potrivit dispozițiilor art. 98 (6) din privind unui membru al completului de judecată, completul C 3R fiind format prin includerea judecătorului din planificarea de permanență, după care:
Curtea constată cauza în stare de judecată și, având în vedere că prin cererile de recurs instituțiile pârâte au solicitat judecarea în lipsă, declară închise dezbaterile potrivit art. 150 Cod procedură civilă și o reține în pronunțare.
CURTEA
Cererea de chemare în judecată
Prin acțiunea formulată și înregistrată sub nr-, pe rolul Tribunalului Galați, reclamantele - și, au solicitat în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Galați, Curtea de APEL GALAȚI și Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice G, ca prin hotărâre judecătorească, să fie obligați la plata sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația brută lunară de încadrare, începând cu 01.02.2007 și pe viitor, cu aplicarea reactualizărilor în funcție de rata inflației la data plății.
Poziția pârâtului - întâmpinarea
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției, a solicitat respingerea acțiunii, arătând că asistenții judiciari nu sunt și nu au fost niciodată beneficiari ai sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Sentința civilă nr. 688/30.04.2009 pronunțată de Tribunalul Galați
Prin sentința civilă nr. 688/30.04.2009 Tribunalul Galația admis acțiunea formulată de reclamantele - și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI și Tribunalul Galați și au fost obligați pârâții să plătească reclamantelor sporul de 50 % din indemnizația de încadrare brută lunară, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, începând cu data de 01.02.2008 și pe viitor, actualizat cu indicele de inflație la data plății efective și a fost respinsă acțiunea reclamantelor față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor pentru lipsă calitate procesuală pasivă.
Considerentele sentinței pronunțată de instanța de fond
Instanța de fond a reținut următoarele:
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța a apreciat acțiunea reclamantelor ca întemeiată, atât prin prisma Deciziei pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 10 martie 2008, în soluționarea recursului în interesul legii (care este obligatorie pentru instanță, în temeiul art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă), cât și mai ales prin prisma Hotărârii din 6 decembrie 2007 Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza "Beian contra României".
Instanța a reținut că, potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996, reclamanții, în calitate de magistrați, beneficiau de sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică. Într-adevăr, activitatea judiciară desfășurată de reclamanți, este caracterizată în mod constant de riscuri profesionale sporite la adresa persoanei reclamanților, a familiilor acestora și a bunurilor lor, precum și de o suprasolicitare neuropsihică evidentă, inclusiv datorită volumului foarte mare de activitate și a specificului activității (reprezentat de caracterul litigios al acesteia, care este marcat de situațiile puternic conflictuale dintre interesele evident divergente ale justițiabililor, instrumentate prin proceduri bazate pe contradictorialitate, toate acestea generând încordare psihică și condiții de stres). Activitatea judiciară vizează tranșarea unor conflicte judiciare cu implicații deosebite, cum ar fi conflictele sociale extinse și foarte tensionate inerente conflictelor de muncă (concedieri colective, greve etc.), cauzele penale cu fapte de periculozitate mărită și consecințe deosebite, litigiile patrimoniale cu valori ridicate și multe altele
Este de notorietate faptul că nu au intervenit schimbări, sub acest aspect, în condițiile de muncă ale reclamanților, nici după adoptarea nr.OG 83/2000 și până în prezent, aceștia rămânând expuși acelorași riscuri profesionale și suprasolicitării neuropsihice. Dimpotrivă, aceste condiții s-au acutizat, pe fondul creșterii volumului de activitate și al complexității reglementărilor și al relațiilor sociale supuse controlului judiciar.
Din aceste considerente, eliminarea, prin prevederile art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000, a sporului salarial pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, nu produce efecte, fiind contrară, în primul rând, dispozițiilor art. 41 alin. 2 și art. 16 alin. 1 raportat la art. 15 alin. 1 și art. 53 din Constituție, coroborat cu prevederile art. 11 și art. 20 din Constituție raportate la cele ale Protocolului nr. 12 la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale. Aceasta, deoarece sunt încălcate drepturile constituționale ale reclamanților privind securitatea și sănătatea în muncă, precum și dreptul la tratament egal în materie de salarizare, deoarece acest spor salarial a fost menținut pentru toate celelalte categorii profesionale expuse riscurilor profesionale și suprasolicitării psihice (de exemplu, prin art. 8 lit. b din nr.HG 281/1993, art. 50 alin. 13 din Legea nr. 128/1997, art. 13 alin. 1 lit. b și lit. c din nr.OUG 115/2004, art. 51 alin. 5 din Legea nr. 334/2002, art. 14 alin. 1 lit. b din Legea nr. 435/2006, art. 21 alin. 1 și art. 23 din nr.OG 38/2003, art. 21 alin. 1 și art. 23 din nr.OG 64/2006 etc.). Or, este de neconceput ca, de pildă, activități, precum cele premergătoare sau ulterioare desfășurării proceselor (activități accesorii activității judiciare principale), desfășurate de funcționarii publici cu statut special din cadrul poliției și penitenciarelor, să fie remunerate cu sporul de risc și suprasolicitare psihică, iar activitatea juridică principală, cea mai expusă riscurilor și suprasolicitării, să fie exclusă de la beneficiul acestei remunerări.
Ca atare, prevederile art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000 nu au produs efecte, fiind contrare și dispozițiilor art. 7 și art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului (care garantează dreptul tuturor la protecție egală a legii împotriva oricărei discriminări și dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare); art. 7 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat prin Decretul nr. 212/1974 (care garantează dreptul la condiții de muncă juste și prielnice și la egalitate de tratament în salarizare, fără nicio distincție); art. 14 din Convenția europeană privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv Protocolul nr. 12 la această Convenție (care interzic discriminările); art. 4 din Carta socială europeană revizuită (ratificată prin Legea nr. 74/1999) care garantează dreptul la o salarizare echitabilă; art. 5, art. 6, art. 39 alin. 1 lit. a și lit. f, art. 40 alin. 2 lit. c, art. 154 alin. 3, art. 165 și art. 155 raportat la art. 1 din Legea nr. 53/2003 (lege organică, potrivit art. 73 alin. 3 lit. p din Constituție, lege care garantează plata integrală a drepturilor de natură salarială, fără discriminări, restrângeri sau limitări); art. 20, art. 16 alin. 1, art. 53 și art. 41 din Constituție (care garantează aplicarea principiului nediscriminării și în raport cu dreptul la salariu, drept care face parte din conținutul complex al dreptului constituțional la muncă și care nu poate face obiectul unor limitări discriminatorii).
În al doilea rând, prevederile art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000 nu au produs efecte, deoarece sunt contrare și dispozițiilor art. 73 alin. 3 lit. l, art. 1 alin. 3 și alin. 5, art. 115 alin. 1 și alin. 2 din Constituție, art. 4 alin. 1 și alin. 2 și art. 56 alin. 2 din Legea nr. 24/2000. Astfel, salarizarea și drepturile personalului din organele autorității judecătorești sunt parte integrantă a domeniului rezervat legii organice (conform art. 73 alin. 3 lit. l din Constituție), deoarece vizează elemente ale organizării și funcționării instanțelor judecătorești și a unităților de parchet, fapt confirmat și de dispozițiile art. 1, art. 98, art. 149-150 din Legea nr. 92/1992, art. 1, art. 73-74 din Legea nr. 303/2004, art. 133-134 și art. 135 din Legea nr. 304/2004.
Însă, în domeniile rezervate legii organice, este inadmisibilă emiterea unor ordonanțe de Guvern, deci prevederile art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000 nu puteau produce efecte extinctive cu privire la drepturile reclamanților.
Este adevărat că nr.OG 83/2000 a fost aprobată prin Legea nr. 334/2001, care însă reprezintă o lege ordinară, deci nici acest din urmă act normativ nu este să producă efecte juridice extinctive asupra dreptului la sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, contrar dispozițiilor art. 73 alin. 3 lit. l raportat la art. 1 alin. 3 și alin. 5 din Constituție.
În al treilea rând, prevederile art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000 nu au produs efecte, deoarece sunt contrare și dispozițiilor art. 1 alin. 5, art. 115 alin. 2 din Constituție raportate la cele ale art. 56-59 și art. 62-63 din Legea nr. 24/2000. Aceasta, deoarece prin art. 1 lit. Q pct. 1 din Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să aducă numai modificări și completări la Legea nr. 50/1996, iar nu să opereze abrogări în textul acestei legi. Ori de câte ori Guvernul este abilitat să opereze abrogări în cuprinsul unor acte normative, această abilitare este expresă (exemplul cel mai elocvent fiind chiar dispozițiile pct. 3 ale aceluiași art. 1 lit. Q din Legea nr. 125/2000). Însă, potrivit art. 56 din Legea nr. 24/2000, modificarea, completarea și derogarea sunt evenimente legislative distincte și inconfundabile (definite distinct și de art. 57-59 și art. 62-63 din Legea nr. 24/2000), iar evenimentul legislativ al abrogării poate fi dispus doar prin acte normative de același nivel sau de nivel superior, având ca obiect evenimentul respectiv. Ori, art. 1 lit. Q pct. 1 din Legea nr. 125/2000 nu permitea adoptarea normei de abrogare cuprinse în art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000, iar acest din urmă act normativ nu era de același nivel ca și Legea nr. 50/1996 (nici Legea nr. 334/2001, de aprobare a acestei ordonanțe, nu se ridică la nivelul legii organice).
Pe de altă parte, dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 nu au fost abrogate nici prin prevederile art. 50 alin. 2 din nr.OUG 177/2002, deoarece aceste din urmă prevederi dispun numai abrogarea art. 1 indice 1, respectiv numai exclusiv a dispozițiilor referitoare doar la "salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului asimilat", din Legea nr. 50/1996, precum și abrogarea oricăror alte dispoziții contrare. Însă, art. 47 din Legea nr. 50/1996 nu este cuprins în capitolul I secțiunea 1 legii, având ca obiect "salarizarea și ale drepturi ale magistraților", ci la un alt capitol (capitolul V "Dispoziții comune"), deci nu face obiect al abrogării. De asemenea, art. 47 din Legea nr. 50/1996 nu este contrar dispozițiilor nr.OUG 177/2002, deoarece această ordonanță permite, prin art. 34, beneficiul unor alte drepturi complementare, cum este și dreptul la sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, deci nici sub acest aspect nu a intervenit abrogarea.
Dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 nu au fost abrogate nici prin prevederile art. 41 lit. f din nr.OUG 27/2006, deoarece și acest act normativ, prin art. 32, permite beneficiul dreptului complementar la sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 nu au fost abrogate nici prin art. 30 lit. a din nr.OG 8/2007, întrucât o asemenea abrogare nu poate produce efecte, contrar prevederilor art. 73 alin. 3 lit. 1, art. 1 alin. 3 și alin. 5, art. 115 alin. 1 și alin. 2 din Constituție, art. 4 alin. 1 și alin. 2, art. 36 alin. 2 din Legea nr. 24/2000, deoarece, în domeniile rezervate legii organice, este inadmisibilă emiterea unor ordonanțe de Guvern.
Acordarea drepturilor bănești solicitate nu se confundă cu o adăugare la lege, ci reprezintă o aplicare a prevederilor art. 165, art. 161 alin. 4, art. 164 alin.1, art. 166, art. 269 alin. 1 raportat la art. 1 și la art. 295 din Codul muncii, care garantează dreptul la despăgubire.
Nu poate fi reținută susținerea pârâtului Ministerul Justiției potrivit căreia asistenții judiciari nu ar avea dreptul la acest spor având în vedere dispozițiile art. II din OUG nr. 20/2002, potrivit căruia magistrații consultanți beneficiază de drepturile de salarizare prevăzute pentru judecătorii de la judecătorii de Legea nr. 50/1996, deci inclusiv de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică.
În consecință, ținând cont de toate cele prezentate anterior, fiind încălcate dispozițiile art. 16 alin. 1 și 2 din Constituția României, art. 2 pct. 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 2 pct. 2 din Convenția nr. 111 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitarea profesiei, art. 19 pct. 3 din Pactul Internațional cu privire la drepturile sociale și politice și art. 5 și 6 din Codul muncii, ale art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale și ale Protocolului nr. 12 la această convenție, instanța a apreciat ca întemeiată cererea reclamanților, urmând a proceda la admiterea acțiunii, în speță fiind incidente și dispozițiile art. 269 alin. 1, art. 165, art. 161 alin. 4, art. 164 alin. 1, art. 166 raportat la art. 1 și la art. 295, art.292 din Codul muncii și la art. 110 alin. 2 și 3 Cod procedură civilă.
De altfel, prin emiterea Ordinului nr. 768/C/01.03.2009 de către Ministrul Justiției, a avut loc o recunoaștere a dreptului și a despăgubirilor pretinse de reclamanți.
Recursurile declarate de pârâții Curtea de APEL GALAȚI și Ministerul Justiției și Libertăților
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Curtea de APEL GALAȚI și Ministerul Justiției și Libertăților criticând soluția instanței de fond ca nelegală și netemeinică.
Curtea de APEL GALAȚIa criticat soluția Tribunalului Galați pentru următoarele motive:
Consideră că hotărârea pronunțată este dată cu încălcarea legii, pentru următoarele considerente:
n ședința sa din 27.05. 2009, Curtea Constituțională a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte.
Astfel, Curtea Constituțională a statuat că în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 126 alin. (3) din Constituție, Înalta Curte de Casație și Justiție are competența de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, cu respectarea principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor, consacrat de art. 1 alin. (4) din Constituția României. Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora.
Asistenții judiciari nu au fost beneficiari ai sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
OG nr. 56/1997 care a completat Legea nr. 50/1996 prevedea că de acest spor beneficiau magistrații și executorii judecătorești. Astfel, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și executorii judecătorești beneficiază de un spor de 50% la salariul de bază brut lunar.
Ulterior legea de aprobare a nr.OG 56/1997, Legea nr. 104/1999 dispunea la art. 421că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% la salariul de bază brut lunar.
Conform art. 3 din nr.OUG 179/1999 privind modificarea și completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, asistenții judiciari sunt remunerați lunar cu coeficientul de ierarhizare a salariului de bază pentru judecătorul stagiar anul I - II, în raport cu timpul efectiv lucrat.
Așa cum se poate observa, textul de lege nu prevede alte drepturi salariale suplimentare pentru asistenții judiciari, precum sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Mai mult, prin deciziile nr. 239 din 05.06.2003 și nr. 362 din 30.09.2003, Curtea Constituțională s-a pronunțat sub aspectul încălcării art. 16 din Constituție cu privire la constituționalitatea unor dispoziții cuprinse în OUG nr. 177/2002 privind salarizarea magistraților.
Conform acestor dispoziții legale, asistenților judiciari le erau recunoscute doar o parte din drepturile salariale și de altă natură prevăzute pentru magistrați, autorul excepției reclamând instituirea unei discriminări.
În ambele cazuri, Constituțională a respins excepțiile ca nefondate, reținând că,situația diferită în care se află magistrații consultanți (asistenții judiciari) în raport cu magistrații, judecători și procurori, justifică, atât în sensul prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, cât și în sensul reglementărilor internaționale, instituirea unui tratament juridic diferențiat, drepturile care li se acordă ținând de opțiunea legiuitorului, fără obligativitatea recunoașterii tuturor drepturilor stabilite pentru magistrați".
Curtea a reținut că,magistrații consultanți se află într-o situație esențial diferită față de alte categorii de magistrați, chiar și față de persoanele asimilate acestora, deoarece condițiile de numire și de încetare a funcției, durata acesteia și procedura sancționării disciplinare a magistraților consultanți diferă în mod esențial de cele aplicabile celorlalte categorii de magistrați,iar atribuțiile specifice acestei funcții nu sunt exercitate cu caracter de permanență, ci doar în cazurile când se judecă, în primă instanță, conflictele de muncă".
Ministerul Justiției și Libertățilora criticat soluția instanței de fond sub următoarele aspecte:
Potrivit motivului de recurs prevăzut la pct. 4 al art. 304 din Codul d e procedură civilă, se poate cere casarea unei hotărâri în situația în care instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Depășirea limitelor puterii judecătorești este constatată prin Decizia Curții Constituționale privind conflictul juridic de natură constituțională dintre autoritatea judecătorească, reprezentată de Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte.
La 27 mai 2009 Curtea Constituțională a pronunțat Decizia 838/2009 prin care a constatat existența unui conflict de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și Parlamentul României, pe de altă parte.
După pronunțarea deciziei Curții Constituționale, instanțele nu mai pot aplica cele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 21/10.03.2008 decât cu încălcarea și ignorarea dispozițiilor imperative ale art. 11 alin. 3 din Legea nr. 47/1992, cu consecința perpetuării încălcării Constituției în pofida celor constatate expres de Curtea Constituțională.
Un alt motiv de recurs care trebuie reținut în cauză este cel prevăzut la punctul 9 al art. 304 din Codul d e procedură civilă, potrivit căruia hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii, în ceea ce privește pe reclamanții ce se constituie asistenți judiciari.
Spre deosebire de celelalte categorii de personal din sistemul justiției, drepturile salariale ale asistenților judiciari (magistraților consultanți) au fost reglementate în primă fază chiar în cuprinsul Legii nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească.
Drepturile salariale de care au beneficiat asistenții judiciari nu au inclus sporul pentru risc și solicitare neuropsihică, art. III din nr.OUG 179/1999 privind modificarea și completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească (aprobată cu modificări prin Legea nr. 118/2001) stabilind exhaustiv drepturile salariale ale acestora:
Art. III. - Asistenții judiciari sunt remunerați lunar cu coeficientul de ierarhizare a salariului de bază pentru judecătorul stagiar anul I-II, în raport cu timpul efectiv lucrat. Perioada în care o persoană desfășoară activitate de asistent judiciar constituie vechime în muncă și vechime în specialitate.
Asistenții judiciari nu au beneficiat niciodată de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, întrucât art. 47 și art. 48 alin. 4 din Legea nr. 50/1996 nu a fost vreodată incident în privința acestora, ci doar în privința altor categorii de personal din autoritatea judecătorească, la care s-a referit expres: magistrați, personal auxiliar și experți criminaliști.
Instanța supremă a admis recursul în interesul legii și, în dezlegarea problemei de drept cu care a fost învestită, a stabilit prin Decizia nr. 21 din 10.03.2008 pronunțată în dosar nr. 5/2008 că:
"judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară de încadrare, respectiv la salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001".
În aceste condiții, deoarece asistenții judiciari nu fac parte din categoriile de personal ce beneficiază de sporul în discuție, așa cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție, a solicitat respingerea acțiunii formulată de aceștia.
Considerentele deciziei instanței de recurs
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și a celor de ordine publică conform art. 304 Cod procedură civilă Curtea reține următoarele:
Problema de drept a fost dezlegată, în parte, de Înalta Curte de Casație și Justiție. Astfel, prin decizia 21/2008 s-a constatat că magistrații și personalul auxiliar din justiție au dreptul la spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50 %. Recursul în interesul legii nu a vizat și categoria asistenților judiciari astfel că dispozitivul deciziei nu face referire la categoria asistenților judiciari. Rămâne ca instanța de judecată să stabilească dacă se cuvine sau nu acest spor și acestei categorii. Acest lucru se realizează prin punerea în aplicare a teoriei de drept statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin considerentele deciziei nr. 21/2008. Instanța supremă a stabilit că art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost și a rămas în vigoare și după apariția nr.OG 83/2000, norma de abrogare. Astfel, la stabilirea acestui drept pentru categoria asistenților judiciari instanța de judecată, făcând aplicarea teoriei de drept corecte stabilite de decizia nr. 21/2008, trebuie să considerăm că sporul de 50 % nu a fost abrogat și a fost în vigoare pentru perioada 2000 - 2009.
Conform art. 2 din nr.OG 20/2002 "magistrații consultanți beneficiază, în raport cu vechimea în specialitate juridică, de drepturile de salarizare prevăzute pentru judecătorii de la judecătorii de Legea nr. 50/1996.
Ca atare, începând cu anul 2002, dacă considerăm că sporul de 50 % a fost în vigoare, așa cum a stabilit instanța supremă, înseamnă că asistenții judiciari au dobândit, începând cu această dată acest spor, iar ulterior (ca și în cazul magistraților) nici o normă legală nu a abrogat și nu a făcut referire, la acest spor.
Asistenții judiciari, la data numirii în funcție au fost salarizați corespunzător judecătorilor din cadrul judecătoriilor, conform Anexei 1 din Legea nr. 50/1996. Ulterior, prin art. 3 (1) din nr.OUG 20/20.02.2002 privind modificarea și completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească s-a dispus că "asistenții judiciari în funcție la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe sunt de drept magistrați consultanți ". În art. 2 din același act normativ s-a dispus în concret asupra salarizării acestei categorii profesionale, în sensul că "magistrații consultanți beneficiază, în raport cu vechimea în specialitate juridică, de drepturile de salarizare prevăzute pentru judecătorii de la judecătorii de Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, cu modificările și completările ulterioare". Dar, în drepturile de salarizare ale judecătorilor de la judecătorii prevăzute de Legea nr. 50/1996 este cuprins inclusiv sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică reglementat de art. 47 din acest text de lege.
Instituția magistraților consultanți a fost aprobată expres prin Legea nr. 304/2004 fără a fi abrogate și dispozițiile art. 2 din nr.OUG 20/2002 întrucât există dispoziții tranzitorii care stabilesc ultraactivitatea acestui text prin transferul dreptului reglementat la un nou subiect. Aceste norme tranzitorii se găsesc în cuprinsul art. 115 din Legea nr. 304/2004 potrivit cărora: "Magistrații consultanți în funcție la data intrării în vigoare a prezentei legi sunt numiți de drept în funcțiile de asistenți judiciari și își continuă activitatea în cadrul tribunalelor de muncă și asigurări sociale sau, după caz, al secțiilor sau completelor specializate".
Drept urmare, este eronată interpretarea dată de pârâți cu privire la dispozițiile privind salarizarea asistenților judiciari, în sensul că ar interzice acordarea sporurilor pentru această categorie socio-profesională.
Pe de o parte, că dispoziția inserată în art. 2 alin. 1 din nr.OUG 20/2002 este imperativă, "beneficiază", iar pe de altă parte, sintagma "drepturile de salarizare prevăzute pentru judecătorii de la judecătorii" include evident și indemnizația de încadrare.
Din interpretarea sistematică, rezultă că în baza Legii nr. 50/1996 magistrații beneficiau de "salarii de bază". Ulterior, prin afectul art. 2 alin. 1 din Legea nr. 50/1996, introdus prin nr.OG 83/2000, magistrații beneficiază de o indemnizație de încadrare lunară, fiind astfel, introdusă o noțiune nouă. Însă și în cazul magistraților legiuitorul a prevăzut expres în art. 2 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 că "indemnizația este unica formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției de magistrat".
Alineatul 3 al art. 2 din nr.OUG 20/2002 nu interzice acordarea de sporuri, întrucât acest articol ca și art. 2 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 modificat prin nr.OG 83/2000 are ca obiect forma salarizării și nu conținutul salarizării. Mai mult, art. 2 alin. 1 din nr.OUG 20/2002 se referă expres la acordarea tuturor drepturilor de salarizare, fără nici o distincție, iar alineatul 3 al aceluiași articol este temeiul de drept al sporurilor pentru condiții vătămătoare și a celui de vechime în muncă, care se adaugă la indemnizație. Acest aspect, arată indubitabil faptul că această prevedere nu are înțelesul unei interdicții de acordare a sporurilor.
Referitor la susținerea pârâților cu privire la faptul că asistenții judiciari nu se regăsesc în rândul categoriilor socio-profesionale prevăzute în Decizia nr. 21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, tribunalul a apreciat că acest aspect nu înlătură dreptul la beneficiul sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică. Aceasta întrucât, pe de o parte Înalta Curte de Casație și Justiție nu a fost sesizată cu privire la instituția asistenților judiciari, iar pe de altă parte dispozitivul acestei hotărâri trebuie interpretat în lumina considerentelor care, în mod expres și fără echivoc, rețin că este interzisă discriminarea categoriilor socio-profesionale din sistemul judiciar prin negarea dreptului la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în detrimentul unora.
Astfel, conform art. 1 din Legea nr. 50/1996 "salarizarea magistraților și a personalului din instanțele judecătorești și parchete se face ținându-se seama de rolul, răspunderea, complexitatea, caracterul justiției de putere în stat, de pregătirea și competența profesională, precum și de incompatibilitățile și interdicțiile pentru magistrați, prevăzute de Constituție și de Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească". Or, potrivit art. 111 alin. 2 și 4 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară "Dispozițiile legale privind obligațiile, interdicțiile și incompatibilitățile judecătorilor și procurorilor se aplică și asistenților judiciari Asistenții judiciari depun jurământul în condițiile prevăzute de lege pentru judecători și procurori.
Ceea ce mai trebuie menționat este că, odată cu pronunțarea unei decizii în interesul legii se stabilește nu numai înțelesul corect al unei norme legale, dar și o teză de drept corectă și aplicabilă, teză pe care instanțele de judecată trebuie să o preia și să o aplice. Recurentul Ministerul Justiției și Libertăților solicită aplicarea automată doar a dispozitivului deciziei fără înțelegerea explicațiilor date de instanța supremă prin considerente, ceea ce nu considerăm a fi o concepție corectă asupra aplicabilității deciziilor date de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii.
Prin urmare suntem de acord cu argumentele instanței de fond în ceea ce privește fondul cauzei.
În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații- asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
, potrivit art. 329 alin. 3 cod procedură civilă.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 6 decembrie 2007 încauza Beian împotriva României), rolul unei instanțe supreme este tocmai acela de a reglementa contradicțiile jurisprudenței, fiind mecanismul capabil să asigure coerența practicii, în scopul de a se evita insecuritatea juridică și incertitudinea.
În consecință, față de faptul că s-a pronunțat o decizie ca urmare a promovării recursului în interesul legii asupra interpretării art. 47 din Legea nr. 50/1996, Curtea nu poate da o altă soluție și nu poate emite o altă interpretare contrară deciziei nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În ceea ce privește decizia Curții Constituționale nr. 838/2009 constatăm că nu este vorba în cauza de față de constatarea vreunei discriminări ci de neplata unor drepturi bănești rezultate din normele legale arătate.
Față de aceste considerente conform art. 312 Cod procedură civilă Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Curtea de APEL GALAȚI și Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr. 688/2009 a Tribunalului Galați.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondate recursurile declarate de pârâții CURTEA DE APEL GALAȚI, cu sediul în G,-, jud. G și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 688/30.04.2009 a Tribunalului Galați pronunțată în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 09 2009.
PREȘEDINTE: Alina Savin | JUDECĂTOR 2: Benone Fuică | JUDECĂTOR 3: Mihaela Neagu |
Grefier, |
: - -/14.12.2009
: 8 ex.//06.01.2010
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Comunicat: 6 ex.//____________
Președinte:Alina SavinJudecători:Alina Savin, Benone Fuică, Mihaela Neagu
