Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1235/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1235/
Ședința publică de la 09 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5, CURTEA DE APEL GALAȚI, cu sediul în G,-, jud. G, împotriva sentinței civile nr. 715/04.05.2009 pronunțată de Tribunalul Galați, privind litigiul în conflictul de muncă intervenit în contradictoriu cu reclamanții, prin reprezentant -, cu domiciliul procesual ales la sediul JUDECĂTORIEI L, din L, județul G și, cu domiciliul procesual ales la sediul CURȚII DE APEL GALAȚI, din G,-, pârâții TRIBUNALUL GALAȚI, cu sediul în G,-, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANTELOR, cu sediul în B,-, sector 5 și consilier CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, nr. 1-3, sector 1, având ca obiect "DREPTURI ".
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: pentru intimatul pârât MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR consilier juridic -, lipsă fiind recurenții-pârâți CURTEA DE APEL GALAȚI, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, intimații reclamanți, -, intimat pârât TRIBUNALUL GALAȚI și expert CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează: cererile sunt la al doilea termen de judecată fixat în recurs, fiind legal motivate și scutite de taxă judiciară de timbru; prin cererile de recurs instituțiile pârâte au solicitate judecarea cauzei în lipsă; intimații au fost citați prin fax, cu copii ale motivelor de recurs, astfel cum rezultă din mesajele de confirmare a raportului de citare de la filele 38, 40 și 42 dosar recurs; recurentul Ministerul Justiției și Libertăților a depus note scrise; a fost atașat procesul-verbal încheiat potrivit dispozițiilor art. 98 (6) din privind unui membru al completului de judecată, completul C 3R fiind format prin includerea judecătorului din planificarea de permanență, după care:
Părțile prezente întrebate fiind, arată că nu mai au cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente în dezbaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Reprezentantul intimatului Ministerul Economiei și Finanțelor apreciază legală și temeinică hotărârea pronunțată de prima instanță privind admiterea excepției privind lipsa calității procesuale pasive a acestui minister și a respingerii acțiunii potrivit acestei excepții, solicitând menținerea acesteia și în calea de atac a recursului. Cu privire la recursurile declarate în cauză de instituțiile pârâte Curtea de APEL GALAȚI și Ministerul Justiției și Libertăților lasă la aprecierea instanței admisibilitatea acestora.
Curtea, declară închise dezbaterile potrivit art. 150 Cod procedură civilă și o reține în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 715/04.05.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL GALAȚI, TRIBUNALUL GALAȚI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE B și, în consecință:
A fost respinsă acțiunea promovată în contradictoriu cu acest pârât pentru lipsa calității procesuale pasive.
A fost admisă excepția prescripției extinctive pentru perioada 01.03.2005 - 09.11.2005 și, în consecință:
Au fost respinse pretențiile reclamanților pentru perioada 01.03.2005 - 09.11.2005 ca prescrise sub aspect extinctiv.
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL GALAȚI și Tribunalul Galați să calculeze și să plătească reclamanților o despăgubire egală cu diferențele salariale dintre indemnizația primită de grefierii din cadrul DIICOT - direcțiile teritoriale și indemnizația încasată de reclamanți, începând cu data de 10.11.2005 și până la încetarea discriminării, sume actualizate cu indicii de inflație.
A fost obligată pârâta Curtea de APEL GALAȚI să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată sub nr. 1635/121/10.11.2008, reclamanții, și au solicitat obligarea pârâților Curtea de APEL GALAȚI, Tribunalul Galați, Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice B la înlăturarea discriminării ca urmare a neacordării de indemnizații legale cu cele ale personalului de specialitate din cadrul DIICOT, repararea prejudiciului cauzat prin plata acestor drepturi începând cu 01.03.2005, indexarea acestora începând cu 01.01.2005 până la data plății efective, precum și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților, obligarea Ministerul Finanțelor Publice B la alocarea fondurilor necesare plății sumelor neîncasate.
Au învederat că magistrații DIICOT și personalul auxiliar din aceeași structură beneficiază de o indemnizație superioară față de a celorlalți magistrați și personal auxiliar în condițiile în care rațiunile legiuitorului la instituirea acestei indemnizații nu sunt valabile și pentru faza judecații acest lucru apărând ca nefiresc și nelegal, faza în care iau parte atât judecători cât și procurorii de pe lângă aceste instanțe, desigur asistați de personal auxiliar corespunzător.
Statutul conferit magistraților de Constituția României dă putere în statul drept salariul acestora nu poate fi inferior celui primit de o structura speciala creată pentru îndeplinirea unor acte prealabile judecății.
Pentru eliminarea discriminării au solicitat reclamanții - personal auxiliar obligarea pârâților la plata diferențelor salariale existente În prezent.
În drept au invocat reclamanții Constituția României art. 16, Declarația Universala a Drepturilor Omului - art. 7, Protocolul 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului - art. 1, OG nr. 137/2000 - art. 1 al. 2 lit. e pct. J, art. 2 al. 1, Decizia Curții Constituționale 1/08.02.1994, Legea nr. 53/2000.
Au depus la dosar în susținere o serie de acte și înscrisuri.
Pârâții Curtea de APEL GALAȚI, Ministerul Justiției au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii ca nefondată motivat de faptul că discriminarea ce ar exista în raport de salarizarea procurorilor DIICOT și ceilalți procurori, pârâții au apreciat că nu există această discriminare deoarece personalul respectiv este asimilat cu personalul din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel că, apreciază pârâții ca nefondată și aceasta solicitare.
Analizând cererile reclamanților și susținerile pârâților din întâmpinări precum și actele dosarului tribunalul a reținut următoarele:
În ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune instanța a reținut că având în vedere termenul de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. c din Legea nr. 53/2003, dreptul la acțiune este prescris pentru perioada anterioară datei de 10.11.2005.
Reclamanții sunt angajații altor instituții și nu se află în raporturi de muncă cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice respectiv nu subzistă obligația de plată a drepturilor salariale în sarcina pârâtului Ministerul Finanțelor Publice sens în care a fost respinsă acțiunea în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice pentru lipsa calității procesual pasive a acestuia.
Raporturile de muncă și caracterul salarial al pretențiilor solicitate impun și competența materiala a Tribunalului Galați potrivit art. 2 lit. c din Cod procedură civilă precum și art. 284 din Codul muncii.
Cererile părților au fost solicitate în baza nr.OG 137/2000, ca urmare a aplicării unui tratament discriminatoriu și nu în baza unor texte legale în vigoare la acest moment. Reclamanții au susținut că au fost discriminați de legiuitor prin diferite reglementări legale.
Se impune, în prealabil, a se stabili dacă instanța de judecată are puterea și competența de a constata sau măcar de a verifica dacă un text de lege este sau nu discriminatoriu, mai exact, dacă se poate supune controlului judecătoresc opțiunea legiuitorului de a da unei anumite categorii profesionale un drept și de a nu acorda altei categorii profesionale acest drept.
Tribunalul a înlăturat această susținere și a considerat că poate verifica dacă există sau nu discriminare în textele de lege invocate în urma căreia reclamanții au solicitat despăgubiri civile și asta deoarece art. 2 din nr.OG 137/2000 atunci când definește noțiunea de discriminare arată că prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie limbă, religie, categorie socială, etc. care are ca scop sau efect restrângerea sau înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a drepturilor omului și libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege în domeniu politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice". Prin urmare, din analiza acestui text a rezultat că poți fi discriminat într-un drept recunoscut de lege, dar poți fi discriminat și în alte drepturi. Aceasta rezultă din exprimarea "care are ca scop sau efect restrângerea sau înlăturarea recunoașterii. a drepturilor omului. sau drepturilor recunoscute de lege în toate domeniile". Prin urmare nu este obligatoriu ca dreptul să fie clar recunoscut de lege deci poate fi orice alt drept. Aici reclamanții au invocat că sunt discriminați de legiuitor atunci când a dat una sau mai multe legi.
Discriminarea poate izvorî chiar și din lege. Ordonanța de Guvern nr. 137/2000 apăra pe toți cetățenii de orice fel de discriminare în modul de exercitare a drepturilor lor (recunoscute de lege sau drepturile fundamentale) dar și de discriminările rezultate din lege fără o rațiune firească, logică, rațională și de bun simț.
În acest sens sunt și dispozițiile art. 2 alin. 1 unde se arată că prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, etc.., precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect înlăturarea, recunoașterii, folosinței, exercitării.". Prin urmare discriminarea poate rezulta din orice chiar și din lege. La art. 18 alin. 1 din nr.OG 137/2000 se prevede că unul din rolurile Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării este și acela de armonizare a dispozițiilor din cuprinsul actelor normative care contravin principiului nediscriminării și pot fi verificate prin această perspectivă de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării sau de instanțe pe cale incidentală.
Având în vedere plenitudinea de jurisdicție a instanțelor precum și dispoziția legală menționată s-a apreciat că prin intermediul instanțelor judecătorești se poate constata pe cale incidentală că o anumită lege reglementează în mod discriminatoriu anumite drepturi și poate repara prejudiciile aduse persoanei discriminate prin despăgubiri.
Toate cererile reclamanților vizează acordarea de drepturi bănești în mod preferențial pentru anumite persoane cu excluderea nefirească și fără o explicație logică a magistraților-procurori reclamanți.
Pentru a analiza dacă există sau nu o discriminare adusă magistraților procurori, categoria din care fac parte reclamanții, trebuie găsit criteriul și rațiunea legiferării, scopul legii. Odată găsit acest criteriu putem determina sfera persoanelor cărora li se aplica respectiva reglementare și găsind sfera persoanelor putem constata mai apoi dacă anumite persoane sau categorii profesionale/sociale etc. sunt sau nu justificat excluse și dacă sunt excluse trebuie analizat în final cauza excluderii și utilitatea acestei excluderi.
S-a constatat că procurorii DIICOT și personalul auxiliar aferent sunt asimilați Parchetului Înaltei Curți de Casație și Justiție conform OUG nr. 43/2002 și Legii nr. 508/2004.
Sunt asimilați procurori și personal auxiliar care au grad de judecătorie, tribunal sau curte de apel ca procurori și personal ai Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție fără o justificare concretă. Singura explicație logică a acestei soluții adoptate de legiuitor ar fi aceea de gravitate și specificitate a faptelor cercetate de procurorii DIICOT.
Dispozițiile legale creează o discriminare evidentă intre participanții la înfăptuirea justiției între procurorii și personalul DIICOT și ceilalți procurori și grefieri în cadrul aceleiași profesii.
Nu ne putem însa subroga în voința legiuitorului pentru a stabili modul în care să fie retribuite profesiile, dar putem însă verifica dacă prin asimilarea procurorilor și personalului auxiliar de judecătorie, tribunal sau curte de apel ca procurori ai Înaltei Curți de Casație și Justiție legiuitorul nu creează un tratament preferențial acestora cu excluderea nejustificată a categoriei magistraților - judecători și ceilalți procurori, personal auxiliar fără ca această excludere să fie necesară și cerută de un interes public. Așa cum s-a mai amintit, discriminarea poate apărea și în cadrul unor categorii profesionale diferite și aceasta deoarece important este să nu fim în situații absolut identice pentru a putea fi discriminați, ci sfera persoanelor reglementate se determina funcție de criteriul reglementarii (scopul legii care instituie un avantaj). Atât timp cât aceste persoane din cadrul DIICOT nu au nici o specializare, nici o calificare deosebită și nici nu au fost selectați printr-un examen aparte, atunci singurul scop al legiuitorului în crearea unui asemenea avantaj este al specificității, naturii faptelor cercetate de procurorii DIICOT. Această excludere nu apare ca rațională.
Prin urmare suntem din nou pe tărâmul dispozițiilor art. 2 din nr.OG 137/2000 în sensul că suntem în prezența unei discriminări deoarece se creează o excludere ce are ca efect înlăturarea unui drept.
Față de aceste considerente instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și a respins acțiunea împotriva acestui pârât pentru lipsă calitate procesuală pasivă.
A admis acțiunea formulată și au fost obligați pârâții să plătească reclamanților, personal auxiliar, salarii egale cu ale grefierilor din cadrul DIICOT începând cu data de 10.11.2005 și în continuare până la încetarea cauzei de discriminare, actualizate cu indicele de inflație la data plății. Au fost obligate pârâtele la efectuarea mențiunilor cuvenite în carnetele de muncă.
Împotriva sentinței civile au declarat recurs pârâții Curtea de APEL GALAȚI și Ministerul Justiției și Libertăților.
Recurenta-pârâtă Curtea de APEL GALAȚIa criticat hotărârea primei instanțe ca fiind dată cu încălcarea legii.
Privind modalitatea de interpretare de către prima instanță a dispozițiilor art. 2 al. 1 din nr.OG 137/2000, a invocat deciziile pronunțate de Curtea Constituțională prin care s-a constatat că prevederile art. 1, art. 2 al. 3 și ale art. 27 al. 1 din ordonanță sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Este opțiunea legiuitorului de a institui drepturi în beneficiul unei categorii profesionale salarizară de la bugetul de stat iar neprevederea ori prevederea unui alt cuantum în beneficiul altei categorii profesionale reprezintă o problemă de legiferare.
În drept și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților a criticat hotărârea primei instanțe ca fiind dată cu aplicarea greșită a legii, de asemenea invocând practica Curții Constituționale și faptul declarării ca neconstituționale a prevederilor art. 1, al. 21 al. 1 și art. 27 al. 1 din nr.OG 137/2000 în sensul prevăzut mai sus.
Salarizarea procurorilor din cadrul / s-a realizat pe baza numirii acestora și nu promovării ținând cont de criteriul domeniului specializat de activitate, respectiv urmărirea penală faptelor de corupție și criminalitate organizată.
În condițiile existenței unor reguli diferite de organizare și funcționare a raporturilor de serviciu, nu este posibilă instituirea de către prima instanță a unui sistem de salarizare paralel cu cel stabilit de legiuitor, prin care s-ar ajunge ca toți magistrații să primească drepturi salariale corespunzătoare Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, fără îndeplinirea cerințelor imperative ale legii speciale de salarizare.
În drept și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 312 Cod procedură civilă, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței civile și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
A depus la dosarul cauzei note scrise.
Nu au fost formulate întâmpinări.
Examinând recursurile astfel declarate potrivit motivelor invocate și dispozițiilor legale incidente, sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu prevederile art. 3041Cod procedură civilă, curtea le apreciază ca fiind fondate pentru următoarele considerente:
Pentru perioada 01.03.2005 - 09.11.2005 pretențiile formulate de intimații-reclamanți au fost respinse de către prima instanță, ca fiind prescris dreptul la acțiune.
În discuție au rămas pretențiile aferente perioadei începând cu data de 10.11.2005, instanța de recurs fiind sesizată cu privire la fondul acestor pretenții și modalitatea de acordare de către prima instanță.
Se reține că intimații-reclamanți îndeplinesc funcții corespunzătoare personalului auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei L, județul
Salarizarea categoriei profesionale a personalului auxiliar de specialitate pe perioada de referință, s-a realizat prin prevederile Legii nr. 50/1996 și ale nr.OG 8/2007 intrată în vigoare la data de 4 februarie 2007, cu modificările și completările ulterioare.
Pe de altă parte, înființarea, organizarea și funcționarea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este reglementată de Legea nr. 508/2004, ca structură cu personalitate juridică, specializată în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin urmare, diferența de tratament în salarizarea celor două categorii de personal decurge din situarea acestora pe poziții diferite în ceea ce privește gradul instanței sau parchetului la care funcționează.
Câtă vreme reclamanții nu se află în situații analoage sau comparabile cu personalul auxiliar din cadrul, curtea constată că nu poate fi reținută existența discriminării.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat constant în jurisprudența sa că diferența de tratament devine discriminare în sensul art. 14 din Convenție numai atunci când autoritățile statale induc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
În speță însă diferența de salarizare în cadrul categoriei profesionale a personalului auxiliar de specialitate rezultă din gradul diferit al instanței sau parchetului în care acesta funcționează.
Principiul instituit prin dispozițiile art. 3 al. l din nr.OUG 27/2006 este acela al salarizării judecătorilor, procurorilor, personalului asimilat acestora și magistraților asistenți în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură, pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din ordonanța de urgență.
Prin acțiunea de fată, reclamanții au invocat existența unei discriminări privind modalitatea de salarizare a acesteia în raport cu cea prevăzută pentru procurorii din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.
Numai că, pentru o asemenea structură, legiuitorul a prevăzut prin dispozițiile art. 75 și 80 din Legea nr. 304/2004 ca acestea să funcționeze în cadrul Ministerului Public la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, situație ce corespunde unei modalități de salarizare diferită după nivelul parchetului, potrivit principiilor instituite de art. 3 al. l din OUG nr. 27/2006, cu modificările ulterioare.
Reclamanții au funcționat și funcționează în cadrul judecătoriei, față de aceștia devenind incidente dispozițiile înscrise în Anexele I la OG nr. 8/2007 cu modificările ulterioare, potrivit funcțiilor îndeplinite.
De menționat că nu s-a făcut dovada instrumentării de către reclamanți a cauzelor date în competența structurilor din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.
Discriminarea nu rezultă din posibilitatea personalului auxiliar de specialitate de a participa la soluționarea unor asemenea cauze, ci din îndeplinirea efectivă a acelorași acte de cercetare și soluționare ca și procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție sau Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.
A constituit astfel opțiunea legiuitorului de a reglementa prin actele normative enumerate drepturile în favoarea unor asemenea categorii profesionale, iar examinarea soluției alese excede cadrului legal al discriminării stabilit prin nr.OG 137/2000.
Potrivit art. l din nr.OG 137/2000, au caracter discriminatoriu prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane aflate în situații comparabile.
Și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, interpretând art. 14 din Convenție, a apreciat că diferența de tratament devine discriminare atunci când se fac distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Prin Decizia nr. 818/20908 a Curții Constituționale s-au considerat ca fiind neconstituționale prevederile art. 27 al. l din nr.OG 137/2000, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Totodată, Curtea Constituțională a constatat că unele dispoziții ale Ordonanței Guvernului nr. 137/2000, și anume prevederile art. l art. 2 al. (3) și art. 27 al. (l) lasă posibilitatea desprinderii unui înțeles neconstituțional, în virtutea căruia instanțele judecătorești au posibilitatea să anuleze prevederile legale pe care le consideră discriminatorii și să le înlocuiască cu alte norme de aplicare generală, neavute în vedere de legiuitor sau instituite prin acte normative inaplicabile în cazurile deduse judecății.
Un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, a fost considerat neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. l al. (4) din Constituție, precum și prevederile art. 61 al. (l), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
În virtutea textelor constituționale menționate, Parlamentul și, prin delegare legislativă, în condițiile art. 115 din Constituție, Guvernul au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală.
Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția - art. 126 al. (l) din Legea fundamentală, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
În consecință, pentru considerentele de mai sus și în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, vor fi admise recursurile declarate de pârâții Curtea de APEL GALAȚI și Ministerul Justiției și Libertăților B împotriva sentinței civile nr. 715/04.05.2009 pronunțată de Tribunalul Galați.
Va fi modificată în parte sentința civilă nr. 715/2009 a Tribunalului Galați și, în rejudecare:
Va fi respinsă ca nefondată acțiunea promovată de reclamanții, și -, pentru drepturile salariale ulterioare datei de 10.11.2005.
Va fi înlăturată mențiunea privind rectificarea carnetelor de muncă.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursurile declarate de pârâții CURTEA DE APEL GALAȚI, cu sediul în G,-, jud. G și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 715/04.05.2009 pronunțată de Tribunalul Galați.
Modifică în parte sentința civilă nr. 715/2009 a Tribunalului Galați și, în rejudecare:
RESPINGE ca nefondată acțiunea promovată de reclamanții, prin reprezentant -, cu domiciliul procesual ales la sediul JUDECĂTORIEI L, din L, județul G și, cu domiciliul procesual ales la sediul CURȚII DE APEL GALAȚI, din G,-, pentru drepturile salariale ulterioare datei de 10.11.2005.
Înlătură mențiunea privind rectificarea carnetelor de muncă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 09 2009.
PREȘEDINTE: Alina Savin | JUDECĂTOR 2: Benone Fuică | JUDECĂTOR 3: Mihaela Neagu |
Grefier, |
: - -/14.12.2009
: 9 ex.//21.12.2009
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Comunicat 7 ex./_________________
Președinte:Alina SavinJudecători:Alina Savin, Benone Fuică, Mihaela Neagu
