Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 124/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.124
Ședința publică din 28 Ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Alina Savin
JUDECĂTOR 2: Benone Fuică
JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescu
Grefier - -
-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată judecarea recursului declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 457/25.05.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, PENINTENCIARUL DE MINORI ȘI TINERI, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE, având ca obiect "drepturi bănești".
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 25.01.2010 care s-au consemnat în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat soluționarea cauzei la data de 28.01.2010.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.457/25.05.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, în calitate de ordonator principal de credite, Administrația Națională a Penitenciarelor, în calitate de ordonator secundar de credite și Penitenciarul d e Minori și Tineri, în calitate de ordonator terțiar de credite.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de Administrația Națională a Penitenciarelor în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției și Libertăților.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul a chemat în judecată pe pârâții: Ministerul Justiției și Libertăților, în calitate de ordonator principal de credite;Administrația Națională a Penitenciarelor, în calitate de ordonator terțiar de credite și Penitenciarul d e Minori și Tineri în calitate de ordonator terțiar de credite, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați să calculeze și să plătească drepturile reprezentând sporul de confidențialitate de 15% începând cu data de 6.02.2006, până la data de 30.06.2008 actualizate cu indicele de inflație până la data plății și să se efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă.
În fapt, reclamantul a motivat că a fost numit în perioada 6.02.2006 - 6.02.2009 prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 20/1.02.2006, Ordinul Ministrului Justiției nr. 657/C/27.02.2009, Decizia Directorului General al Administrației Naționale a Penitenciarelor nr. 109/2.03.2006, Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.7/1.02.2007, Ordinul Ministrului Justiției nr.477/C/14.02.2007 și Decizia Directorului General al Administrației Naționale a Penitenciarelor nr.138/21.03.2007, în funcția de director al Penitenciarului d e Minori și Tineri în calitate de magistrat detașat-procuror de pe lângă judecătoria
În toată această perioadă a fost salarizat de Administrația Naționale a Penitenciarelor în conformitate cu Legea nr. 50/1996 iar începând cu data de 18 decembrie 2002, OUG nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, aprobată, modificată și completată prin Legea nr. 347/10.07.2003, OUG nr. 27.04.2006.
Potrivit art. 18 din OUG nr. 177/2002, magistrații, indiferent de funcția pe care o dețin, detașați ca directori de penitenciare beneficiază pe durata detașării de îndemnizația de încadrare brută lunară de judecător sau, după caz, de procuror, prevăzută de lege pentru instanța de judecată sau parchetul de unde provin, la care se adaugă îndemnizația de conducere prevăzută de lege pentru funcția de conducere în care sunt detașați, precum și de drepturile prevăzute de legi speciale, aceleași dispoziții regăsindu-se și în cuprinsul OUG 27/7.04.2006.
În scopul asigurării mai eficiente a confidențialității informațiilor clasificate, au fost adoptate o serie de acte normative menite să confere categoriilor de persoane - salariați, militari și civili, ce gestionează astfel de informații - sporuri salariale corespunzătoare gradului de acces la aceste informații.
Astfel, prin art. 3 din Legea nr. 444/2006, pentru aprobarea OG nr. 19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din unitățile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, s-a prevăzut ca pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul - avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militari angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda, respectiv salariul de bază.
De asemenea, prin dispozițiile art. 15 alin. 1 din OG nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, s-a prevăzut ca sporul de confidențialitate în cuantum de până la 15%, se acordă nu numai categoriilor de funcționari publici prevăzuți în Legea nr. 444/2006 ci și altor categorii de funcționari publici, respectiv celor din aparatul de lucru al Guvernului, din cadrul Administrației Prezidențiale, CNSAS, Ministerul Integrării Europene și alte ministere.
Consideră că în raport de dispozițiile OG nr. 19/2006, rezultă clar voința de a se acorda acest spor de confidențialitate tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice care gestionează și manipulează informații clasificate și nu doar cele prevăzute în Legea nr. 444/2006.
Însăși OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, prevede în art. 231 alin. 3 acordarea sporului de confidențialitate de până 15% personalului din aparatul Consiliului Național pentru combaterea discriminării, tocmai în ideea unui tratament echitabil și similar tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice ce gestionează informații clasificate.
Or, deși procurorii, conform art. 28 din Legea nr. 182/2002, dețin certificate ORNIS și gestionează informații clasificate, nu beneficiază de sporul de confidențialitate prevăzut pentru toate categoriile de persoane enumerate.
În calitate de magistrat detașat pe funcția de director de penitenciar, a avut acces la informații secrete de stat, dar și la informații secrete de serviciu, în baza certificatului de securitate emis în baza Legii nr. 182/12.04.2002.
A mai susținut că unii magistrați procurori, respectiv procurorii militari și cei detașați în plenul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, beneficiază de sporul respectiv conform actelor normative menționate.
Întrucât începând cu data de 1.07.2008 a primit sporul de confidențialitate solicită plata acestuia pentru perioada 6.02.2006 - 1.07.2008.
În drept, a invocat dispozițiile art. 1 alin. 2 lit. e, art. 2 alin. 2 din OG nr. 137/2000, art. 3 din OG nr. 19/2006 prin care s-a acordat acest spor procurorilor militari.
În conformitate cu dispozițiile art. 242 Cod de procedură civilă a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în principal, ca inadmisibilă, constatându-se că nu poate exista discriminare prin efectul legii, iar în subsidiar, ca nefondată.
Cu privire la excepția de inadmisibilitate a acțiunii, pârâtul a motivat că acțiunea prin care se solicită acordarea altor sporuri decât cele stabilite prin lege sau acțiunea prin care se tinde la modificarea actelor normative este inadmisibilă, în considerarea principiului separației puterilor în stat.
Reclamantul ignoră faptul că, asemenea altor categorii profesionale, sunt salarizați în temeiul unei legi speciale, că drepturile salariale și alte drepturi de care beneficiază sunt stabilite exhaustiv în cuprinsul acesteia, neputându-se beneficia de alte drepturi neprevăzute de lege, astfel cum nici alte categorii profesionale nu beneficiază de drepturile reglementate de legea specială de salarizare a magistraților sau a personalului auxiliar de specialitate.
Prin urmare, modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale diferit față de alte categorii ori nereglementarea de legiuitor a anumitor aspecte care țin de statutul profesional al unei categorii nu este o problemă ce poate fi apreciată din punctul de vedere al discriminării.
Consideră că nu există nici un act normativ în vigoare care să prevadă ori să garanteze dreptul de a primi spor de confidențialitate categoriei profesionale a magistraților.
apare ca o atribuție de serviciu normală, compensarea salariatului nefiind o condiție de validitate a acestei obligații.
Categoriile de personal salarizate de la bugetul de stat care beneficiază de spor de confidențialitate sunt expres prevăzute de lege.
Pe fond, pârâtul a susținut că pentru a exista discriminare, fiind necesară protecția în temeiul dreptului la tratament egal, trebuie să fim în prezența recunoașterii, folosinței sau exercitării unuia dintre drepturile fundamentale ori a celor recunoscute de lege.
Magistrații reprezintă o categorie aparte de salariați ai sistemului bugetar cu un statut specific reglementat de Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, cu drepturi și îndatoriri specifice și cu drepturi salariale stabilite prin act normativ special, respectiv OUG nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției.
Apreciază că nu pot fi reținute susținerile reclamantului potrivit cărora între judecători, personalul auxiliar și alte categorii de salariați din sistemul bugetar ar exista o stare de discriminare.
Pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pe excepție, pârâta a motivat că obiectul cauzei vizează drepturi ale reclamantului pentru perioada în care a fost detașat la Penitenciarul d e Minori și Tineri, iar raportul de serviciu în baza căruia se solicită sporul de confidențialitate a fost stabilit între reclamant și Penitenciarul d e Minori și Tineri.
Pe fondul cauzei, pârâta a motivat că pentru a beneficia de sporul menționat este necesară întrunirea cumulativă a mai multor condiții prevăzute de art. 3 din OG nr. 19/2006, potrivit cărora, unitățile, categoriile de personal, condițiile de acordare și cuantumul sporului de confidențialitate se stabilesc prin ordin al ministrului sau al conducătorului instituției centrale din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
În acest sens a fost emis Ordinul Ministrului Justiției nr. 1819/C/2008 din 27.06.2008.
Consideră că numai începând cu data acestui ordin se acordă funcționarilor publici cu statut special din sistemul penitenciar, deținători de certificat/aviz de securitate, un spor de confidențialitate corespunzător clasei de secretizare a certificatului/avizului.
În mod corect sporul solicitat de reclamant s-a acordat începând cu data de 1.07.2008.
În ce privește pretențiile reclamantului privind obligarea pârâților la plata contravalorii normei de hrană actualizată cu indicele inflației la data plății efective, pârâta a susținut că nu sunt incidente dispozițiile art. 1082 Cod civil, deoarece reclamantul ar fi putut pretinde drept echivalent al prejudiciului încercat prin întârziere la executare decât dobânda stabilită de lege, însă această dobândă este datorată numai cu începere din ziua cererii de chemare în judecată.
Pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice și a Ministerului Justiției și Libertăților, pentru ca în cazul în care se va admite cererea reclamantului și va cădea în pretenții, să fie obligați să aloce fonduri necesare plății drepturilor solicitate de către reclamant.
Și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 16 alin. 1 lit. d din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice care prevăd că bugetele instituțiilor publice sunt finanțate integral din bugetele prevăzute la lit. a, de către ordonatorul de credite ierarhic superior al acestora.
În drept, a invocat dispozițiile art. 60-63 Cod de procedură civilă, iar în temeiul art. 242 alin. 2 Cod de procedură civilă a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinarea înaintată de Ministerul Justiției și Libertăților, considerând că susținerile sunt neîntemeiate, atât cu privire la excepția de inadmisibilitate a acțiunii cât și pe fondul cauzei.
Reclamantul a motivat că în calitate de procuror detașat într-o funcție de conducere din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor beneficia și de prevederile legilor speciale, respectiv OG nr. 19/2006 aprobată prin Legea nr. 444/2006, adică de sporul de confidențialitate pentru perioada în care și-a desfășurat activitatea în sistemul penitenciar.
Acest drept i-a fost recunoscut prin Ordinul nr. 1819/C/27 iunie 2008, în urma căruia, începând cu 1 iulie 2008 i-a fost plătită suma aferentă sporului de confidențialitate.
Pârâtul Penitenciarul d e Minori și Tineri, județul Baf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea pretențiilor formulate de reclamant ca nefondate.
Pârâtul a motivat că reclamantul a beneficiat de sporul de confidențialitate începând cu data de 1.07.2008, iar în ce privește dispozițiile art. 23/1 alin. 3 din OG nr. 137/2000, art. 20 alin. 3 din Legea nr. 656/2002, art. 3 din OG nr. 19/2006, consideră că nu îi sunt aplicabile reclamantului deoarece privesc acordarea sporului de confidențialitate altor categorii de personal.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinarea depusă de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților și consideră că excepția inadmisibilității acțiunii nu este întemeiată deoarece potrivit art. 18 din OUG nr. 177/2002, magistrații indiferent de funcția pe care o dețin, detașați în funcții de director general în cadrul Direcției Generale a Penitenciarelor beneficiază pe durata detașării de drepturile prevăzute de legile speciale.
Chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție, având în vedere că pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților în calitate de ordonator de credite, are posibilitatea de a solicita alocarea fondurilor bănești necesare achitării sumelor datorate în baza titlurilor executorii.
Tribunalul, examinând cauza prin prisma motivelor invocate de reclamant, a apărărilor formulate de pârâți și chematele în garanție, precum și a dispozițiilor legale incidente, a constatat că acțiunea nu este fondată pentru considerentele de fapt și de drept ce vor fi expuse.
În fapt, prin Hotărârea nr. 20/1.02.2006 a Consiliului Superior al Magistraturii, Secția pentru procurori, s-a dispus detașarea reclamantului de la Parchetul de pe lângă judecătoria M, la Ministerul Justiției, pentru o perioadă de un an, începând cu data de 6 februarie 2008.
Prin Ordinul nr. 657/C/27.02.2006 emis de Ministrul Justiției, reclamantul a fost numit pe o perioadă de un an în funcția de director al Penitenciarului d e Minori și Tineri.
Prin Hotărârea nr. 7 din 1.02.2007 a Consiliului Superior al Magistraturii, Secția pentru procurori, s-a dispus prelungirea detașării reclamantului de la Parchetul de pe lângă Judecătoria M la Ministerul Justiției, pentru o perioadă de doi ani, începând cu data de 6.02.2007.
Prin Ordinul nr. 477/C/14.02.2006 emis de Ministrul Justiției, începând cu data de 6.02.2007 i s-a prelungit detașarea la Ministerul Justiției și a fost numit pe o perioadă de doi ani în funcția de director al Penitenciarului d e Minori și Tineri.
Prin Decizia nr. 138/21.03.2007 emisă de Direcția Națională a Penitenciarelor s-a dispus începând cu data de 6.02.2007, prelungirea detașării și numirea în funcția de director al Penitenciarului d e Minori și Tineri pe o perioadă de 2 ani, beneficiind de drepturile salariale prevăzute de lege.
Prin Decizia nr. 109/2.03.2006 emisă de Directorul General al Administrației Naționale a Penitenciarelor, s-au stabilit pentru reclamant următoarele drepturi salariale:
- o indemnizație de încadrare lunară de 3471 lei corespunzător coeficientului de multiplicare de 13,500, o majorare de 5% pentru vechimea efectivă în funcția de procuror și o indemnizație de conducere potrivit anexei VI la HG nr. 13/2006 în procent de 50%, care împreună constituie îndemnizația de încadrare brută lunară.
- un spor de 30% conform punctului 1 din Anexa nr. 7 la Legea nr. 50/1996 republicată, modificată și completată;
- o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din îndemnizația de încadrare brută lunară, conform art. 13 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții;
- spor de 30% pentru activitatea desfășurată în condiții de pericol deosebit în temeiul Anexei nr. 5 din Ordinul Ministrului Justiției nr. 2498/C/1999 modificată și completată prin Ordinele Ministrului Justiției nr. 2705/1999 și 424/2001;
- spor de 15% din îndemnizația de încadrare brută lunară, pentru desfășurarea activității în condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare, conform Ordinului Ministrului Justiției nr. 2773/C/25.09.2003.
În decizia privind stabilirea drepturilor salariale pe perioada detașării reclamantului și îndeplinirii funcției de director de penitenciar, nu se regăsește sporul de confidențialitate de 15%.
Având în vedere că drepturile salariale cuvenite reclamantului pe perioada detașării și îndeplinirii funcției de director al Penitenciarului d e Minori și Tineri, au fost stabilite printr-o decizie ce nu a fost contestată potrivit legii, acesta nu se poate prevala de alte legi decât cele pe baza cărora i s-au stabilit drepturile salariale.
Acordarea altor sporuri decât cele expres menționate în decizia de detașare și de numire în funcția de director al penitenciarului, nu are suport legal.
Acordarea sporului de confidențialitate de 15% nu ține de caracterul nediscriminatoriu al aplicării unei prevederi legale ci de îndeplinirea unor condiții expres prevăzute de lege, conform art. 3 din OG nr. 19/2006 privind creșterile salariale acordate personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Potrivit art. 3 alin. 1 din actul normativ menționat, beneficiază de sporul de 15% de confidențialitate, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în funcție de calificativul sau avizul de securitate deținut.
Reclamantul a obținut avizul eliberat de ORNISS și a primit sporul de confidențialitate începând cu data de 1.07.2008.
Prin urmare, acordarea acestui spor este condiționată de obținerea avizelor de acces la informațiile clasificate și se dispune prin ordinul ministrului de resort sau prin decizie dată de directorul Administrației Naționale a Penitenciarelor, funcție de îndeplinirea cerințelor prevăzute de lege.
Pentru perioada 6.02.2006 - 1.07.2008, reclamantul nu a întrunit condițiile prevăzute de lege pentru acordarea sporului de confidențialitate de 15%, astfel că nu i se cuvin aceste drepturi.
Nu pot fi reținute susținerile reclamantului potrivit cărora, între judecători, personalul auxiliar și alte categorii de salariați din sistemul bugetar ar exista o stare de discriminare, deoarece magistrații au o lege de salarizare diferită de a celorlalți bugetari.
Legiuitorul este în drept să constituie anumite sporuri la îndemnizațiile și salariile de bază.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin deciziile nr. 818; 819:820 din 3.07.2008, cu privire la excepțiile de neconstituționalitate ce vizează dispoziții din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Potrivit Curții Constituționale, prevederile art. 1, art.2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din ele se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
Pentru a exista discriminare este necesar ca dreptul pretins să fie prevăzut de lege pentru categoria de salariați care se pretinde discriminată.
Magistrații reprezintă o categorie cu statut specific reglementat de Legea nr. 303/2004, iar drepturile salariale sunt reglementate prin OUG nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției.
Cu privire la excepția de inadmisibilitate invocată de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, instanța reține ca fiind neîntemeiată deoarece, inadmisibilitatea presupune inexistența dreptului la acțiune.
Or, dreptul la acțiune este prevăzut de lege însă reclamantul nu îndeplinește condițiile pentru a beneficia de acest drept pe perioada menționată în acțiune.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor, instanța constată că nu este întemeiată întrucât aceasta are calitatea de ordonator de credite, față de care, Penitenciarul pentru Minori și Tineri se află în raport de subordonare din punct de vedere administrativ și financiar, prin asigurarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale.
Cu privire la cererea de chemare în garanție formulată de Administrația Națională a Penitenciarelor în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției și Libertăților, instanța o va respinge având în vedere că va fi respinsă acțiunea principală.
În condițiile în care pârâta nu este căzută în pretenții, cererea de chemare în garanție apare ca nefondată.
Pentru considerentele arătate tribunalul a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Administrația Națională a Penitenciarelor și Penitenciarul pentru Minori și Tineri, precum și cererea de chemare în garanție formulată de Administrația Națională a Penitenciarelor în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției și Libertăților.
În acest sens a fost exprimată prin vot consultativ, opinia asistenților judiciari care au făcut parte din completul de judecată, în conformitate cu prevederile Legii nr. 304/2004 cu modificările ulterioare, de organizare judiciară.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs reclamantul criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Instanța de fond nu a înțeles situația de fapt și ca urmare a faptului că nu au fost verificate temeiurile care au stat la baza hotărârii.
A invocat în acest sens actele normative menite să confere unor categorii de persoane ce gestionează informații sporuri corespunzătoare gradului de acces la aceste informații: art.3 din Legea nr.444/2006 pentru aprobarea OG nr.19/2006, art.18 din OUG nr.177/2002, art.28 din Legea nr.182/2002, art.2 al. 1 din Legea nr.293/2004 precum și faptul că a deținut autorizație de acces la informații clasificate nivelul " strict secret" anterior datei de 6.02.2006, dată la care a fost numit în funcția de director al penitenciarului, datele aflându-se într-un registru special deținut la sediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța și la Administrația Națională a Penitenciarelor.
Instanța trebuia să solicite relații în acest sens, asemenea informații fiind păstrate la instituția angajatoare într-un registru special, faptul că ar fi obținut aviz ORNISS doar începând cu data de 1.07.2008 fiind neadevărat.
Sporul de confidențialitate i-a fost plătit începând cu data de 1.07.2008 întrucât abia la data de 27.06.2008 a fost emis Ordinul nr.1819/C/2008 al Ministrului Justiției, deși legea îl prevedea încă din anul 2006.
A solicitat admiterea recursului, desființarea sentinței recurată și obligarea pârâților la plata sporului de confidențialitate pe perioada 6.02.2006-5.02.2009 în care a deținut autorizație eliberată de ORNISS pentru acces la informații clasificate din clasa secrete de stat nivelul strict secret, considerând îndeplinite condițiile legale pentru acordarea acestui spor.
Prin întâmpinare, intimatul- chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP a județului Bas olicitat respingerea ca nefondat a recursului, nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în bugete și efectuată dacă nu este aprobată potrivit legii și nu are prevederi bugetare.
Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat invocând faptul că acțiunea prin care se solicită acordarea altor drepturi decât cele stabilite prin lege sau se tinde la modificarea actelor normative are caracter inadmisibil în considerarea principiului separației puterilor în stat, în speță neexistând un act normativ în vigoare care să prevadă ori să garanteze dreptul de a primi spor de confidențialitate categoriei profesionale a magistraților.
Prin întâmpinare, intimatul-pârât Penitenciarul d e Minori și Tineri a solicitat respingerea recursului ca nefondat, acordarea sporului de confidențialitate realizându-se în funcție de avizul de securitate deținut de la data de 3.11.2008.
Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Administrația Națională a Penitenciarelor a solicitat respingerea recursului, acordarea sporului de confidențialitate s-a realizat către recurentul-reclamant începând cu 1.07.2008 în baza prevederilor OG nr.19/2006 și ale nr.1819/C/2008.
În ceea ce privește pretențiile privind plata actualizată cu indicele de inflație la data plății efective a invocat dispozițiile art.1088 civil, prejudiciul încercat prin întârziere fiind reprezentat doar de dobânda stabilită prin lege și datorată numai cu începere din ziua cererii de chemare în judecată, afară numai dacă nu va justifica că neexecutarea provine din o cauză străină care nu-i poate fi imputată ( art.1082 civil).
In recurs s-au solicitat intimatei - pârâte Administrația Națională a Penitenciarelor B relații privitoare la modalitatea de acordare către recurentul- reclamant a sporului de confidențialitate de15% lunar, fiind emise adresele de răspuns nr.-/13.11.2009 și nr.16095/10.02.2010.
A fost anexat Ordinul nr.1818/C/27.06.2008 al Ministrului Justiției.
Examinând recursul astfel declarat potrivit motivelor invocate și al dispozițiilor legale incidente, sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu prevederile art.3041pr.civilă, curtea îl apreciază ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Pretențiile recurentului- reclamant vizează obligarea intimaților-pârâți Ministerul Justiției și Libertăților, Administrația Națională a Penitenciarelor și Penitenciarul d e Minori și Tineri la acordarea sporului de confidențialitate de 15% din indemnizația lunară pe perioada 6.02.2006- 30.06.2008, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății, perioadă în care a îndeplinit funcția de director de penitenciar.
Temeiul de drept al pretențiilor îl constituie prevederile OG nr.19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit art.3 din OG nr.19/2006 modificat prin Legea nr.444/2006 a fost prevăzut ca, pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul/ avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, odine publică și siguranță națională, să beneficieze de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază, cu încadrarea în limitele bugetelor aprobate.
Unitățile, categoriile de personal, condițiile de acordare și cuantumul sporului de confidențialitate se stabilesc prin ordin al Ministrului sau al conducătorului instituției centrale din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
În interpretarea dispozițiilor legale de mai sus, curtea reține că acordarea categoriilor de beneficiarii menționați a sporului de confidențialitate a fost prevăzută a se realiza nu în mod simplu și absolut ci după anumite criterii: funcție de certificatul /avizul de securitate deținut, până la 15% din solda lunară, respectiv salariul de bază, cu încadrarea în limitele bugetare aprobate, condițiile de acordare și cuantumul sporului de confidențialitate stabilindu-se prin ordin al ministrului sau al conducătorului instituției centrale.
În speță, pretențiile recurentului- reclamant vizează plata sporului de confidențialitate pe perioada 6.02.2006-30.06.2008 perioadă în care a fost detașat în funcția de director al Penitenciarului d e Minori și Tineri.
Însă, așa cum s-a arătat mai sus, acordarea acestui drept salarial corespunzător funcției ocupate a fost supusă condițiilor reglementate de prevederile art.3 al.1 și 3 din OG nr.19/2006, cu modificările și completările ulterioare.
Din relațiile depuse în recurs, rezultă că pe perioada detașării recurentului-reclamant în cadrul structurii menționate aparținând Administrației Naționale a Penitenciarelor din cadrul Ministerului Justiției și Libertăților, acesta a beneficiat de spor de confidențialitate în procent de 14%, fiind autorizat pentru acces la informații clasificate nivel " strict secret", în perioada 31.07.2007- 8.06.2008 și 3.11.2008- 20.02.2009.
Raportat la perioada indicată prin acțiune, respectiv 6.02.2006- 30.06.2008, în mod temeinic și legal a reținut instanța de fond că reclamantul a primit sporul de confidențialitate începând cu data de 1.07.2008, în raport de îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege( art.3 al.1 și 3 din OG nr.19/2006).
În același sens trebuie avut în vedere Ordinul Ministrului Justiției cu nr.1819/C/27.06.2008 emis în baza art.3 al.3 din OG nr.19/2006 cu modificările și completările ulterioare, prin care a fost prevăzut pentru recurentul-reclamant beneficiul sporului de confidențialitate corespunzător certificatului/ avizului de securitate deținut, corespunzător funcției deținute în cadrul unității subordonate Administrației Naționale a Penitenciarelor, începând cu data de 1.07.2008.
De menționat faptul că, pe perioada detașării, modalitatea de salarizare a recurentului-reclamant a fost prestabilită prin lege, fapt ce se constituie într-un principiu distinct al sistemului de salarizare, determinat de alocarea fondurilor aprobate de la bugetul de stat.
A constituit astfel opțiunea legiuitorului dar eglementa prin actele normative enumerate drepturile în favoarea unor asemenea categorii profesionale, iar examinarea soluției alese excede cadrului legal al discriminării stabilit prin OG nr.137/2000.
Potrivit art.1 din OG nr.137/2000, au caracter discriminatoriu prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane aflate în situații comparabile.
Și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, interpretând art.14 din Convenție, a apreciat că diferența de tratament devine discriminare atunci când se fac distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Prin Decizia nt.818/2008 a Curții Constituționale s-au considerat ca fiind neconstituționale prevederile art.27 al.1 din OG nr.137/2000, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Totodată, Curtea Constituțională a constatat că unele dispoziții ale Ordonanței Guvernului nr.137/2000, și anume prevederile art.1, art.2 al.3 și art.27 al.1, lasă posibilitatea desprinderii unui înțeles neconstituțional, în virtutea căruia instanțele judecătorești au posibilitatea să anuleze prevederile legale pe care le consideră discriminatorii și să le înlocuiască cu alte norme de aplicare generală, neavute în vedere de legiuitor sau instituite prin acte normative inaplicabile în cazurile deduse judecății.
Un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, a fost considerat neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art.1 al.(4) din Constituție, precum și prevederile art.61 al.(1), în conformitate cu care Parlamentul și, prin delegare legislativă, în condițiile art.115 din Constituție, Guvernul au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală.
Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția- art.126 al.(1) din Legea fundamentală-, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Prin Decizia nr.838/27.05.2009 Curtea Constituțională a constatat existența unui conflict de natură constituțională între Parlament, Guvern și instanțele judecătorești, reținând că doar Parlamentul și Guvernul, prin delegare legislativă, au competența de a institui, modifica sau abroga normele juridice cu putere de lege, rolul instanțelor judecătorești fiind de a realiza justiția, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
În consecință, pentru toate considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art.312 al.1 pr.civilă, va fi respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 457/25.05.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- al Tribunalului Brăila.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 457/25.05.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
- - -
Grefier
-
Red./22.02.2010
Dact./7 ex/25.02.2010
FOND: -
Asis.jud.-
Președinte:Alina SavinJudecători:Alina Savin, Benone Fuică, Virginia Filipescu
