Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1254/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date: 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1254/R-CM
Ședința publică din 28 August 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Lică Togan JUDECĂTOR 2: Maria Ploscă
JUDECĂTOR 3: Irina Tănase
Judecător: - -
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru pronunțare, recursurile civile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII și MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și de chematul în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A, împotriva sentinței civile nr.759/CM din 14 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr -.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 26 august 2009, iar discuțiile de la acea dată au fost consemnate în încheierea de ședință, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pronunțarea a fost amânată pentru astăzi când s-a dat următoarea decizie.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 27.02.2007, la Tribunalul Argeș, reclamanții, -, și, în calitate de judecători și procurori detașați la și consilieri juridici asimilați magistraților la, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Consiliul Superior al Magistraturii, MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, Curtea de Apel București, Tribunalul București, Tribunalul Argeș, Tribunalul O l t, Tribunalul Prahova și Tribunalul Hunedoara, pentru a fi obligați prin hotărârea ce se va pronunța la:
- plata în favoarea fiecărui reclamant a sporului de vechime în muncă începând cu anul 2004 până în prezent; pentru reclamantul în perioada 01.01.2005 - 14.11.2006 - Judecătoria Câmpulung; iar în perioada 15.11.2006 - la zi - Consiliul Superior al Magistraturii
- obligarea și pentru viitor la plata acestui drept până la restabilirea situației legale;
- plata în favoarea fiecărui reclamant a drepturilor bănești reprezentând prima de concediu egală cu indemnizația brută lunară pe anii 2001-2002, mai puțin pentru reclamanții,; pentru reclamantul în perioada 2001-2002, judecător la Judecătoria Sectorului 1; pentru reclamanta începând cu data de 6.06.2005;
- plata drepturilor actualizate cu indicele de inflație începând cu data nașterii dreptului și până la data executării hotărârii judecătorești;
- efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă;
- alocarea de către Ministerul Economiei și Finanțelor în bugetele Ministerului Justiției și Consiliului Superior al Magistraturii a sumelor necesare efectuării plăților acestor drepturi bănești.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că prin neacordarea sporului de vechime în muncă magistraților sunt încălcate dispozițiile art.16 alin.1 și 2 din Constituția României, art.1 alin.2 lit.e pct.1 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, art.2 alin.1-3 din OG 137/2000, art.2 pct.1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art.2 pct.2 din Convenția nr.111 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitarea profesiei, art.19 pct.3 din Pactul Internațional cu privire la drepturile sociale și politice, art.5 și 6 din Codul muncii.
Prin neacordarea acestui spor categoria profesională a magistraților a fost plasată într-o situație discriminatorie față de celelalte categorii profesionale, astfel că sunt aplicabile prevederile OG 137/2000, republicată, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Referitor la prima de concediu, potrivit art.41 alin.1 din Legea 50/1996, așa cum a fost introdus prin OG 83/2000, magistrații și celelalte categorii de personal salarizat în baza acestei legi au dreptul, pe perioada concediului de odihnă, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu indemnizația brută din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Plata acestei prime a fost suspendată pe termen de un an conf.art.3 alin.2 din OUG 33/2001 și ulterior prin Lg.743/2001, Lg.631/2002 și Lg.507/2003, suspendarea a fost prelungită până la 31.12.2004.
A fost invocată decizia civilă nr.XXIII din 12.12.2005 pronunțată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție asupra recursului în interesul legii cu care a fost sesizată de Procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, care a stabilit că în aplicarea disp.art.41 indice 1 alin.1 din Legea 50/1996, introdus prin OG 83/2000, prima de concediu pentru magistrați și personalul auxiliar se acordă numai pentru anii 2001 și 2002.
S-a susținut că nu poate fi reținută excepția prescripției dreptului la acțiune, întrucât prin suspendarea aplicării disp.art.41 indice 1 alin.1 din legea 50/1996 și prelungirea ulterioară a suspendării până la 31.12.2004, s-a întrerupt cursul prescripției pentru beneficiarii dreptului.
Pârâții au depus întâmpinări în temeiul art.115 pr.civ. prin care au susținut următoarele:
Ministerul Justiției a invocat pe cale de excepție necompetența teritorială a instanței față de disp.72 din Legea nr.168/1999, privind soluționarea conflictelor de muncă și disp.art.284 alin.2 din Codul muncii, în raport de care "cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin.1 se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința, ori după caz, sediul."
S-a mai invocat excepția lipsei calității procesuale pasive pentru pretențiile solicitate de reclamanți pe perioada cât au fost angajați ai Consiliului Superior al Magistraturii și a celor ce au calitatea de procurori, deoarece Procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și președintele Consiliului Superior al Magistraturii au calitatea de ordonatori principali de credite, gestionând bugetul Ministerului Public, respectiv al Consiliului Superior al Magistraturii.
Pe fondul cauzei, Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii având în vedere că sporul de vechime în muncă al magistraților nu este un drept complementar OUG nr.177/2002 și OUG nr.27/2006, ci contrar acestor acte normative, intenția legiuitorului fiind de a reglementa exhaustiv drepturile salariale ale magistraților și ale celorlalte categorii salarizate în temeiul acestui act normativ și de a abroga orice altă dispoziție legală incidentă în materie.
Art.33 din Legea 50/1996 a fost completat prin introducerea unui alineat nou prin OG nr.83/2000, potrivit căruia prevederile alin.1 și 2 nu sunt aplicabile magistraților.
În ceea ce privește atingerea adusă principiului nediscriminării s-a arătat de către Ministerul Justiției că așa cum a statuat constant instanța europeană, nu orice diferență de tratament semnifică în mod automat încălcarea art.14 din Convenție.
Pentru ca o asemenea încălcare să se producă este necesar să se stabilească că persoane aflate în situații analoage sau comparabile în materia beneficiază de un tratament preferențial, iar dacă o asemenea distincție între situații analoage sau comparabile există, ea să nu-și găsească nicio justificare obiectivă sau rezonabilă.
În cazul de față pârâtul a considerat că nu poate fi vorba despre existența vreunei situații comparabile sau, cu atât mai puțin, a unei analogii între magistrați și alte categorii profesionale din sistemul justiției, întrucât nu desfășoară aceeași activitate.
Prin întâmpinarea depusă de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție s-a invocat excepția necompetenței materiale a instanței, cu motivarea că potrivit art.42 din OUG nr.177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, precum și art.36 alin.2 din OUG nr.27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată prin Legea nr.45/2007, competența soluționării cererilor judecătorilor, procurorilor, ale personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor și ale asistenților judiciari revine Curții de Apel București.
În ceea ce privește solicitarea reclamanților de a le fi recunoscut dreptul de a beneficia de sporul de vechime în muncă și de a le fi plătite sumele cu acest titlu până la adoptarea Legii 45/2007, s-a susținut de către pârât că nu există bază legală pentru acordarea acestui spor, iar dacă instanța de fond ar da curs acestei cereri ar însemna că ar depăși atribuțiile puterii judecătorești, adăugând la lege, deoarece numai legiuitorul - deci puterea legislativă - poate stabili acordarea sau neacordarea unor drepturi.
Față de capătul de cerere privind acordarea primelor de vacanță pentru anii 2001 și 2002, MINISTERUL PUBLICa invocat excepția prescripției parțiale a dreptului la acțiune în raport de disp.art.1 alin.1 coroborate cu disp.art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă, în sensul că "dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termen de 3 ani."
Pe fond, pârâtul a arătat că disp.art 411din Legea nr.50/1996, modificată și completată, care cuprind dispoziții referitoare la acordarea primei de concediu de odihnă, au fost suspendate până la 1.01.2002 prin OUG nr.33/2001 aprobată prin Legea nr.386/2001.
Ulterior, prin OUG nr.177/2002, aprobată prin Legea nr.347/2003, acte normative care reglementează salarizarea și alte drepturi ale magistraților, nu au mai fost preluate disp.art.411din Legea 50/1996 modificată și completată, astfel încât, începând cu anul 2003 nu mai sunt prevăzute aceste drepturi pentru magistrați.
Pârâtul MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a formulat potrivit art.60-63.pr.civ și o cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor prin care a solicitat ca în cazul în care se va admite cererea reclamanților să se dispună obligarea chematului în garanție de a adopta un proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2007 care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile acestora.
Pârâtul - chemat în garanție a depus la dosar întâmpinare la data de 20.04.2007 prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a instanței având în vedere domiciliile reclamanților, Tribunalul Argeș fiind competent să soluționeze numai cererea reclamantului deoarece are domiciliul în județul
În raport de disp.art.25 din Decretul nr.31/1954 privitor la persoanele fizice și persoanele juridice și art.3 pct.56 din HG nr.208/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive de către Ministerul Economiei și Finanțelor.
Ministrul Economiei și Finanțelor este ordonator principal de credite, așa cum sunt și Ministrul Public și Președintele Consiliului Superior al Magistraturii, primul neputând fi obligat la plată pentru salariații altor instituții.
În întâmpinarea depusă la dosar de pârâtul Tribunalul Prahovas -a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune în ceea ce privește capătul de cerere referitor la plata primei de concediu, având în vedere că dreptul solicitat este unul de natură salarială și este supus termenului de prescripție de 3 ani.
Cu privire la capătul de cerere privind plata sporului de vechime în muncă s-a solicitat respingerea acestuia ca neîntemeiat, întrucât sistemul de salarizare instituit prin OG 23/2000 și OUG 177/2002 a avut în vedere eliminarea unor categorii de sporuri pentru magistrați și includerea acestora în valoarea coeficientului de multiplicare pe baza căruia se stabilește indemnizația de încadrare brută lunară.
Pe lângă această indemnizație s-au păstrat numai acele sporuri ce rezultau din existența unor condiții speciale, apreciate ca atare de legiuitor, adaosuri care, datorită naturii lor nu puteau fi incluse în coeficientul de multiplicare și care se aplică numai anumitor categorii de magistrați.
Tribunalul Prahovaa susținut că admiterea acțiunii ar avea drept consecință obligarea pârâților la plata unor drepturi care nu sunt prevăzute de lege, ceea ce reprezintă o depășire a atribuțiilor puterii judecătorești și o încălcare a principiului separației puterilor în stat.
La data de 24.09.2007, consilier juridic asimilat magistraților, pensionar din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii prin decizia nr.- din 13 iunie 2005, formulat cerere de intervenție în interes propriu în prezentul dosar, prin care a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice, Consiliul Superior al Magistraturii a, solicitând a fi introdusă în cauză, în calitate de pârâtă Casa Națională de Pensii B prin Casa de Pensii a Sectorului 4 B, pentru a fi obligați pârâții prin hotărârea ce se va pronunța la:
- plata sporului de vechime în muncă pentru perioada 2004 - 31.01.2005 de către Ministerul Justiției și 01.02.2005 - 30.06.2005 de către Consiliul Superior al Magistraturii;
- plata drepturilor bănești reprezentând prima de concediu egală cu indemnizația brută lunară din luna anterioară plecării în concediu pe anii 2001-2002 de către Ministerul Justiției;
- plata drepturilor actualizate cu indicele de inflație începând cu data nașterii dreptului și până la data executării hotărârii judecătorești;
- efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă;
- obligarea Casei Naționale de Pensii prin Casa de Pensii a Sectorului 4 B la recalcularea pensiei și luarea în calcul și a sporului de vechime în muncă;
- alocarea de către Ministerul Economiei și Finanțelor în bugetul Ministerului Justiției și Consiliului Superior al Magistraturii a sumelor necesare efectuării plăților acestor drepturi bănești.
Tribunalul asupra cererii de intervenție în interes propriu, astfel formulată, a dispus în ședința din 16.10.2007 disjungerea acesteia și formarea unui alt dosar având în vedere stadiul avansat al prezentului dosar, precum și faptul că intervenienta a chemat în judecată și alți pârâți decât cei din acțiunea inițială.
Prin sentința civilă nr.759/CM din 14 noiembrie 2007, Tribunalul Argeș a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Argeș să plătească reclamantului drepturile salariale reprezentând sporul de vechime în muncă pentru perioada 01.01.2005 -14.11.2006.
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul București să plătească reclamantului drepturile salariale reprezentând prima de concediu aferentă anilor 2001, 2002.
Pârâții Ministerul Justiției și Consiliul Superior al Magistraturii au fost obligați să plătească reclamantului drepturile salariale reprezentând sporul de vechime în muncă pentru perioada 14.11.2006 - 12.03.2007.
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției și Consiliul Superior al Magistraturii să plătească reclamanților, -, și, drepturile salariale reprezentând sporul de vechime în muncă pentru perioada 2004-12.03.2007, precum și prima de concediu aferentă anilor 2001-2002.
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul București să plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând sporul de vechime în muncă pentru perioada 2004 -14.11.2005.
Pârâții Ministerul Justiției și Consiliul Superior al Magistraturii au fost obligați să plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând sporul de vechime în muncă pentru perioada 14.11.2005 -12.03.2007.
Pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a fost obligat să plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând sporul de vechime în muncă pentru perioada 2004 -10.01.2006 precum și prima de concediu aferentă anilor 2001 - 2002.
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției și Consiliul Superior al Magistraturii să plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând sporul de vechime în muncă pentru perioada 10.01.2006-12.03.2007.
Au fost obligați pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov să plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând sporul de vechime în muncă pentru perioada 2004 - 01.03.2005 precum și prima de concediu aferentă anilor 2001-2002.
Pârâții Ministerul Justiției și Consiliul Superior al Magistraturii au fost obligați să plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând sporul de vechime în muncă pentru perioada 01.03.2005 -12.03.2007.
Pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul București au fost obligați să plătească reclamantului drepturile salariale reprezentând sporul de vechime în muncă pentru perioada 2004 - 16.01.2006.
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției și Consiliul Superior al Magistraturii să plătească reclamantului drepturile salariale reprezentând sporul de vechime în muncă pentru perioada 16.01.2006-12.03.2007.
Pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul București au fost obligați să plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând sporul de vechime în muncă pentru perioada 2004 - 16.01.2006.
Pârâții Ministerul Justiției și Consiliul Superior al Magistraturii au fost obligați să plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând sporul de vechime în muncă pentru perioada 16.01.2006-12.03.2007.
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Olt să plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând sporul de vechime în muncă pentru perioada 2004 - 16.01.2006.
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției și Consiliul Superior al Magistraturii să plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând sporul de vechime în muncă pentru perioada 16.01.2006-12.03.2007.
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Hunedoara să plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând sporul de vechime în muncă pentru perioada 2004 - 01.01.2006.
Pârâții Ministerul Justiției și Consiliul Superior al Magistraturii au fost obligați să plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând sporul de vechime în muncă pentru perioada 01.01.2006-12.03.2007.
Pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul București au fost obligați să plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând sporul de vechime în muncă pentru perioada 2004 - 06.06.2005.
Pârâții Ministerul Justiției și Consiliul Superior al Magistraturii au fost obligați să plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând sporul de vechime în muncă pentru perioada 06.06.2005 -12.03.2007.
Pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul București au fost obligați să plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând sporul de vechime în muncă pentru perioada 2004 - 16.01.2006.
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției și Consiliul Superior al Magistraturii să plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând sporul de vechime în muncă pentru perioada 16.01.2006 -12.03.2007.
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul București să plătească reclamantului drepturile salariale reprezentând sporul de vechime în muncă pentru perioada 2004 - 12.06.2006, precum și prima de concediu aferentă anilor 2001-2002.
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției și Consiliul Superior al Magistraturii să plătească reclamantului drepturile salariale reprezentând sporul de vechime în muncă pentru perioada 12.06.2006-12.03.2007.
Pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel București au fost obligați să plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând sporul de vechime în muncă pentru perioada 2004 -01.02.2005, precum și prima de concediu aferentă anilor 2001-2002.
Pârâții Ministerul Justiției și Consiliul Superior al Magistraturii au fost obligați să plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând sporul de vechime în muncă pentru perioada 01.02.2005 -12.03.2007.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților drepturile salariale menționate în cuantum actualizat în raport de indicele de inflație la data plății efective și să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale acestora în sensul celor dispuse.
A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și a fost obligat pârâtul - chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze celorlalți pârâți fondurile necesare achitării drepturilor bănești menționate.
A fost respinsă cererea privind acordarea sporului de vechime în muncă pentru viitor.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
"În ceea ce privește excepția invocată de pârâtul Ministerul Justiției privind prescrierea dreptului la acțiune referitor la plata sporului de vechime în muncă și referitor la plata primei de concediu pentru anii 2001 și 2002, tribunalul a reținut că potrivit art.411alin.1 din Legea 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, astfel cum a fost introdus prin OG 83/2000, magistrații și celelalte categorii de personal salarizat în baza acestei legi au dreptul pe perioada concediului de odihnă, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu indemnizația brută sau, după caz, salariul de bază brut din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Prin disp.art.3 alin.2 din OUG 33/2001, privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcționarilor publici și a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum și a personalului din organele autorității judecătorești, s-a suspendat aplicarea disp.art.411alin.1 până la data de 01.01.2002, ulterior suspendarea prelungindu-se prin alte acte normative până la data de 31.12.2004.
Întrucât la data de 12.12.2005 ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție s-a pronunțat asupra recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție în sensul că magistrații sunt îndreptățiți la acordarea primelor de concediu pentru anii 2001 și 2002, termenul de prescripție începe să curgă de la această dată.
Față de data introducerii cererii de chemare în judecată, 27.02.2007 și în raport de suspendările legale ale textelor care au prevăzut acest drept coroborate cu decizia nr.XXIII din 12.12.2005 pronunțată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, excepția prescripției dreptului la acțiune s-a reținut a fi neîntemeiată și respinsă ca atare.
Pe fondul cauzei, tribunalul a apreciat caracterul întemeiat al acțiunii pentru următoarele considerente:
Reclamanții sunt judecători și procurori detașați în prezent la Consiliul Superior al Magistraturii precum și consilieri juridici asimilați magistraților în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.
Legat de prima de vacanță a cărei plată se solicită pentru anii 2001 și 2002, s-a reținut, așa cum s-a arătat și în întâmpinarea formulată de Ministerul Justiției, că aplicarea prevederilor art. 411alin.l din Legea nr. 50/1996 care acordau magistraților și celorlalte categorii de personal, pe perioada concediului de odihnă, o primă egală cu indemnizația brută, din luna anterioară plecării în concediu, a fost suspendată potrivit art. 3 alin.2 din OUG nr. 33/2001, până la data de 01.01.2002.
Actele normative ulterioare au prelungit acest termen al suspendării, succesiv, până la data de 31.12.2004 (art. 12 alin.4 din Legea nr.743/2001, Legea nr.631/2002, Legea nr. 507/2003).
Prin decizia nr.XXIII din 12.12.2005 pronunțată în recursul în interesul legii, ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a stabilit că prima ce concediu se cuvine magistraților numai pentru anii 2001 și 2002.
Referitor la sporul de vechime instanța a reținut că acest drept salarial a fost prevăzut de disp.art.33 din Legea nr. 50/1996 republicată, atât pentru magistrați, cât și pentru personalul auxiliar.
Că este așa rezultă din interpretarea legii în ansamblu în care, atunci când se face referire la personalul auxiliar se folosește sintagma "celelalte categorii de personal", ceea ce înseamnă că în noțiunea "personal" utilizată în conținutul art.33 intră atât categoria magistraților cît și categoria personalului auxiliar de specialitate.
Asupra dreptului în discuție nu au eficacitate actele normative ulterioare prin care este atinsă existența ori exercitarea acestuia.
Nu s-a reținut apărarea în sensul că sporul pentru vechimea în muncă este inclus în calculul indemnizației de încadrare brută lunară prevăzută de disp.art.2 și următoarele din OUG nr.177/2002, deoarece art.3 din acest act normativ, atunci când precizează cum se stabilește indemnizația magistraților pentru activitatea desfășurată, se referă numai la funcții, nivelul instanțelor, vechimea în magistratură, nu și la vechimea în muncă.
Întrucât începând cu 12.03.2007, prin noua lege de salarizare este acordat sporul de vechime în muncă tuturor magistraților, a fost respinsă cererea de acordare a acestui drept pentru viitor.
S-a mai reținut că sunt incidente disp.art.161 pct.4 Codul muncii privind obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului, respectiv actualizarea cu indicele de inflație a drepturilor bănești neacordate acestora la data la care li se cuveneau.
În conformitate cu disp.art.60-63.pr.civ s-a admis și cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor având în vedere că potrivit HG nr.736/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, instanțele judecătorești sunt instituții publice finanțate integral de la bugetul de stat.
Întrucât potrivit art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare, instanța a constatat că această parte are calitate procesuală pasivă față cererea având ca obiect alocarea fondurilor necesare sumelor ce urmează a fi plătite reclamanților.
In consecință, față de considerentele arătate instanța a admis în parte acțiunea.
În raport de disp.art.269 Codul muncii, au fost obligați pârâții în cauză, pe perioadele cât au avut calitatea de angajatori ai reclamanților, să plătească acestora drepturile bănești reprezentând prima de vacanță cuvenită pentru anii 2001 și 2002 și sporul de vechime în muncă pentru perioada 2004-12.03.2007, drepturi ce se vor actualiza în funcție de indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligat pârâtul-chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce celorlalți pârâți fondurile necesare plății drepturilor bănești stabilite mai sus.
În baza art.1 pct.1 din Decretul nr.92/1976 privind carnetul de muncă aprobat prin Legea nr.17/1976 și modificat prin Legea nr.19/2000, instanța a obligat pe pârâți să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților în sensul celor dispuse."
Prin încheierea din 18 ianuarie 2008, Tribunalul Argeșa respins cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de petenta, pretins a fi fost strecurată în dispozitivul sentinței, iar prin încheierea din 5 martie 2008, același tribunal a respins cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de către petenta.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au formulat recurs pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Consiliul Superior al Magistraturii, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
Recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților a susținut că hotărârea este nelegală și netemeinică pentru motivele prevăzute de art.304 pct.3, 7 și 9 din Codul d e procedură civilă, după cum urmează:
- Hotărârea este dată cu încălcarea competenței altei instanțe și cu aplicarea greșită a legii în ceea ce privește soluția de respingere a excepției de necompetență teritorială a Tribunalului Argeș, invocată de către acesta, respectiv cu încălcarea art.72 din Legea nr.168/1999 și art.284 alin.2 din Codul muncii.
- Instanța de fond nu a analizat și nu s-a pronunțat cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției, obligându-l pe acesta la plată, deși în cauză este vorba de salariați ai sau judecători detașați la. pentru care drepturile salariale nu se plătesc din fondurile acestuia, ci din fondurile, al cărui președinte este ordonator principal de credite.
- În mod greșit instanța a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect plata primei de vacanță, deși acest drept s-a născut la 1 ianuarie 2003 când a încetat orice cauză de suspendare, problemă de drept soluționată în interesul legii de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Recurentul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii a susținut că sentința este nelegală pentru că în mod greșit instanța a admis acțiunea și a obligat pe acesta și ceilalți pârâți la plata sporului de vechime în muncă, deși acest spor reglementat prin art.33 din Legea nr.50/1996 nu se mai aplica magistraților potivit art.I pct.32 din nr.OG83/2000, fiind abrogat expres de art.50 alin.2 din Legea nr.177/2002.
S-a mai susținut că în prezent sporul de vechime în muncă pentru judecători, procurori și personalul asimilat acestora este reglementat de Legea nr.45/2007.
Recurentul-pârât MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a susținut că sentința este nelegală pentru motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, având în vedere următoarele considerente:
- În mod nelegal instanța de fond nu a reținut excepția prescripției la acțiune pentru perioada 2001 - 2002.
- În mod greșit instanța de fond a dispus plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu indicele de inflație, în situația în care această instituție bugetară nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială. Față de dispozițiile Deciziei nr.XXXVI din 7 mai 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a statuat că judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de judecători financiari, procurori financiari sau de controlori financiari în cadrul Curții de Conturi beneficiau și de sporul pentru vechime în muncă în cuantumul prevăzut de lege, recursul privește doar capătul de cerere privind actualizarea sumelor cu indicele de inflație.
Recurentul-chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Aas usținut că sentința este nelegală pentru motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în sensul că hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii.
S-a susținut că în mod greșit instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei instituții și a admis cererea de chemare în garanție formulată de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, obligându-l totodată să vireze fondurile necesare achitării drepturilor bănești.
Examinând sentința recurată sub aspectul motivelor de recurs invocate, în raport cu actele dosarului, Curtea constată următoarele:
Recursul formulat de Ministerul Justiției este întemeiat în ceea ce privește nelegalitatea soluției, întrucât prima instanță în mod greșit a respins excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Argeș, invocată de către acesta, pentru toți reclamanții, exceptând pe, precum și excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect plata primei de vacanță pentru perioada 2001 - 2002.
Potrivit art.284 alin.2 din Codul muncii, cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin.1 se adresează instanței competente în a cărei circumscripție își are domiciliul sau reședința reclamantul, ori după caz sediul.
În conformitate cu dispozițiile art.72 din Legea nr.168/1999, cererile referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi se adresează instanțelor judecătorești competente în a cărei circumscripție își are sediul unitatea.
În speță, numai reclamantul avea domiciliul pe raza teritorială a Tribunalului Argeș și numai pentru acțiunea formulată de către acesta era competent tribunalul să soluționeze pricina, pentru ceilalți reclamanți impunându-se a se admite excepția de necompetență teritorială formulată în cauză.
Din încheierea din 16 octombrie 2007, prin care s-a respins excepția necompetenței teritoriale, rezultă că nu s-au arătat motivele pentru care instanța a apreciat a fi competentă să soluționeze cauza formulată de reclamanții care nu au domiciliul, reședința, pe raza teritorială a Tribunalului Argeș și nici sediul.
Din cuprinsul acțiunii formulată de către aceștia, rezultă că reclamanții, exceptând pe, și-au ales domiciliul la sediul Consiliului Superior al Magistraturii, astfel că în speță nu s-au avut în vedere dispozițiile art.284 alin.2 din Codul muncii.
Ca urmare, în temeiul art.312 alin.3 Cod procedură civilă, urmează a se admite recursul și a casa sentința în ceea ce-i privește pe reclamanți, cu excepția lui și a trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Municipiului B spre competentă soluționare.
În ceea ce privește pe reclamantul, se constată că soluția este nelegală referitor la capătul de cerere având ca obiect plata primei de vacanță pentru perioada 2001 - 2002.
Sub acest aspect, prima instanță în mod greșit a respins excepția prescripției dreptului la acțiune privind pe acest reclamant în raport de data introducerii acțiunii, 28 februarie 2007 și de dispozițiile art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, raportat la dispozițiile Decretului-Lege nr.167/1958.
Instanța de fond în mod nelegal a reținut faptul că dreptul la acțiune privind acest capăt de cerere nu este prescris, invocând Decizia nr.XXIII din 12.12.2005 pronunțată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție în recursul în interesul legii.
Potrivit dispozițiilor art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, acțiunea având ca obiect plata drepturilor salariale sau a unor despăgubiri către salariați se prescrie în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție sus-menționată s-a statuat că dreptul la acțiune pentru calculul și plata primei de concediu pentru magistrați pentru anii 2001 - 2002 s-a născut la data de 1 ianuarie 2003, când a încetat orice cauză de suspendare ori de neaplicare a prevederilor art.41 din Legea nr.50/1996, modificată și completată prin nr.OG83/2000.
Drept urmare, orice altă interpretare cu privire la termenul de prescripție a dreptului material la acțiune în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect plata primei de vacanță este contrară dispozițiilor art.329 din Codul d e procedură civilă.
Sub acest aspect se impune admiterea recursului privind pe reclamantul, casarea în parte a sentinței și pe fond respingerea capătului de cerere referitor la prima de vacanță solicitată pe anii 2001-2002, ca prescris.
Critica formulată de Ministerul Justiției privind lipsa calității procesuale pasive referitor la acest reclamant este nejustificată, avându-se în vedere că acesta a avut calitatea de judecător la Tribunalul Argeș pe perioada în care i s-a acordat sporul de vechime în muncă.
Recursul formulat de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție este întemeiat și urmează a fi admis numai în ceea ce privește critica referitoare la respingerea greșită a excepției prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 2001 - 2002 în ceea ce-l privește pe reclamantul, pentru considerentele expuse în analiza recursului Ministerului Justiției.
În ceea ce privește a doua critică care se referă la faptul că instanța de fond a dispus plata drepturilor bănești reprezentând sporul pentru vechime în muncă actualizat cu indicele de inflație, se constată a fi neîntemeiată față de dispozițiile art.161 pct.4 din Codul muncii care au fost corect aplicate în speță.
Recursul formulat de Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A prin care se critică hotărârea pentru faptul că a fost admisă cererea de chemare în garanție împotriva sa și a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de acesta, este nefondat și urmează a fi respins.
Se constată că prima instanță a făcut o interpretare și aplicare corectă a dispozițiilor legii și nu se impune modificarea soluției, întrucât în raport de prevederile Legii nr.500/2002, nr.HG736/2003 și nr.HG208/2005, acest minister are calitate procesuală pasivă.
Atât instanțele judecătorești cât și parchetele sunt instituții publice din sistemul justiției, finanțate de la bugetul de stat.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.118 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, rezultă în mod clar că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat, iar în lipsa rectificării bugetului cu sumele necesare nu ar exista posibilitatea plății drepturilor salariale cuvenite reclamantului.
Recursul formulat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii prin care se susține că în mod greșit instanța a admis acțiunea pentru sporul de vechime în muncă, este nefondat și urmează a fi respins, în ceea ce-l privește pe reclamantul, în raport de dispozițiile art.329 din Codul d e procedură civilă, față de Decizia nr.XXXVI din 7 mai 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a statuat că judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de judecători financiari, procurori financiari sau de controlori financiari în cadrul Curții de Conturi beneficiau și de sporul pentru vechime în muncă în cuantumul prevăzut de lege.
Pentru considerentele expuse anterior, în temeiul art.312 alin.3 Cod procedură civilă urmează a se admite recursurile formulate de Ministerul Justiției și MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiției, a se casa în parte sentința în ceea ce-l privește pe reclamantul, în sensul că se va respinge acțiunea privind acordarea primei de vacanță pe anii 2001 - 2002 ca prescrisă și a casa în totalitate sentința în ceea ce-i privește pe ceilalți reclamanți, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Municipiului B spre competentă soluționare a fondului cauzei, menținând în rest dispozițiile sentinței pentru reclamantul.
În conformitate cu dispozițiile art.312 (1) Cod procedură civilă, urmează a se respinge ca nefondate recursurile formulate de Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A și Consiliul Superior al Magistraturii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B,-, sector 5 și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.759/CM din 14 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, intimați fiind reclamanții, domiciliat în orașul, str.-, - 26,.A,.17, județul A, toți cu domiciliul ales la sediul Consiliului Superior al Magistraturi, în B, nr. 2. sector 6 și pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BRAȘOV, cu sediul în B,-, județul B, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, cu sediul în B, nr.5, sector 4, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, cu sediul în B,-, sector 3, TRIBUNALUL ARGEȘ, cu sediul în P,-, județul A, TRIBUNALUL O L T, cu sediul în S,-, județul O, TRIBUNALUL PRAHOVA, cu sediul în P,-, județul P și TRIBUNALUL HUNEDOARA, cu sediul în D,-, județul
Casează în parte sentința în ce-l privește pe reclamantul, în sensul că respinge acțiunea privind prima de vacanță pe anii 2001-2002 ca prescrisă.
Casează în totalitate sentința în ce-i privește pe ceilalți reclamanți și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Municipiului B spre competentă soluționare a fondului cauzei.
Menține sentința în rest pentru reclamantul .
Respinge recursurile formulate de chematul în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în P,-, județul A și pârâtul CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, cu sediul în B, nr.2. sector 6, împotriva aceleeași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 august 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă,m pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
, Pl.,
Grefier,
Red.Pl.
Tehnored.
Ex.38/11.09.2009.
Jud.fond:.
Președinte:Lică ToganJudecători:Lică Togan, Maria Ploscă, Irina Tănase
