Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1273/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze
cu minori și de familie, de
conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ NR.1273/ DOSAR NR-
Ședința publică din 27 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Roxana Maria Trif judecător
- - - judecător
- - judecător
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr.642 pronunțată de Tribunalul Covasna la data de 26 iunie 2009 în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților. Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 20 octombrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 27 octombrie 2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr.642/2009 a Tribunalului Covasnas -a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta și în consecință, a obligat pârâta să-i plătească reclamantului suma de 22.700 lei, reprezentând diferență de salariu brut primit și cel cuvenit potrivit Actului adițional nr. 32/14.04.2008 la contractul individual de muncă al reclamantului.
A respins restul pretențiilor.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin Contractul de muncă înregistrat sub nr. 36627/12.03.1997 ( 5), modificat prin actul adițional nr. 32/14.04.2008 ( 6), reclamantul a fost încadrat în funcția de director de dezvoltare tehnică la societatea pârâtă.
În acest act adițional părțile au prevăzut că la încetarea contractului individual de muncă reclamantul are dreptul la 6 salarii brute.
Instanța a mai reținut că reclamantului i s-a desfăcut contractul individual de muncă începând cu data de 01.05.2009, conform . nr.192 din data de 31.03.2009 ( 8) și a Deciziei nr. 123 din data de 30.04.2009 ( 9), fiind în perioada de preaviz începând cu data de 02.04.2009.
Tot instanța a reținut că societatea pârâtă i-a plătit reclamantului suma de 7.900 lei reprezentând 5 salarii medii brute pe societate, sumă recunoscută de reclamant ca fiind primită ( 47).
Instanța a admis în parte acțiunea pentru motivele care vor fi arătate în continuare:
Așa cum s-a arătat, reclamantului i s-a desfăcut contractul individual de muncă începând cu data de 01.05.2009, iar potrivit actului adițional la Contractul de muncă înregistrat sub nr. 36627/12.03.1997, acesta avea dreptul la 6 salarii brute de încadrare.
Salariul brut de încadrare al reclamantului a fost de 5.100 lei ( 33).
Prin urmare, reclamantul avea dreptul la plata a 6 salarii brute, respectiv a sumei de 30.600 lei (6X5100), contractul individual de muncă fiind legea părților conform art. 969 Cod civil.
Din această sumă reclamantul a primit suma de 7.900 lei, astfel încât mai are de primit de la societatea pârâtă suma de 22.700 lei.
Instanța a respins apărarea pârâtei în sensul că reclamantul are dreptul doar la 5 salarii medii brute pe societate pentru motivele care vor fi arătate în continuare:
Astfel este adevărat că prin art. 28 al. 1 din CCM la nivel de ramură ( 10) la desfacerea contractului individual de muncă din inițiativa celui care angajează și din motive neimputabile salariatului, patronii vor acorda acestuia o compensație de unu până la cinci salarii medii brute pe societate, în afara drepturilor cuvenite la zi, dar acestea dispoziții reprezintă drepturi minimale care se acordă în lipsa altor dispoziții cuprinse în contractul individual de muncă.
În cauza de față, părțile au prevăzut în mod expres că reclamantul va primi 6 salarii brute la desfacerea contractului individual de muncă, dispoziție care nu a fost modificată prin negociere de ambele părți.
Faptul că la data de 09.06.2009 societatea pârâtă a emis Decizia nr.32 ( 38) în care se arată că salariatul va beneficia de o compensație de 1 până la 5 salarii medii pe societate nu are nicio relevanță pentru cauza de față, deoarece această decizie a fost emisă ulterior desfacerii contractului individual de muncă a reclamantului și oricum nu a fost negociată cu acesta.
În schimb instanța a respins solicitarea reclamantului de a i se acorda încă un salariu brut deoarece nu s-au respectat dispozițiile art. 26 din CCM la nivel de ramură, acest lucru nefiind adevărat, pentru motivele care vor fi arătate în continuare.
Astfel, așa cum s-a arătat, reclamantului i s-a desfăcut contractul individual de muncă începând cu data de 01.05.2009, conform . nr. 192 din data de 31.03.2009 ( 8) și a Deciziei nr. 123 din data de 30.04.2009 ( 9), fiind în perioada de preaviz începând cu data de 02.04.2009.
Prin urmare reclamantul a avut perioada de preaviz de o lună calendaristică, încadrându-se astfel în dispozițiile art. 26 din CCM la nivel de ramură, societatea pârâtă respectând astfel dispozițiile legale, iar reclamantul nemaifiind îndreptățit la plata vreunui alt salariu.
Față de acela arătate, instanța, în baza art. 969 Cod civil, a admis în parte acțiunea reclamantului și a obligat pârâta să-i plătească acestuia suma de 22.700 lei reprezentând diferență de salariu brut primit și cel cuvenit potrivit Actului adițional nr. 32/14.04.2008 la contractul individual de muncă al reclamantului.
Având în vedere dispozițiile art. 274-276 Cod procedură civilă, instanța a luat act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta criticând-o pe motive de nelegalitate.
În esență, hotărârea este criticată pe motiv că:
1.- Recuzarea instanței era de competența curții de apel
2.- Neacordarea cheltuielilor parțiale de judecată către pârâtă față de admiterea în parte a acțiunii
3.- nepronunțarea asupra cererii în nulitatea actului adițional pe baza căruia s-au acordat drepturile bănești în discuție
4. - pe fond se critică asupra admiterii acțiunii.
Recursul este fondat pentru considerentele ce urmează:
La termenul de judecată din data de 25 iunie 2009, pârâta a depus o "Notă de ședință" prin care a invocat nulitatea actului adițional la contractul individual de muncă, înregistrat sub nr.32/14.04.2008.
Asupra acestei cereri, formulată în termenul legal reglementat de art.132 Cod procedură civilă instanța nu s-a pronunțat, deși de valabilitatea actului adițional în discuție atârnă recunoașterea dreptului dedus judecății.
Dată fiind legătura indisolubilă între cererea introductivă și cea completatoare și cum ultima nu a făcut obiect de analiză în fond, pentru asigurarea unei judecăți unitare, în baza art.312 alin.5 Cod procedură civilă, hotărârea va fi casată, iar cauza trimisă spre rejudecare.
Cu ocazia rejudecării prima instanță se va pronunța asupra cererii în nulitatea actului adițional, funcție de care va avea în vedere pretențiile din cererea introductivă de instanță.
Celelalte motive de recurs nu se mai impun a fi analizate, fiind suficient ca unul din cele invocate să atragă casarea hotărârii care astfel este lipsită de efecte juridice.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta " " G împotriva sentinței civile nr.642/2009 a Tribunalului Covasna, pe care o casează.
Trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Covasna.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 2: Dorina Rizea
- - - - - -
GREFIER,
Red./30.10.2009
Dact. /22.11.2009
- 4 exemplare -
Jud. fond -
-
Președinte:Roxana Maria TrifJudecători:Roxana Maria Trif, Dorina Rizea, Mihail
