Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 129/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA Nr. 129/
Ședința publică din 06 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Anca Pîrvulescu
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursurilor formulate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin C și CURTEA DE APEL BRAȘOV împotriva sentinței civile nr.1476/13.12.2007 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa recurenților pârâți Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP C, Curtea de Apel Brașov, precum și a intimatei reclamante - și intimatul pârât Tribunalul Covasna.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recursurile sunt declarate și motivate în termen și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.
Se constată că prin motivele de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Față de actele și lucrările dosarului, precum și față de recursurile declarate în cauză, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 1476/13.12.2007 a Tribunalului Covasnaa fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor invocată de acesta.
A admis în parte acțiunea formulată astfel cum a fost precizată de reclamanta, in contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Brașov, Tribunalul Covasna și Ministerul Economiei și Finanțelor, și pe cale de consecință:
A obligat pârâții MINISTERUL JUSTITIEI, CURTEA DE APEL B și TRIBUNALUL COVASNA să achite reclamantei drepturile salariale cuvenite acesteia reprezentând indemnizația lunara de 10% din salariul brut pe perioada noiembrie 2004 - octombrie 2007, in cuantum actualizat, astfel cum a fost determinat prin raportul de expertiză tehnică contabilă extrajudiciară întocmită de expertul contabil, suma totală datorată reclamantei fiind de 4310,89 lei.
Suma mai sus menționată va fi actualizată prin aplicarea indicelui de inflație pe perioada cuprinsa între data pronunțării prezentei hotărâri si data plății efective.
A obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor sa aloce fondurile necesare plății acestor drepturi bănești cuvenite reclamantei.
A respins petitul doi din acțiune privitor la acordarea indemnizației de 10% din salariul brut pentru viitor.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului Ministerul Economiei si Finanțelor, potrivit art 28 alin 2 din Legea nr 500/2002 acest minister este cel care elaborează proiectul de legi bugetare si proiectul bugetului conform prognozelor întocmite de ordonatorii principali de credite. Așa fiind, atâta vreme cat sumele pretinse de reclamanta in prezentul litigiu vor fi acordate de către ordonatorul de credite de la bugetul de stat, Ministerul Economiei și Finanțelor este titular al obligației de a efectua toate demersurile necesare pentru includerea acestor sume in buget, pentru alocarea lor in vederea efectuării plății pretinse de partea reclamanta.
In ceea ce privește fondul raportului dedus judecății, instanța a reținut ca reclamanta face parte din personalul auxiliar de specialitate din cadrul Tribunalului Covasna, deci este personal contractual.
Potrivit art. 6 al.2 din Codul muncii care se aplică în cauză, orice salariat care prestează o muncă beneficiază de condiții de muncă adecvate activității desfășurate, de protecție socială, de securitate și sănătate în muncă, precum și de respectarea demnității și a conștiinței sale, fără nici o discriminare."
Prin art.19 pct.3 din Legea nr.50/1996 republicată, cu modificările ulterioare, respectiv nr.OG83/2000, s-a prevăzut expres că "care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizație lunară de 10 % din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități. De aceeași indemnizație beneficiază și conducătorii de carte funciară".
Reclamanta din speța de față îndeplinește funcția de grefier și prin urmare se poarte concluziona că deși îndeplinește aceiași funcție cu alte colege care au beneficiat de această indemnizație, în virtutea funcției, la muncă egală nu a beneficiat ca și colegele ei de acordarea acestui spor, și prin urmare neacordarea dreptului pretins a prejudiciat reclamanta din cauza de față, și totodată a creat o situație vădită de discriminare.
Prin urmare se încalcă dispozițiile legale în materie și anume art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, OG 137/2000, modificată prin Legea 27/2004 care se referă la sancționarea tuturor formelor de discriminare, precum și prevederile invocate mai sus.
Instituirea unor astfel de sporuri doar în favoarea unor categorii de grefieri conduce indubitabil la aplicarea unui tratament diferențiat care rezidă într-o inegalitate, cu consecința unui tratament diferențiat în ceea ce privește acordarea drepturilor salariale.
Faptul că nu toți grefierii au desfășurat activități din cele prevăzute la art. 19 pct.3 din Legea nr.50/1996 republicată și prin urmare nu sunt îndreptățiți la acordarea drepturilor solicitate, așa cum s-au apărat pârâții prin întâmpinările depuse, nu poate conduce la respingerea cererii, deoarece modalitatea de acordare a indemnizației de 10% prevăzută prin actul normativ menționat reprezintă o practică discriminatorie.
Față de considerentele de drept și de fapt expuse, tribunalul a admis acțiunea reclamantei doar în parte, în sensul că a obligat Ministerul Justiției, Curtea de Apel Brașov și Tribunalul Covasna la acordarea acestor sume potrivit raportului de expertiză contabilă extrajudiciara, precum și la actualizarea sumelor în raport de indicii de inflație pe perioada cuprinsă între data pronunțării prezentei și data efectuării plății efective, dar a respins cererea reclamantei cu privire la acordarea acestei indemnizații pe viitor întrucât un astfel de drept nu este născut, actual, cert, pentru aoî ndreptăți la această solicitare.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de recurenții Curtea de Apel Brașov, Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP Sf. G și Ministerul Justiției, criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, în ceea ce privește recursul declarat de recurenta Curtea de Apel Brașov, drepturile solicitate de recurenți nu sunt întemeiate, pentru că potrivit disp. art. 19 punct 3 din legea 50/1996 de acest spor beneficiază numai grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii. Reclamata nu avea asemenea atribuții și în consecință nu putea să primească acest spor.
Nu poate fi aplicată nici ideea de discriminare, pentru că este o chestiune de legiferare, iar legiuitorul a înțeles să acorde un procent la salariul brut în raport cu timpul efectiv lucrat, numai persoanelor care desfășoară activități ce implică un grad sporit de dificultate și responsabilitate.
Sentința mai este criticată și pentru modul de evaluare a prejudiciului pretins de reclamantă, având în vedere că acesta trebuie să fie cert și să fie evaluat.
În ceea ce privește recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP C, sentința este criticată pentru faptul că nu a fost soluționat în mod corespunzător excepția lipsei calității procesual pasive a acestei părți, dat fiind faptul că ordonatorul principal de credite este Ministerul Justiției și nu prezentul recurent. Între Ministerul Economiei și Finanțelor nu există nici o obligație, iar simplul fapt că ordonatorul principal de credite nu a avut în vedere plata sumelor solicitate de către intimată, nu poate obliga această parte la alocarea sumelor de bani.
Referitor la fondul cauzei sentința este criticată pentru că nu s-a creat nici o discriminare între reclamantă și grefierii care primeau acest spor, nu s-a încălcat principiul egalității în fața legii întrucât prevederile art. 19 pct. 3 din legea 50/1996 cu modificările aduse prin OG 83/200, nu instituie nici privilegii și nici discriminări, ele aplicându-se în mod egal unei categorii de persoane care se află într-o situație identică, adică tuturor persoanelor specializate care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățeni precum și pentru secretarii comisiilor de cercetare a averii, ce funcționează în sistemul judiciar.
Sentința mai este criticată și pentru acordarea de daune interese prin reactualizarea sumelor de bani cu aplicarea coeficientului de inflație și dobânda legală. Instanța nu a avut în vedere că aceste debite, ce au ca obiect sume de bani nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate. Aceste daune sunt debite decât din ziua cererii de chemare în judecată, afară de cazurile când dobânda curge de drept.
În recursul Ministerului Justiției sentința este criticată pentru faptul că instanța de fond nu a observat că drepturile solicitate de reclamantă au fost stabilite de legiuitor exclusiv în favoarea personalului auxiliar prevăzut în mod expres de art. 19 alin 3 din legea 50/1996 și respectiv art. 3 alin 8 din OG 8/2007 numai în raport cu timpul lucrat. Prin acțiunile în justiție pot fi valorificate drepturi recunoscute de lege și câtă vreme drepturile solicitate de reclamantă nu au fost prevăzute de lege, iar legea nu a fost abrogată și nici modificată, prin acordarea unor asemenea drepturi s-au depășit limitele puterii judecătorești.
În ceea ce privește fondul cauzei, se arată că atribuțiile personalului din compartimentele auxiliare ale instanțelor sunt cuprinse în fișele posturilor, iar pentru acordarea indemnizației solicitate persoana respectivă completează un raport în care precizează atribuția îndeplinită, cât și timpul efectiv în care a desfășurat activitatea respectivă.
În speță nu este vorba de discriminare, pentru că legiuitorul a înțeles să atribuie o indemnizație suplimentară, printr-un procent la salariul brut în raport cu timpul efectiv lucrat numai pentru personalul care desfășoară activități ce implică un grad sporit de dificultate și responsabilitate, tocmai pentru că activitatea în discuție este diferită de celelalte activități îndeplinite în mod obișnuit de personalul auxiliar. În acest sens a fost invocată Hotărârea nr.333/8.10.2007 a CNCD, prin care se constată că faptele prezentate nu constituie discriminare.
Examinând sentința în raport de criticile formulate instanța apreciază că recursurile sunt întemeiate și în consecință vor fi admise în baza disp. art. 312 Cod procedură civilă pentru următoarele considerente:
Prima instanță pronunța o sentință nelegală și netemeinică, acordând drepturi bănești care nu sunt prevăzute de lege, și interpretând în mod eronat textele de lege aplicabile în cauză.
Reclamanta este încadrată ca grefier în cadrul personalului auxiliar din Judecătoria Târgu - S, însă, fără a avea înscrise în fișa postului atribuții pentru care dispozițiile art. 19 pct. 3 din legea 50/1996 așa cum a fost modificată prin OG 83/2000 prevăd acordarea sporului de 10 % pentru timpul în care a desfășurat activitatea respectivă. Este vorba de activitatea grefierilor care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii. Ori reclamanta nu îndeplinea asemenea atribuții, iar faptul că legiuitorul a atribuit unei anumite categorii de personal, un procent de 10% la salariu pentru activități suplimentare și numai proporțional cu timpul efectiv lucrat, nu înseamnă că a creat o discriminare. Activitățile suplimentare în mod firesc trebuiesc plătite suplimentar, pentru că în situația în care nu se realizează o plată diferențiată, s-ar putea invoca discriminare în repartizarea muncii de către angajații care îndeplinesc atribuțiile mai sus enumerate.
În acest sens a stabilit și Comitetul pentru Combaterea Discriminării prin hotărârea nr. 333 din 8.10.2007, unde se menționează expres că faptele prezentate nu constituie acte de discriminare conform Ordonanței de Guvern nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Prin urmare reclamanta neîndeplinind atribuțiile expres și limitativ prevăzute de lege, nu poate beneficia de sporul de 10 % din salariu, astfel că toate criticile din recursuri sunt fondate urmând a fi admise și sentința primei instanțe modificată în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurentele Curtea de Apel Brașov, Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP C și Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr.1476/13.12.2007 a Tribunalului Covasna, pe care o modifică în parte în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Brașov, Tribunalul Covasna și Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP
Menține restul dispozițiilor din sentință.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 06 Februarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.: NG/21.02.2008
Dact: MD/26.02.2008 - 3 ex.
Jud.fond: /
Președinte:Cristina ȘtefănițăJudecători:Cristina Ștefăniță, Nicoleta Grigorescu, Anca Pîrvulescu
