Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 131/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 131/
Ședința publică din 05 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Ion Ioneci
JUDECĂTOR 3: Marioara Coinacel
GREFIER - - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului promovat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 736 din 30.11.2007 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL GALAȚI, cu sediul în G, str. - nr. 47, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL B, cu sediul în B, Calea nr. 47, MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII, cu sediul în B,--3 și intimații - reclamanți, toți cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, Calea nr. 47.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 3 martie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei la data de 5 martie 2008.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.2547/113 din 5.09.2007 la Tribunalul Brăila reclamanții, au chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, Ministerul Economiei și Finanțelor, și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, solicitând obligarea acestora la plata sporului de confidențialitate de până la 15% începând cu luna august 2004 și până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești și pentru viitor, plata drepturilor bănești de mai sus actualizate cu indicele de inflație începând cu data nașterii dreptului și până la data executării hotărârii judecătorești, să se efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă, iar pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să fie obligat să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
În motivarea acțiunii civile reclamanții au arătat că îndeplinesc funcția de personal auxiliar de specialitate la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila și Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila.
Au mai arătat reclamanții în motivarea acțiunii civile că în vederea asigurării mai eficiente a confidențialității informațiilor clasificate, prin mai multe acte normative, unor categorii de salariați care gestionează astfel de informații li s-au acordat sporuri salariale corespunzătoare gradului de acces la asemenea informații.
Astfel au arătat reclamanții, prin Legea nr. 444/2006 pentru aprobarea OG nr.19/2006 personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranța națională li se acordă un spor de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază.
De asemenea, conform OG nr.6/2007 funcționarilor publici, alții decât cei prevăzuți de Legea nr.444/2006, respectiv din aparatul de lucru al Guvernului, din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, Ministerului Economiei și Comerțului, li se acordă un spor de confidențialitate de până la 15% au arătat reclamanții.
Prin Legea nr. 656/2002 se acordă sporul de confidențialitate de 15% membrilor plenului și altor categorii de personal din cadrul Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, au mai arătat reclamanții.
Din actele normative mai sus menționate rezultă în mod clar voința de a acorda acest spor tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice care gestionează și manipulează informații clasificate și informații confidențiale au arătat reclamanții.
Chiar și prin OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare se acordă sporul de până la 15% personalului din aparatul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, au susținut reclamanții.
Deși conform art. 78 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor, grefierii sunt obligați să păstreze secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care iau cunoștință în exercitarea funcției, sunt discriminați întrucât nu beneficiază de sporul de confidențialitate de 15% au susținut reclamanții.
Convenția Europeană a Drepturilor Omului în art. 14 consacră principiul egalității tuturor în fața legii, dreptul la nediscriminare, au arătat reclamanții.
De asemenea, art. 16 din Constituția României consacră principiul egalității tuturor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și discriminări, au mai susținut reclamanții.
În drept și-au întemeiat acțiunea civilă pe dispozițiile din actele normative mai sus menționate.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin întâmpinarea depusă a solicitat respingerea acțiunii civile a reclamanților față de el pentru lipsa calității procesuale pasive.
A arătat că obiectul acțiunii civile a reclamanților îl constituie plata unor drepturi salariale iar reclamanții sunt subordonații Ministerului Public și nu Ministerului Finanțelor Publice, acesta neavând raporturi juridice cu aceștia.
Pe fondul cauzei, acțiunea civilă față de Ministerul Finanțelor Publice este inadmisibilă întrucât acesta nu poate fi obligat să asigure fonduri din bugetul public național fără exista o lege de modificare bugetară conform disp. Legii nr.500/2002 privind finanțele publice, a mai arătat pârâtul.
Ordonatorii principali de credite sunt cei care repartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin punctul de vedere depus la dosar a arătat că pentru ca o faptă să fie calificată ca o faptă de discriminare trebuie întrunite cumulativ mai multe condiții conform art. 2 din OUG nr.137/2000 republicată.
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a formulat o cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice solicitând obligarea acestuia să adopte un proiect de rectificare a bugetului Ministerului Publi ce pe anul 2007, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților.
Și-a întemeiat cererea pe disp. art.131(1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară potrivit căreia activitatea instanțelor este finanțată de la bugetul de stat.
A mai arătat că potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002 Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar.
Prin întâmpinarea depusă pârâtul MINISTERUL PUBLICa solicitat respingerea ca inadmisibilă a acțiunii civile a reclamanților întrucât aceștia și-au întemeiat acțiunea civilă pe disp. OG nr. 137/2000 astfel că potrivit art. 27 din acest act normativ competența de soluționare aparține instanțelor de drept comun, respectiv judecătoriilor și nu instanțelor specializate.
Mai mult decât atât cererea reclamanților de a li se plăti acest spor, dacă i s-ar da curs de către instanța de judecată, aceasta și-ar depăși atribuțiile puterii judecătorești adăugând la lege.
Prin sentința civilă nr. 736 din 30.11.2007 s-a admis în parte acțiunea civilă a reclamanților.
A obligat pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție B, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând sporul de confidențialitate de 15% din salariul de bază brut lunar pe perioada 5.09.2004 - 28.11.2007, actualizate cu indicele de inflație la data plății.
A obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamanților.
S-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanți împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor pentru lipsa calității procesuale pasive a acestuia.
S-a respins ca nefondată cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Cu privire la necompetența materială a instanței față de art.27 din Ordonanța Guvernului nr.137/2000, instanța de fond a reținut că în conformitate cu art.27 din Ordonanța Guvernului nr.137/2000, cererea pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării se adresează instanței de drept comun.
S-a mai reținut că actele normative speciale privitoare la drepturile salariale ale personalului auxiliar nu reglementează competența materială a instanțelor de a soluționa cererile având ca obiect eventualele despăgubiri legate de plata drepturilor bănești.
Legea nr.168/1999 prevede că sunt conflicte de drepturi conflictele ce au ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligații decurgând din legi ori din alte acte normative referitoare le drepturile salariaților, iar art.1 al.2 din Codul muncii stabilește că acesta se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii.
Potrivit art.295 al.2 din Codul muncii, prevederile acestuia se aplică cu titlu de drept comun și acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective.
Pentru aceste motive, instanța de fond a reținut că excepția invocată este nefondată.
Cu privire la lipsa calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța de fond a reținut că excepția este fondată, ținând seama de faptul că, față de competențele legale ce-i revin și în lipsa raporturilor de muncă cu reclamanții, răspunderea acestei instituții pentru plata directă a drepturilor bănești nu poate fi angajată.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că, reclamanții lucrează ca personal auxiliar la Parchetele de pe lângă Judecătoria și Tribunalul Brăila și au susținut în acțiune că sunt îndreptățiți la plata despăgubirilor, întrucât au fost prejudiciați prin neacordarea sporului de confidențialitate, existând o discriminarr clară între ei și alte categorii de salariați care beneficiază de acest spor.
Instituția pârâtă a apreciat că cererea este inadmisibilă, având în vedere faptul că actele normative nu au prevăzut sporul pentru personalul auxiliar, susținere neprimită de instanța de fond.
S-a arătat că prin clauza de confidențialitate, definită în art.26 din Codul muncii, părțile convin ca, pe toată durata contractului individual de muncă și după încetarea acestuia, să nu transmită date sau informații de care au luat cunoștință în timpul executării contractului, în condițiile stabilite de regulamentele interne, în contractele colective de muncă sau în contractele individuale de muncă, nerespectarea acestei clauze de către oricare dintre părți atrăgând obligarea celui în culpă la plata de daune - interese.
Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și ai parchetelor de pe lângă acestea, stabilește prin art.78, că personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și ai parchetelor de pe lângă acestea, este obligat să păstreze secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care ia cunoștință în exercitarea funcției, cu privire la procesele aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul, încălcarea interdicției constituind abatere disciplinară, conform art.84 lit. e din Legea nr.567/2004.
Obligația de a respecta clauza de confidențialitate, prin interdicția de a transmite date sau informații de care au luat cunoștință în timpul executării contractului, este susținută în administrația publică, în armată, poliție și alte domenii, prin plata unui spor al cărui cuantum variază de la 15% până la 30 %, reglementat prin OG nr.9/2001, Legea nr.444/2006 prin care s-a aprobat OG nr.19/2006, OG nr.6/2007 și Legea nr.656/2002.
Tratamentul diferențiat creat prin dispozițiile legale sus indicate confirmă discriminarea personalului auxiliar față de alte categorii profesionale prin neacordarea sporului de confidențialitate, în condițiile în care obligația rezultă în sarcina acestora din texte de lege cu caracter imperativ, astfel că cererea pentru plata sporului de confidențialitate, pe o perioadă de trei ani raportată la data sesizării instanței este fondată, a mai reținut instanța de fond.
În ceea ce privește cererea pentru viitor, instanța de fond a reținut că, cererea este nefondată, având în vedere faptul că prejudiciul fiind eventual și incert, nu sunt îndeplinite condițiile de stabilire a răspunderii angajatorului.
Instanța de fond a mai reținut, că plata despăgubirilor trebuie să fie făcută în cuantumul ce va rezulta prin aplicarea coeficientului de inflație, reclamanții fiind îndreptățiți la repararea integrală a prejudiciului suferit.
Cu privire la obligarea Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila la efectuarea mențiunilor referitoare la spor în carnetul de muncă al reclamanților, instanța de fond a reținut că, cererea este fondată, având în vedere faptul că reclamanții lucrează ca personal auxiliar la Parchetele de pe lângă Judecătoria și Tribunalul Brăila, iar în conformitate cu dispozițiile art.4 din Decretului nr.92/1976, carnetul de muncă se păstrează și se completează de către unitatea la care titularul este încadrat în muncă.
Cu privire la cererea de chemare în garanție formulată de către MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5, instanța de fond a reținut că aceasta este nefondată, motivat de competențele acestei instituții în elaborarea bugetului de stat, respectiv în asigurarea fondurilor necesare pentru plata sumelor datorate reclamanților cât și de faptul că instituția pârâtă, în calitatea sa de ordonator de credite, are posibilitatea de a solicita alocarea fondurilor bănești necesare achitării sumelor datorate în baza titlurilor executorii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție considerând-o nelegală.
În motivarea recursului a declarat că s-a susținut că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea competenței altei instanțe.
S-a arătat că reclamanții și-au întemeiat acțiunea civilă pe disp. art.27 din OG nr.137/2000 potrivit căruia competența de soluționare a cererilor de despăgubiri aparține judecătoriei, fiind o acțiune civilă în pretenții.
A solicitat admiterea recursului, admiterea excepției de necompetență materială și declinarea competenței la Judecătoria Brăila.
Pe fondul cauzei, recurentul - pârât MINISTERUL PUBLICa susținut că prin obligarea sa la plata sporului de confidențialitate, instanța de fond și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, acțiunea civilă a reclamanților fiind inadmisibilă.
A arătat pârâtul - recurent că reclamanții nu se încadrează în categoriile de persoane salariate care să beneficieze de acest spor care se acordă cadrelor militare, funcționarilor publici cu statut special, personalului civil din instituțiile militare, persoane care au acces la informații clasificate și cărora li se dă avizul de securitate.
În atare condiții, în cauză reclamanților nu le este aplicabilă disp. art. 2 din OG nr. 137/2000.
S-a mai susținut de către recurent că în mod nelegal s-a dispus plata drepturilor bănești actualizate cu indicele de inflație întrucât în bugetul propriu nu pot fi înscrise aceste sume.
De asemenea s-a susținut că în mod nelegal s-a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
A solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii instanței de fond în sensul respingerii acțiunii ca inadmisibile.
În drept și-a întemeiat recursul pe disp. art. 304 pct. 4 și 9 Cod procedură civilă.
Analizând hotărârea instanței de fond în raport de probele administrate în cauză, de dispozițiile legale aplicabile, de criticile formulate de recurent, cât și de disp. art. 304 pct. 4 și 9, și art. 3041Cod procedură civilă curtea constată că hotărârea instanței de fond este netemeinică, astfel că recursul declarat de MINISTERUL PUBLIC este fondat pentru următoarele considerente:
Reclamanții, personal auxiliar de specialitate în cadrul parchetelor și-au întemeiat acțiunea civilă prin care au solicitat plata sporului de confidențialitate pe dispozițiile OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea discriminării și pe dispozițiile din unele acte normative: Legea nr.444/2006 pentru acordarea unor drepturi salariale personalului militar și funcționarilor cu statut special din instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranța națională, OG nr. 6/2007 privind reglementarea unor drepturi salariale și a altor categorii de funcționari publici din aparatul Guvernului, Administrației Președințiale, Ministere etc. Legea nr. 656/2002 privind spălarea banilor.
Conform art. 2 alin. 1 din OG nr. 137/2000 prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor omului și libertăților fundamentale sau drepturilor recunoscute de lege.
Ori în cauză nu sunt întrunite aceste cerințe.
Actele normative invocate mai sus prevăd acordarea acestui spor de confidențialitate anumitor categorii de salariați care au acces la informații clasificate, informații privitoare la siguranța națională, persoane care au aviz de acces la aceste informații.
Convenția Europeană a Drepturilor Omului de asemenea invocată de reclamanți consideră că există tratament discriminatoriu atunci când persoanele respective se află în situații omoloage sau comparabile ceea ce nu este cazul în speță.
Este adevărat că art. 78 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar impune acestora să păstreze secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care au cunoștință în exercitarea funcției, cu privire la procesele aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat Parchetul, dar aceasta ține mai mult de procedura de soluționare a cauzelor, informațiile respective neintrând în categoria informațiilor clasificate care privesc siguranța națională.
Păstrarea secretului profesional este o obligație de serviciu și este aplicabilă tuturor categoriilor de salariați indiferent de sectorul în care-și desfășoară activitatea.
Ori acesta nu poate fi considerat un tratament discriminatoriu și care ar restrânge anumite libertăți ale salariatului.
Sub acest aspect hotărârea instanței de fond este dată cu încălcarea legii.
Pentru aceste motive curtea urmează ca în baza art. 312 alin. 1, 2 și 3 Cod procedură civilă să admită recursul declarat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr. 736/2007 a Tribunalului Brăila.
Urmează a modifica în parte sentința civilă și în rejudecare să respingă ca nefondată acțiunea civilă formulată de reclamanți.
Urmează a fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței civile.
Având în vedere motivele pentru care s-a considerat ca fiind fondat recursul declarat de pârât curtea apreciază că celelalte motive de recurs nu se mai impun a fi analizate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 736 din 30.11.2007 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr.736/30.11.2007 a Tribunalului Brăila și în rejudecare:
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții, toți cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, Calea nr. 47, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI, cu sediul în G, str. - nr. 47 și Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, cu sediul în B, Calea nr. 47, județul
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii recurate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 05 Martie 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
: /12.05.2008
: DC/ 2 ex/16.05.2008
Fond: /
Asistenți judiciari:/
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Ion Ioneci, Marioara Coinacel
