Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1314/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,de conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1314/ Dosar nr-
Ședința publică din 30 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Carmen Tică
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Daniel
Grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta- "" - B,împotriva sentinței civile nr. 820 din data de 06 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 26.10.2009, când părțile au lipsit, cele constatate fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 30.10.2009.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 820/2009 a Tribunalului Brașov, a fost admisă în parte acțiunea precizată și modificată în parte de reclamanta in contradictoriu cu pârâta - - B și in consecință:
A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1900 lei, sumă brută, reprezentând indemnizația egală cu două salarii de bază în luna pensionării, datorată în temeiul art.50 din contractul colectiv de muncă aferent anului 2007- 2010, sumă actualizată în funcție de rata inflației de la data 06.02.2008 și până la data plății efective.
A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2463 lei, sumă brută, reprezentând drepturi salariale restante, pentru perioada 25.11.2007 - 13.02.2009, sumă ce va fi actualizată în raport de rata inflației, până la data plății efective.
A fost respins petitul III al acțiunii, respectiv solicitarea de anulare a deciziei de concediere nr. 1111/21.11.2008, emisă de intimată, ca fiind rămas fără obiect.
Au fost respinse restul pretențiilor formulate de reclamantă.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
Reclamanta a fost salariata societății pârâte începând cu data de 23.06.2008, pe durată nedeterminată, conform mențiunilor din contractul individual muncă aflat la dosar, iar la data de 06.02.2008, a fost emisă decizia nr. -, privind acordarea pensiei pentru muncă depusă și limită de vârstă - pe numele reclamantei.
Potrivit dispozițiilor art. 56 lit. d din Codul Muncii, contractul individual de muncă al reclamantei a încetat de drept la acea dată.
Deși nu a fost încheiat un nou contract individual de muncă în formă scrisă, după această dată, pârâta recunoaște prin întâmpinare că reclamanta a lucrat în continuare în cadrul societății pârâte, confirmând astfel susținerile reclamantei. Acest aspect rezultă și din înscrisurile depuse la dosar, respectiv adeverință ce emană de la pârâtă și care atestă că reclamanta - la data de 22.10.2008 - avea calitatea de angajată a societății.
Susținerile pârâtei în sensul că reclamanta desfășura raporturi de muncă cu aceasta, în baza contractului de muncă încheiat inițial - din 23.06.2004, nu pot fi primite de către instanță, având în vedere dispozițiile legale menționate anterior.
Faptul că nu a mai fost încheiat un nou contract de muncă în formă scrisă, conduce la ideea că părțile au acceptat desfășurarea raporturilor de muncă, în mod tacit, astfel încât, la momentul la care a fost emisă decizia de concediere, intimata nu a respectat dispozițiile legale în materie, neținând cont de existența certificatelor medicale existente, eliberate pe numele reclamantei.
Cum însă această decizie a fost ulterior anulată, instanța va lua act de faptul că acest petit al acțiunii a rămas fără obiect.
În ceea ce privește petitele acțiunii privitoare la plata unei indemnizații egale cu două salarii avute în luna dinaintea pensionării, astfel cum prevăd disp. art. 50 din CCM la nivel național pe anii 2007 - 2009, fiind îndeplinite condițiile prevăzute în contract, instanța va admite acest capăt de cerere și va dispune obligarea pârâtei la plata sumei de 1900 de lei, sumă actualizată în raport cu rata inflației.
Întrucât, după data emiterii deciziei de concediere - decizie anulată de altfel de către intimată, reclamanta nu a încasat drepturile salariale la care ar fi fost îndreptățită, instanța a obligat pârâta la plata sumei de 2643 lei, reprezentând drepturi salariale restante, aferente perioadei 25.11.2008 - 13.02.2009, așa cum a precizat și reclamanta în notele scrise depuse înainte de încheierea dezbaterilor.
Actualizarea prin aplicarea indicelui de inflație se justifică prin necesitatea corelării drepturilor salariale de care reclamanta ar fi beneficiat la momentul la care acestea erau datorate de către angajator si drepturile salariale de la momentul la care aceste sume de bani intra efectiv in patrimoniul beneficiarei, pentru a nu se diminua puterea de cumpărare.
În ceea ce privește acordarea de daune morale către reclamantă, instanța a apreciat că aceste despăgubiri nu se justifică a fi acordate, întrucât, pe de o parte era și obligația reclamantei de a aduce la cunoștința conducerii societății, de îndată, faptul că este în imposibilitate de a se prezenta la locul de muncă. Pe de altă parte, instanța a apreciat că acordarea drepturilor salariale restante și recunoașterea în parte a pretențiilor materiale ale reclamantei, echivalează cu o reparare echitabilă a prejudiciului suferit.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de recurenta - -, criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanța de fond nu a apreciat ca tardiv formulată modificarea pretențiilor din acțiunea introductivă, la termenul din 1.04.2009.
Sentința mai este criticată și pentru modul cum a soluționat cererea pe fond, fără a ține cont de faptul că reclamanta nu a respectat disciplina muncii și dispozițiile din regulamentul intern, din contractul colectiv de muncă și din contractul individual de muncă. Se solicită o reapreciere a probatoriului administrat în cauză, și de asemenea să se aibă în vedere faptul că reclamanta nu a înștiințat unitatea despre imposibilitatea medicală de a se prezenta la serviciu.
Examinând sentința în raport de criticile formulate instanța apreciază că recursul este întemeiat și în consecință va fi admis și sentința primei instanțe va fi modificată în parte, în sensul respingerii pretențiilor reclamantei, în baza disp. art. 312 pentru următoarele considerente:
Prima instanță a dispus obligarea pârâtei - -, la plata către reclamantă a sumei de 2463 lei, sumă brută, reprezentând drepturi salariale restante, aferente perioadei 25.11.2008 - 13.02.2009, reținând faptul că părțile au acceptat desfășurarea raporturilor de muncă în mod tacit, astfel încât la momentul la care a fost emisă decizia de concediere intimata nu a reținut că intimata se afla în concediu medical.
Instanța de fond a reținut în mod greșit starea de fapt. Nu poate fi pus la îndoială faptul că reclamanta s-a aflat în continuarea raporturilor de muncă, și după împlinirea condițiilor de pensionare, respectiv în data de 6.02.2008, iar acest lucru a fost acceptat de angajator. În această situație ambele părți și-au asumat drepturi dar și obligații. Reclamanta nu s-a mai prezentat la serviciu din data de 25.11.2008, aflându-se, în incapacitate de muncă, însă acest lucru nu a fost adus la cunoștința angajatorului. Pentru acest motiv s-a și emis decizia de concediere, care însă ulterior a fost revocată de angajator, ca urmare a anunțului că reclamanta s-a aflat în incapacitate de muncă. La dosarul de fond, au fost depuse certificate medicale, începând cu data de 11.11.2008, care atestă starea de boală a reclamantei. Prin urmare pentru perioada respectivă, raporturile de muncă dintre părți au fost suspendate, potrivit dispozițiilor art. 50 lit b din codul muncii, reclamanta aflându-se în incapacitate temporară de muncă. Întrucât nu s-a prezentat la serviciu și nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu, reclamanta nu poate beneficia de drepturile salariale, aferente perioadei respectiv, cum în mod eronat a reținut instanța de fond. Pentru acest interval de timp, reclamanta beneficia de indemnizație de concediu medical, și acest nu a fost solicitat de către parte. Prin urmare, critica din recurs referitoare la acordarea nejustificată a drepturilor salariale restante este întemeiată și în consecință va fi admisă.
În ceea ce privește criticile referitoare la tardivitatea completării de acțiune și caracterul nefondat al sentinței ca urmare a motivării lacunare, acestea nu pot fi primite, fiind nefondate. Notele scrise depuse la dosar de reclamantă la termenul din 17.02.2009, nu echivalează cu modificarea cererii de chemare în judecată, ci reprezintă o precizare a acțiunii care este depusă în termenul legal.
Față de toate aceste considerente instanța apreciază că recursul este întemeiat și în consecință va fi admis și sentința va fi modificată numai în parte, în sensul celor de mai sus, urmând a fi menținute restul dispozițiilor.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge excepția de tardivitate a recursului.
Admite în parte recursul declarat de recurenta, împotriva sentinței civile nr.820/2009 a Tribunalului Brașov, pe care o modifică în parte, în sensul că:
Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 2463 lei brut, cu titlu de drepturi salariale restante aferente perioadei 25.11.2008 - 13.02.2009.
Menține restul dispozițiilor din sentința atacată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.10.2009.
pt.Președinte, - - -, aflată în delegație, semnează președinte instanță, | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./10.11.2009
Tehnoredact./16.11.2009/ 5 ex.
Jud. fond ,
Președinte:Maria Carmen TicăJudecători:Maria Carmen Tică, Nicoleta Grigorescu, Daniel
