Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 133/2008. Curtea de Apel Pitesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR- DECIZIE NR. 133/R-CM

Ședința publică din 19 Februarie 2008

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Laura Ioniță JUDECĂTOR 2: Constantina Duțescu

Judecător - -

Judecător - -

Grefier - -

S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de intimatul MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.987 din 26 noiembrie 2007, pronunțată de Triobunalul V, în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic pentru recurentul-intimat, în baza delegației depusă la dosar, lipsind intimații-revizuienți, intimații Ministerul Justiției și Tribunalul Vâlcea.

Procedura este legal îndeplinită.

Recursul este scutit de plata taxei de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:

Consilier juridic având cuvântul pentru recurentul-intimat, solicită amânarea cauzei, întrucât intenționează să formuleze cerere de strămutare a pricinii de față.

Curtea respinge cererea de amânarea cauzei formulată de reprezentantul recurentului-intimat și constatând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul asupra lui.

Consilier juridic având cuvântul pentru recurentul-intimat, susține oral recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.

CURTEA

Constată că, la data de 16 octombrie 2007 pe rolul Tribunalului Vâlcea, -a înregistrat sub nr- cererea de revizuire a sentinței civile nr.135 din 31.11.2007 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr- formulată de revizuienții, Sindie, -, G și, toți având calitatea de personal auxiliar în cadrul Judecătoriei Drăgășani, în contradictoriu cu intimații Ministerul Justiției, Tribunalul Vâlcea și Ministerul Economiei și Finanțelor prin care au solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se admită cererea de revizuire, să se desființeze sentința cu nr. de mai sus, iar, pe fond, să se admită acțiunea reclamanților și să fie obligați pârâții la plata primei de vacanță aferentă anilor 2005-2006, sumele urmând a fi reactualizate în funcție de indicele de inflație.

În motivare, reclamanții au arătat că prin sentința civilă nr.135/31.01.2007 a fost respinsă acțiunea prin care au solicitat instanței plata primelor de vacanță aferentă perioadei de mai sus cu motivarea că prin decizia nr.XXIII din 12 decembrie 2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție-Secțiile unite, în dosarul nr.31/2005, cu ocazia soluționării recursului în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a statuat că se acordă magistraților și personalului auxiliar de specialitate prima de concediu aferentă numai perioadei 2001-2002.

Prin aceeași sentință civilă s-a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de Ministerul Justiției.

Prin sentința civilă nr.987 din 26 noiembrie 2007, Tribunalul Vâlcea, Secția civilă a admis cererea de revizuire formulată de reclamanți, a desființat sentința civilă și a admis acțiunea formulată obligând pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Vâlcea să plătească reclamanților primele de vacanță aferente anilor 2005-2006, reactualizate cu indicele de inflație începând cu data scadenței și până la data plății efective și integrale. De asemenea a fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce primilor doi pârâți sumele necesare plăților. A fost respinsă cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de Ministerul Justiției.

Pentru a pronunța această sentința civilă, instanța a avut în vedere decizia nr.XXIII din 12.12.2005 pronunțată de Înalta Curte de Casației și Justiție în dosarul nr.31/2005 - Secțiile Unite în soluționarea recursului în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a stabilit că se acordă magistraților și personalului auxiliar de specialitate prima de concediu aferentă numai perioadei 2001 - 2002, astfel cum a fost reglementată prin art.41(1) din Legea nr.50/1996.

Întrucât în conformitate cu dispozițiile art.329(3) Cod procedură civilă dezlegarea dată problemelor de drept cu ocazia soluționării recursului în interesul legii este obligatoriu pentru instanțe, prin sentința civilă nr.135/31.01.2007 s-a respins cererea revizuienților - reclamanți privind acordarea primelor de vacanță aferentă anilor 2005 - 2006.

După pronunțarea sentinței civile cu numărul de mai sus, Înalta Curte de Casație și justiție a îndreptat eroarea materială de tehnoredactare- din 12 decembrie 2005 (pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere), pronunțând încheierea din 21 mai 2007 în dosarul nr.31/2005 din care rezultă că "prima de concediu, pe lângă indemnizația de concediu, pentru magistrați se acordă numai pentru anii 2001 - 2002" ceea ce înseamnă că în mod greșit în decizia care s-a îndreptat s-a făcut referire la personalul auxiliar de specialitate.

Fiind îndeplinite dispozițiile art.322 pct.5 Cod procedură civilă, instanța a admis cererea de revizuire a sentinței civile nr.135 din 31.01.2007, a desființat această sentință, iar pe fondul cauzei a admis acțiunea formulată de reclamanții - personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Drăgășani și obligați pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Vâlcea să plătească acestora primele de vacanță aferente anilor 2005 - 2006, actualizate începând cu data scadenței și până la data plății efective și integrale, dispozițiile art.161 alin.4 din Codul Muncii fiind aplicabile în cauză deoarece este evident prejudiciul suferit de reclamanți ca urmare a plății cu întârziere a acestor drepturi salariale.

Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să aloce fondurile necesare plăților și s-a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulate de Ministerul Justiției, deoarece între acest minister și reclamanții din prezenta cauză nu există raporturi de muncă, el urmând a fi obligat în cererea reclamanților de a aloca sumele necesare plăților, obligația acestuia decurgând din dispozițiile art.19 din Legea nr.500/2002.

Împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului

Se arată în motivarea recursului că sentința instanței de fond este nelegală, întrucât în mod greșit s-a admis cererea de revizuire, fără a se avea în vedere că este tardivă.

Nu s-a avut în vedere că potrivit artr.324 pct.4 Cod procedură civilă, termenul de revizuire este de o lună și se va socoti din ziua în care partea a luat cunoștință de hotărârea desființată sau modificată și în speță, încheierea de îndreptare a erorii materiale a fost pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 21 mai 2007, și față de data de 2 octombrie 2007, când s-a formulat cererea de revizuire, termenul de o lună a fost depășit.

Instanța de fond în mod greșit a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, fără a avea în vedere că, între acesta și reclamanți nu există niciun raport juridic, cu atât mai puțin procesual. Ministerul Economiei și Finanțelor este ordonator principal de credite, așa cum este și ministrul justiției, astfel că, nu poate fi obligat la plata drepturilor salariale, pentru angajații altor instituții.

Pe fondul cauzei se arată că sentința instanței de fond este greșită, sub aspectul acordării primelor de concediu reclamanților, fără a se avea în vedere că plata acestora este nelegală și imposibil de efectuat, întrucât urmare a suspendării aplicării dispozițiilor legale referitoare la acordarea acestora pentru perioada 2004 - 2006, nu au fost și nu sunt prevăzute sumele necesare plății lor.

Față de motivele arătate se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței civile atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamanților.

Recursul declarat de pârât este nefondat.

Referitor la primul motiv de recurs, privind excepția tardivității formulării cererii de revizuire se constată că într-adevăr, actul nou depus, respectiv încheierea de îndreptare a erorii materiale- din 12.12.2005 a fost pronunțată la data de 21.05.2007 în camera de consiliu de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

Revizuienții au făcut însă dovada, cu viza pusă pe această încheiere, că au luat cunoștință de conținutul său la 27.09.2007, dată față de care cererea de revizuire formulată la data de 2.10.2007 se încadrează în termen de o lună prev. de art.324 pct.4 Cod procedură civilă.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor se constată că, potrivit Legii nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Finanțelor Publice elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare, acesta coordonând acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului, cum ar fi pregătirea proiectelor legilor anuale, legilor de rectificare și legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.

Rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.

Calitatea procesuală a recurentului se justifică și față de dispozițiile art.1 din nr.OG22/2002 aprobată prin Legea nr.288/2002, potrivit cărora, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora, cu titlu de cheltuieli, la care se încadrează obligația de plată respectivă.

De altfel, recurentul nu a fost obligat direct la plata drepturilor salariale către reclamanți, ci numai la alocarea sumelor necesare plății acestor drepturi, situație în care în mod corect acțiunea a fost admisă față de acesta, având calitate procesuală pasivă.

Și pe fondul cauzei recursul declarat este nefondat, întrucât față de actul nou depus, cererea de revizuire formulată este întemeiată, avându-se în vedere statuarea cu privire la acordarea primei de vacanță prin încheierea de îndreptare a erorii materiale pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor este astfel în totalitate nefondat și în baza art.312 al.1 Cod procedură civilă urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de intimatul MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.987 din 26 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.

,

Grefier,

Red./28.02.2008

GM/2 ex.

Jud.fond:

Președinte:Laura Ioniță
Judecători:Laura Ioniță, Constantina Duțescu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 133/2008. Curtea de Apel Pitesti