Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1330/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1330
ȘDINȚA PUBLICĂ DIN 23.11.2009
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 3: Alina Savin
GREFIER-- -
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă CURTEA DE APEL GALAȚI, împotriva sentinței civile nr.513/9.06.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-reclamanți, intimații-pârâți MINISTERUL JUSTITIEI ȘI LIBRTĂȚILOR, MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE, TRIBUNALUL BRĂILA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a depus la dosar de către intimatul Ministerul Finanțelor Publice întâmpinare, după care:
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, rămâne în pronunțare asupra recursului formulat.
CURTEA:
Asupra recursului privind conflictul de drepturi de față:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr.1652/113/8.05.2009, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției, Curtea de Apel Galați și Tribunalul Brăila, pentru a fi obligați la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar începând cu data de 1.08.2008 până la zi și în viitor, drepturi reactualizate a în raport de indicele de inflație la data plății efective.
De asemenea, reclamanții au mai solicitat obligarea pârâtei Curtea de Apel Galați, în calitate de operator al carnetelor de muncă, să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că sunt judecători stagiari la Judecătoria Făurei, respectiv Însurăței.
În această calitate consideră că sunt îndreptățiți să primească sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996, deoarece deși acest text de lege a fost abrogat prin art.I pct.42 din nr.OG83/2000, abrogarea s-a făcut printr-o normă legală ordinară care, potrivit Legii nr.24/2004 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, nu poate modifica dispozițiile unui act normativ superior, respectiv legea.
Ca argument au invocat și faptul că prin decizia nr.21/10.03.2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii stabilind că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația lunară brută, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive motivată de faptul că nu are calitatea de angajator al reclamanților, aceștia având raporturi juridice de muncă încheiate direct cu Ministerul Justiției.
Pe fondul cauzei pârâtul a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă, deoarece ar fi încălcat principiul separației puterilor în stat, întrucât numai puterea legiuitoare are competență să modifice legea bugetară anuală și nu puterea judecătorească.
La rândul său pârâta Curtea de Apel Galația depus întâmpinare, arătând că nu are calitate procesuală pasivă în ce privește cererea de efectuare a mențiunilor în carnetele de muncă, sens în care a invocat dispozițiile art.64.1 lit.a din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești.
Prin Sentința Civilă nr. 513/2009 Tribunalul Brăilaa admis în parte acțiunea și i-a obligat pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Galați și Tribunalul Brăila să plătească fiecăruia dintre reclamanți, drepturile bănești reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară începând cu data de 1.08.2008, până la data pronunțării-9.06.2009 și pe viitor, drepturi actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective.
A respins cererea reclamanților privind efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă formulată în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Galați pentru lipsa calității procesuale pasive.
A respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor pentru lipsa calității procesuale pasive.
În motivare instanța constată următoarele:
Începând cu data de 1.08.2008 eclamanții și sunt judecători stagiari la Judecătoria Făurei, iar reclamanta este judecător stagiar la Judecătoria Însurăței.
În această calitate au pretins plata sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996.
Întrucât acest spor reprezintă drepturi salariale ce se acordă de către angajator, iar între reclamanți și Ministerul Finanțelor Publice nu există raporturi directe de muncă, instanța constată că acțiunea îndreptată împotriva acestui pârât este formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, motiv pentru care respinge acțiunea în ceea ce îl privește.
Referitor la fondul cauzei se reține că prin art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești s-a prevăzut că,pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Deși acest spor era un drept câștigat, fiind de natură să compenseze condițiile de muncă cu efecte negative asupra sănătății celor din sistem, textul de lege a fost abrogat prin nr.OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 aprobată prin Legea nr.334/2001 și nu a mai fost prevăzut de Legea nr.567/2004 și nici de nr.OG8/2007, care reglementează în prezent drepturile de natură salarială ale personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea.
Aceste dispoziții, făcând parte dintr-o lege organică, au rămas în continuare aplicabile, deoarece nu puteau fi abrogate prin art.I pct.42 din nr.OG83/2000, câtă vreme pe calea unei ordonanțe simple a guvernului - act normativ de inferior unei legi - nu poate fi infirmată o prevedere reglementată într-o lege organică adoptată de Parlamentul României.
Ca urmare, abrogarea legii menționate nu poate să își producă efectele întrucât contravine normelor constituționale și Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
dispozițiilor de abrogare menționate este determinată și de prevederile art.1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece o atare măsură adoptată prin ordonanță nu este proporțională cu situația care a determinat reglementarea dreptului solicitat, ea aducând atingere însăși existenței acelui drept, fără ca aceasta să fie justificată de o cauză de utilitate publică.
Menținerea dreptului la sporul pretins este impusă de condițiile concrete în care magistrații își desfășoară activitatea,condiții caracterizate prin risc și suprasolicitare neuropsihică ce se accentuează continuu.
În același sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, care prin decizia 21/10.03.2008 a Secțiilor Unite dată într-un recurs în interesul legii, a constatat că și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația lunară brută, respectiv salariul de bază brut lunar.
Instanța supremă a decis că norma de nivel inferior, în speță art. I pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, lege ordinară, prin care a fost abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996 și art. IX alin. 2 paragraful 1 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 prin care a fost abrogat art. 23/1 din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, contravine art. 81 din Legea nr. 92/1992, modificată și completată, lege organică. A mai statuat de asemenea că instanțele judecătorești pot să se pronunțe asupra regularității actului de abrogare și aplicabilității în continuare a normei abrogate, în virtutea principiului plenitudinii de jurisdicție.
Având în vedere că, potrivit art.329 alin.3 Cod procedură civilă, dezlegarea dată prin deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, tribunalul constată că reclamanții sunt îndreptățiți să primească sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică.
În consecință, instanța a admis cererea și i-a obligat pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Galați și Tribunalul Brăila să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază brut lunar începând cu data de 1.08.2008 până la data pronunțării și în viitor.
Fiind vorba despre drepturi salariale, în temeiul art.161 alin.4 Codul muncii instanța a dispus actualizarea acestora cu indicele de inflație la data plății, în vederea acoperirii prejudiciului cauzat de devalorizarea generată de creșterea inflației.
În ce privește cererea reclamanților de a fi obligată pârâta Curtea de Apel Galați să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă, instanța reține următoarele:
Art.64.1 lit.a din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești prevede că inspectorul de specialitate sau referentul de la compartimentul personal își desfășoară activitatea la curțile de apel și la tribunale și are printre atribuții completarea și ținerea la zi a carnetelor de muncă pentru întregul personal al curții de apel sau al tribunalului, tribunalelor specializate și judecătoriilor din circumscripția acestuia.
Or, potrivit dispozițiilor citate, pentru personalul care își desfășoară activitatea la Tribunalul Brăila și la judecătoriile din raza lui de competență teritorială, cum sunt Judecătoria Făurei și Judecătoria Însurăței, mențiunile în carnetele de muncă se efectuează de către Tribunalul Brăila.
Drept urmare, întrucât Curtea de Apel Galați nu are competența de a opera mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților, cererea formulată de aceștia împotriva ei fiind respinsă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Curtea de Apel Galați, criticând în esență următoarele:
Decizia nr. 21 din 10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție nu mai poate fi aplicată întrucât prin Decizia nr. 838/27.05.2009 Curtea Constituțională a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între Parlament, Guvern și instanțele judecătorești, reținând că doar Parlamentul și Guvernul, prin delegare legislativă, au competența de a institui, modifica sau abroga normele juridice cu putere de lege, rolul instanțelor judecătorești fiind de a realiza justiția, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Hotărârea a fost dată cu încălcarea legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9.pr civilă, întrucât art. 47 din Legea 50/1996 a fost abrogat prin OG 83/2000, iar ulterior legea 50/1996 a fost abrogată în totalitate prin art. 30 din OG 8/2007.
Examinând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate de recurentă cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conf. cu disp. art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este parțial fondat pentru următoarele considerente:
În mod corect a reținut instanța de fond că sporul de suprasolicitare se cuvine magistraților în temeiul art. 47 din Legea 50/1996, chiar după apariția OG 8/2007.
Această problema de drept, a fost dezlegată prin Decizia nr. 21/10.03.2008 pronunțată în interesul legii de ICCJ, decizia fiind obligatorie pentru instanțele de judecată, iar în cauză nu mai pot fi făcute alte interpretări cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor legale.
Așa cum se arată în cuprinsul acesteia "nici în prezent (10.03.2008, ulterior apariției OG 8/2007) dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea".
Este adevărat că prin Decizia nr. 838/27.05.2009 Curtea Constituțională a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte, reținând că în exercitarea atribuției prevăzute de art. 126 alin. (3) din Constituție, Înalta Curte de Casație și Justiție are obligația de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, cu respectarea principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor, consacrat de art. 1 alin. (4) din Constituția României. Înalta Curte de Casație și Justiție nu are competența constituțională să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora.
Dar prin aceeași decizie se reține că sesizarea Curții pentru îndeplinirea atribuției referitoare la soluționarea conflictelor juridice de natură constituțională dintre autoritățile publice, la analiza conduitei părților de către C, sub aspectul îndeplinirii competențelor conform prevederilor constituționale, precum și decizia prin care se stabilește existența unui conflict și modul de soluționare a acestuia nu pot constitui elementele exercitării unei căi de atac, ce ar avea ca scop lipsirea de efecte juridice a unor hotărâri judecătorești. Astfel, asimilarea atribuției prevăzute de art. 146 lit. e) din Constituție cu efectuarea de către Curtea Constituțională a unui control de legalitate/constituționalitate asupra hotărârilor judecătorești, transformând Curtea într-o instanță de control judiciar, ar echivala cu o deturnare a dispozițiilor constituționale privind soluționarea conflictelor juridice și o încălcare flagrantă a competenței Curții Constituționale.
Așa fiind, apare ca evident că decizia pronunțată de Curtea Constituțională în soluționarea conflictului juridic de natură constituțională nu poate produce niciun efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în exercitarea atribuției consacrate de art. 329 din Codul d e procedură civilă.
Ca urmare, deciziile deja pronunțate sunt obligatorii și trebuie respectate, ca orice hotărâre judecătorească, indiferent dacă soluția pare a fi legală sau nu.
Referitor la plata acestui spor pentru viitor curtea constată întemeiat recursul declarat de pârâtă. În mod corect, fiind vorba de un spor permanent și pentru a evita un alt litigiu asemănător, instanța a dispus plata și pentru viitor a acestui spor. Însă plata acestuia este condiționată de continuarea desfășurării raporturilor de muncă și atât timp cât cadrul legal referitor la salarizarea magistraților nu suferă modificări prin voința legiuitorului.
Întrucât la data de 12.11.2009 a intrat în vigoare Legea unică de salarizare nr. 330/2009, în ceea ce îî privește pe magistrați, aceasta stabilind un alt cuantum al sporului de suprasolicitare neuropsihică, în baza art. 312 Cod de procedură civilă, instanța va admite recursul, va modifica în parte sentința recurată și va constata că dreptul se cuvine până la această dată.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta CURTEA DE APEL GALAȚI, împotriva sentinței civile nr.513/9.06.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr.513/2009 a Tribunalului Brăila, în sensul că dreptul se cuvine până la data de 12.11.2009, data intrării în vigoare a Legii 330/2009.
Menține celelalte dispoziții.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
Grefier
Red./15.12.2009
Dact./21.12.2009
FOND: -
Asis.jud.
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Mihaela Neagu, Alina Savin
