Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1335/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1335
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 23.11.2009
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 3: Mărioara Coinăcel
GREFIER-- -
-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de recurenții-reclamanți, G, toți cu domiciliul ales la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați,str.-,nr.47,jud.G împotriva sentinței civile nr. 124/28.01.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații STATUL ROMÂN-PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL G, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL G, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII, cauza având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care invederează că au fost depuse relațiile solicitate la termenul anterior, după care:
Curtea, din oficiu invocă excepția prescripției drepturilor solicitate aferent perioadei 1.01.2003-25.11.2004.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, rămâne în pronunțare pe excepția invocată și pe fondul cauzei.
CURTEA
Asupra recursului privind conflictul de muncă de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr-, reclamanții, G, au solicitat obligarea paraților Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și Ministerul Finanțelor Publice la plata sumelor de bani reprezentând spor pentru risc și suprasolicitare de 50% din salariul de bază brut lunar pe o perioada de 3 ani raportată la data sesizării instanței și în continuare. Au solicitat reclamanții ca aceste drepturi salariale să fie actualizate funcție de indicele de inflație până la data achitării integrale a sumelor datorate, precum și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
In motivarea acțiunii au arătat reclamanții că au dobândit acest drept prin Legea nr.50/1996. Acest text a fost însă abrogat expres prin art. 42 din OG 83/2000 însă ei consideră că abrogarea nu produce efecte juridice deoarece actul de abrogare - ordonanța - este un act normativ de nivel inferior Legea 50/1996, fiind inacceptabilă o asemenea tehnică legislativă raportat la Constituția României și la art.56 din Legea 24/2000.
Pe de altă parte conform art. 1 Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale prevede că:"Orice persoană fizică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional". Un drept salarial este un drept de creanță și este un bun în sensul art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la CEDO.
Prin abrogarea art. 47 din Legea 50/1996 reclamanții consideră că au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun, iar OG 83/2000 nu arată utilitatea publică a lipsirii magistraților de proprietatea lor asupra sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Potrivit art. 20 alin. 2 Constituție:" Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne au prioritate reglementările internaționale cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile".
Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Galați, având n vedere disp.art 36 alin.2 din nr.OUG27/2006 potrivit căruia competența soluționării cererilor judecătorilor, procurorilor, ale personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor și ale asistenților judiciari revine Curții de Apel București.
De asemenea a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților pentru perioada 01.01.2003-01.11.2004, motivat de faptul că potrivit art.1 alin.1 din Decretul nr.167/1958 dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, respectiv în termen de 3 ani.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii motivat de faptul că sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică a fost abrogat astfel că nu mai poate fi solicitat.
Pârâtul MINISTERUL PUBLICa formulat cerere de chemare în garanție a Ministerul Finanțelor Publice, motivat de faptul că rolul său este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și de proiectele de rectificare a acestor bugete.
Ministerul Finanțelor Publice, a formulat întâmpinare prin care a invocat lipsa calității procesuale pasive având în vedere inexistenta unui raport juridic de muncă între reclamanți și pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.
Prin Sentința Civilă nr. 124/28.01.2008 Tribunalul Galația respins excepțiile prescripției, inadmisibilității acțiunii și a necompetenței materiale a Tribunalului Galați.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și a respins acțiunea împotriva acestui pârât pentru lipsă calitate procesuală pasivă.
A respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, ca nefondată.
A respins acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, ca nefondată.
În motivare instanța retine următoarele:
In ce privește excepția necompetentei materiale a Tribunalului G se constată că nu ne aflam in situația prevăzuta de art.36 alin.2 din OUG nr.27/2006 referitoare la modul de stabilire a drepturilor salariale, obiectul prezentei acțiuni constituindu-l plata de drepturi salariale ca urmare a neacordării unor sporuri. Pentru acest considerent a fost respinsă și excepția inadmisibilității acțiunii.
Pe fondul cauzei, instanța retine următoarele:
În prezenta cauză, reclamanții își desfășoară activitatea în cadrul paratei Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați in funcția de procurori` și sunt salarizați pentru munca prestată de către acesta, în calitate de angajator.
Potrivit prin OG 9/2001 aprobata prin 15/2002 a acordat sporul de risc și suprasolicitare neuropsihica intr-un procent 15% salariaților din cadrul CNSAS, prin OG 64/2006 funcționarii publici din sistemul administrației penitenciare beneficiază de sporuri multiple pentru risc și suprasolicitare ce însumează peste 110% din salariul de bază, prin /2007 s-a acordat un spor pentru condiții periculoase de 50% pentru personalul contractual din Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale . etc
Chiar daca anumitor categorii de personal, le-a fost acordat acest spor de risc și suprasolicitare, instanța apreciază că nu ne aflăm in prezența unui caz de discriminare.
Situația invocată de reclamanți nu face incidente dispozițiile OG nr.137/31.08.2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Conform art. 1 din OG nr.137/2000, în România principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării trebuie să fie garantat în special în exercitarea anumitor drepturi, printre care și C de a primi un salariu egal pentru muncă egală. Exercitarea drepturilor privește persoanele aflate în situații comparabile.
Ordonanța de Urgență nr.137/2000 definește în art.2 discriminarea ca fiind orice deosebire, excludere, restricție sau performanță pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială care au ca scop sau ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condițiile de egalitate a drepturilor și libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege în orice domeniu al vieții publice. Actele normative enumerate anterior si invocate de către reclamanți prevăd expres categoriile de personal care beneficiază de sporul de confidențialitate, altele decât magistrații procurori.
În mod evident, magistrații și ceilalți funcționari nominalizați în acțiune nu se încadrează în categorii de personal aflat în situații comparabile sau analoage. Statutul lor și sistemele de salarizare specifice fiecărei categorii sunt reglementate prin legi diferite, iar instanța constată inexistența unei legi generale privind acordarea sporului tuturor funcționarilor publici sau bugetarilor, cu excepția magistraților, astfel încât să ne aflăm în prezența unui caz de discriminare.
Instanța apreciază, așa cum s-a reținut și de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, că diferitele categorii de salariați determină soluții diferite de salarizare a acestora, fără ca prin aceasta să se încalce principiul egalității.
Totodată, potrivit prevederilor art. 47 din Legea nr. 50 din 21 iunie 1996 - privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Instanța reține că aceste dispoziții legale, au fost abrogate în mod expres de art. 42 din OG nr. 83/29 august 2000- pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, atât pentru magistrați cât și pentru personalul auxiliar de specialitate.
Astfel fiind, acțiunea reclamantelor nu mai are suport legal - dispoziția legală prin care se acordă magistraților și personalului auxiliar de specialitate al instanțelor, sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică nu mai ființează în cuprinsul Legii nr. 50/1996 - și ca atare nu poate fi acordat.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocata de parata Ministerul Finanțelor Publice, instanța o admite motivat de faptul ca intre reclamanți si parata Ministerul Finanțelor Publice, nu exista raporturi juridice de munca de natura a atrage obligarea acesteia la plata sumelor solicitate de către reclamanti, iar pentru aceste motive respinge acțiunea formulata de reclamanți in contradictoriu cu parata Ministerul Finanțelor Publice.
Referitor la cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, instanța urmează aor espinge, motivat de faptul că potrivit disp. HG 736/2003, art.131 pct.(1) din Legea nr.304/2004 și art.19 din Legea 500/2002, acesta are atribuții privind finanțarea, coordonarea, aprobarea și rectificarea bugetelor pârâților în cauză, nu si de plata către reclamanți a drepturilor solicitate de către aceștia.
Asistenții judiciari au formulat opinie separată în sensul admiterii acțiunii.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții solicitând modificarea ei și admiterea acțiunii.
În motivare au arătat că hotărârea a fost dată cu încălcarea legii, întrucât otrivit p. art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar ".
Este adevărat că prin art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea si completarea Legii nr. 50/1996, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres.
Însă, procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă cat si dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitatea Guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art. 108 alin. 3 din Constituție ordonanțele se emit in temeiul unei legi speciale de abilitare, in limitele si condițiile prevăzute de aceasta.
Or, prin art. 1 pct. 1 din Legea nr. 125/2000 Guvernul a fost abilitat sa emită ordonanțe doar cu privire la modificarea si completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicata.
Cu toate acestea, prin OG nr. 83/2000 s-a procedat si la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996, deși așa cum rezultă din dispozițiile art. 56-62 ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea si abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării si completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii, a avut loc si abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Este de remarcat în acest context, că acolo unde legiuitorul a avut intenția să acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare.
Așa cum se arată în întâmpinarea Ministerului Justiției art.47 din legea nr. 50/1996 a fost într-adevăr abrogat, dar această abrogare nu poate produce efecte juridice atâta vreme cât ordonanța nr. 83/2000 este un act normativ de nivel inferior Legii nr.50/1996, fiind evidentă contradicția sa cu dispozițiile Constituției și ale Legii nr.24/2000.
Pe de altă parte art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, prevede că " Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional".
Sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică solicitat de reclamanți, fiind un drept de creanță este un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin abrogarea art.47 din Legea nr. 50/1996 reclamanții au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun. Or, lipsirea de proprietate se putea face, potrivit art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, doar pentru o cauză de utilitate publică.
Din cuprinsul OG nr.83/2000 prin care s-a abrogat art.47 din Legea nr.50/1996, nu se poate desprinde care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților de proprietatea lor asupra sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Potrivit art.20 alin.2 din Constituția României, dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Așadar, există conflict între art.1 pct.42 din OG nr. 83/2000, care a abrogat art.48 din legea nr. 50/1996 și art.1 din protocolul adițional a la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, urmând a da preponderență și a lua aplicarea acestui din urmă text.
In cauza sunt incidente și dispozițiile Pactului Internațional cu privire la drepturile civile și politice care la art.19 pct.3, stabilește că exercițiul drepturilor și libertăților poate fi supus unor limitări prevăzute de lege ce sunt necesare apărării securității naționale și ordinii publice, fapt ce implică inclusiv posibilitatea unor restricții privind exercitarea acestor drepturi, dar, în speță, nu se poate aprecia, conform considerentelor expuse că înlăturarea unui spor a fost justificată pentru apărarea securității naționale și a ordinii publice.
De asemenea a fost invocată decizia nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și, în interpretarea și aplicarea unitară a disp. art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Intimatul MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 01.01.2003-01.11.2004. Pe fondul cauzei a solicitat a se avea în vedere decizia nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii, dar a solicitat respingerea capetelor de cerere privind actualizarea sumelor cu rata inflației și plata dobânzilor legale, precum și capătul de cerere privind efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă.
În motivare a arătat că nu există nici o bază legală pentru plata indicelui de inflație, iar o instituție publică nu poate să înscrie în bugetul propriu cheltuieli care nu sunt în limita creditelor bugetare anuale aprobate.
De asemenea consideră că OG 9/2000 nu-și găsește aplicarea în speță, nefiind vorba de o convenție cu privire la acordarea unei dobânzi, iar sporul salarial solicitat nu se include în retribuția tarifară de încadrare și ca urmare nu trebuie transcris în carnetul de muncă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL GALAȚI, apoi a fost înaintată la Inalta C de Casație și Justiție în baza OG 75/2008, prin Încheierea din 25.07.2008.
Prin Decizia Civilă nr. 1606/17.02.2009 Inalta C de Casație și Justiție și-a declinat competența în favoarea Curții de APEL GALAȚI, cauza fiind reînregistrată cu nr-.
La termenul din 23.11.2009 curtea din oficiu a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru drepturile aferente perioadei 01.01.2003- 24.11.2004.
Examinând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate de recurenți cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conf. cu disp. art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit disp. art. 137 alin. 1.pr. civilă, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției prescripției dreptului la acțiune invocată de către pârâtul MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție și de instanță din oficiu.
Astfel, potrivit disp. art. 283 alin. 1 litera c din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
Or pentru pretențiile aferente perioadei 01.01.2003-25.11.2004, termenul de prescripție extinctivă s-a împlinit, acțiunea fiind înregistrată la data de 26.11.2007, ca urmare, în baza disp. art. 137 alin. 1 și art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, se vor respinge ca fiind prescrise pretențiile solicitate pentru perioada menționată.
Pe fondul cauzei, acțiunea este întemeiată față de decizia nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
Astfel, în interpretarea și aplicarea unitară a disp. art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Decizia este obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3.pr. civilă.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 6 decembrie 2007 în Cauza Beian împotriva contra României), rolul unei instanțe supreme este tocmai acela de a reglementa contradicțiile jurisprudenței, fiind mecanismul capabil să asigure coerența practicii, în scopul de a se evita insecuritatea juridică și incertitudinea.
În consecință, față de faptul că s-a pronunțat o decizie ca urmare a promovării recursului în interesul legii asupra interpretării art. 47 din Legea nr. 50/1996, Curtea nu poate da o altă soluție și nu poate emite o altă interpretare contrară deciziei nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În consecință, în baza art. 312 Cod de procedură civilă, instanța va admite recursul și va modifica în parte sentința recurată, iar în rejudecare vor fi obligați pârâții Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați la plata către reclamanți a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din indemnizația brută lunară, actualizat cu indicele de inflație, potrivit disp. art. 161 alin. 4 din Codul muncii, începând cu data de 26.11.2004 și până la data de 12.11.2009, când a intrat în vigoare Legea unică de salarizare nr. 330/2009, în funcție de perioada lucrată efectiv de fiecare reclamant în parte.
În baza Decretului nr. 92/1976 va fi obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați să efectueze mențiunile corespunzătoare în cărțile de muncă ale reclamanților, având în vedere că indemnizația brută lunară include toate sporurile primite și trebuie să fie reflectată exact în carnetul de muncă al fiecărui salariat.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții, G, toți cu domiciliul ales la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați,str.-,nr.47,jud.G împotriva sentinței civile nr. 124/28.01.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr.124/2008 a Tribunalului Galați și, în rejudecare:
Respinge ca prescrisă acțiunea pentru drepturile aferente perioadei 1.01.2003-25.11.2004.
Obligă pe pârâții MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați să le plătească reclamanților sporul pentru risc și suprasolicitare de 50% din indemnizația brută lunară, începând cu 26.11.2004 și până la 12.11.2009, data intrării în vigoare a Legii nr.330/2009, sume actualizate cu rata inflației la data plății, proporțional cu perioada lucrată de fiecare reclamant.
Obligă pe pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23.11.2009.
Pt.PREȘEDINTE Pt.jud. aflat în JUDECATOR
aflat în cf.art.261 pct.2 pr.civ.
Cf.art.261 pct.2 pr.civ. Președinte
Președinte
Grefier
Red./15.12.2009
Dact./23.11.2009
FOND: -
Asis.jud.-
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Mihaela Neagu, Mărioara Coinăcel
