Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1346/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 1346
Ședința publică din data de 12 iunie 2009
PREȘEDINTE: Lucian Crăciunoiu
JUDECĂTORI: Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
- - -
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta T, prin reprezentanți săi legali, cu sediul în Târgoviște, șoș G, nr. 9-11, județul D,împotriva sentinței civile nr.778 pronunțată la data de 19 martie 2009 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în comuna, sat Lazuri, județul D și intimatul pârât Inspectoratul Teritorial d e Muncă D, cu sediul în Târgoviște,-, județul
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul reclamant, prin consilier juridic din partea Sindicatului, lipsind recurent pârât T și intimatul pârât Inspectoratul Teritorial d e Muncă
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Consilier juridic depune la dosar întâmpinare și arată că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea ia act de această declarație și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Consilier juridic solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pârâții - - Târgoviște și Inspectoratul Teritorial d e Muncă D pentru opozabilitate, pentru ca în contradictoriu cu aceștia să se constate că în perioada 01.12.1976 - 01.06.1994 a lucrat în condițiile grupei I de muncă 85 %, conform Hotărârii nr.481/07.05.1990, anexa 1 pct. 5 și pct. 7 și Ordinului nr.50/1990 pct. 3 și pct. 7; obligarea pârâtei - - să corecteze această greșeală și să emită o adeverință din care să rezulte că pentru perioada 01.12.1976 - 01.06.1994 a lucrat la locul de muncă corespunzător grupei Ia8 5%; obligarea ITM D să modifice aceste aspecte în carnetul de muncă al reclamantului.
În temeiul art.222 din Codul Muncii și al Legii Sindicatelor nr.54/2003, arată reclamantul, este de acord ca în acest litigiu să fie reprezentat de Sindicatul, al cărui membru este.
În motivarea în fapt a cererii petentul a arătat că în perioada 01.12.1976 - 01.06.1994 a lucrat la COST Târgoviște ca electrician de întreținere, a deservit efectiv linia de - - și liniile de Tratamente (B1, B2) din cadrul Secției a de Benzi Electrotehnice (). Pe data de 28 ianuarie 2002 acest a fost vândut de către intimată la firma din Turcia.
A precizat reclamantul că, în luna februarie 2008, constatat că deși a lucrat în condițiile grupei I de muncă, conform legislației în domeniu: Ordinul nr. 50/1990 și Hotărârea nr. 481/1990, pe același loc de muncă, din data de 01.12.1976 și până la 01.06.1994, din data de 01.12.1976 și până în data de 01.04.2001, în carnetul său de muncă a fost consemnată grupa a II-a de muncă 100 % pentru perioada 01.12.1976 - 01.06.1994 și doar restul perioadei de la 01.06.1994 - 01.04.2001 s-a consemnat corect grupa I de muncă, în procent de 85 %.
Potrivit Ordinului nr.50/05.03.1990 pct.3 trebuia să beneficieze de grupa I de muncă pe toată această perioadă.
A mai arătat că s-a comis o greșeală sau o omisiune, deoarece toți colegii săi de serviciu care își desfășoară activitatea în același loc de muncă și în aceleași condiții au consemnat în carnetul de muncă grupa I 85 %, pentru întreaga perioadă și nu numai pentru o parte din perioadă, apreciind că această greșeală trebuie corectată, deoarece împreună cu toți colegii săi a deservit sectorul Chimic precum și liniile de - --Tratamente B1 și B2 din cadrul de Benzi Electrotehnice, care sunt beneficiarii grupei I a de muncă minim 85%.
A apreciat că au fost încălcate dispozițiile prevederilor art.86 din Codul Muncii conform căruia angajatorul are obligația respectării principiului egalității de tratament pentru toți salariații.
În dovedirea acțiunii petentul a solicitat încuviințarea probei cu acte, martori și interogatoriu.
În drept petentul și-a motivat cererea pe dispozițiile art.281-282 din Codul Muncii și ale Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
În termen legal unitatea intimată - - a formulat întâmpinarea prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nelegală.
Pe cale de excepție unitatea intimată a invocat tardivitatea acțiunii. Astfel, potrivit dispozițiilor art.283 alin.1 și 2 din Codul Muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termenul de 3 ani de la data nașterii dreptului.
Prezentul litigiu reprezintă o cerere în vederea soluționării unui conflict de muncă, iar obiectul acestei cereri nu se încadrează în nici una din situațiile descrise la art.283 alin.1 Codul Muncii, ceea ce face aplicabile dispozițiile alin.2 al aceluiași articol.
Dreptul la acțiune s-a născut în prezenta speță la data de 28.03.1991, când petentul a semnat un contract individual de muncă cu societatea pârâtă în care era menționat expres grupa a II-a de muncă în procent de 100 %, precum și la data de 01.03.1993 când petiționarul a semnat un contract individual de muncă în care este menționată expres aceeași grupă de muncă.
A arătat intimata, că în toată perioada pe care o contestă petiționarul a cunoscut că beneficiază de încadrare în grupa a II-a de muncă timp efectiv 100 %, astfel că la momentul formulării prezentei acțiuni, dreptul său la acțiune era deja prescris.
În dovedirea întâmpinării a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri depunând alăturat întâmpinării, în copie, încheiat la data de 28.03.1991 și încheiat la 01.03.1993.
În cauză s-au administrat proba cu acte și martori.
După analizarea probatoriilor administrate în cauză, prin sentința civilă nr.778 pronunțată la data de 19 martie 2009, Tribunalul Dâmbovițaa admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu intimatele Târgoviște și Inspectoratul Teritorial d e Muncă Târgoviște, s-a constatat că petiționarul a lucrat în condițiile grupei I de muncă 85 % în perioada 01.12.1976 - 01.06.1994 și a fost obligată unitatea intimată să-i elibereze o adeverință în acest sens.
A fost obligat Inspectoratul Teritorial d e Muncă D să efectueze modificările corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantului.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că unitatea intimată a dat o interpretare eronată dispozițiilor Ordinului nr.50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupa I-a și a II-a de muncă, în vederea pensionării și ale dispoziției Hotărârii nr.481/1990 privind încadrarea personalului în grupele I și a II-a de muncă, de la locurile de muncă în condiții deosebite în unitățile Ministerului Industriei. Unitatea intimată a susținut că, pentru personalul salariat angajat la Târgoviște, în cadrul de Benzi Electrotehnice ( ) se aplică grupa a II-a de muncă, în conformitate cu art.1 din anexa nr.2 Hotărârii nr.481/1990.
În realitate, ul de Benzi Electrotehnice are ca principală activitate laminarea la a tablei electrotehnice, iar pe linia de normare-sablare-decapare () se aplică grupa I de muncă, cuprinsă în art.5 din anexa 1 Hotărârii nr.481/1990, referitor la decaparea cu acizi în flux continuu, dresarea tablelor și a benzilor din la și laminarea în tandem.
De asemenea, laminarea la a tablei electrotehnice presupune trecerea tablei prin instalații și procese de reducere și tratamentul cu hidrogen sau oxid de carbon, la temperaturi înalte sau în vid, ceea ce presupune tot condiții de lucru în grupa I de muncă. În consecință, în cadrul Secției nu se poate aplica exprimarea generică a art.1 din anexa nr.2 Hotărârii nr.481/1990 referitor la fabricarea tablelor și a benzilor din la.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză, a rezultat că reclamantul a lucrat ca electrician la unitatea intimată, la ul de Benzi Electrotehnice, pentru perioada 01.12.1976 - 01.06.1994 executând lucrări de întreținere a pe linia de și, care presupune condiții grele de muncă, grupa I 85 %, așa cum de altfel au beneficiat colegii săi de muncă.
Martorii au arătat că la linia de normalizare sunt băi de acid sulfuric, iar mașina de sablat emite substanțe toxice, pulbere cu aliaje - oxizi de fier, acid sulfuric - aceștia au primit spor de toxicitate și lapte zilnic.
Au mai arătat martorii că în mod cu totul subiectiv, conducerea unității intimate a acordat grupa I-a de muncă la unii dintre muncitori, în timp ce alții au primit grupa a II-a de muncă pentru activitatea desfășurată în același loc de muncă și în aceleași condiții toxice ( noxe).
Or, potrivit art.86 din Codul Muncii, angajatorul are obligația respectării principiului egalității de tratament al salariaților, iar conform dispozițiilor art.71 (2) are obligația asigurării securității și sănătății salariaților la locurile de muncă.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta - - Târgoviște, cu motivarea că prima instanță a respins în mod greșit excepția tardivității acțiunii, apreciind că nu este vorba de un drept salarial. De asemenea, nu s-a pronunțat în mod separat asupra excepției invocate.
Prin întâmpinare, intimatul reclamant a solicitat respingerea recursului, cu motivarea că prima instanță a respins în mod corect excepția tardivității acțiunii, dreptul la încadrarea în grupa de muncă fiind un drept personal.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum și sub toate aspectele, potrivit art.3041pr.civ. Curtea constată că recursul declarat este fondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, Curtea reține că, la data de 19.02.2009, intimata - - Târgoviște a formulat întâmpinare la instanța de fond, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nelegală. Pe cale de excepție unitatea intimată a invocat tardivitatea acțiunii promovate de reclamant.
Prima instanță a admis acțiunea formulată de reclamant, a constatat că acesta a lucrat în condițiile grupei I de muncă 85 % în perioada 01.12.1976 - 01.06.1994 și a obligat unitatea intimată să-i elibereze reclamantului o adeverință în acest sens. De asemenea, a obligat Inspectoratul Teritorial d e Muncă D să efectueze modificările corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantului.
În speță, prima instanță a omis să analizeze excepția deși invocată prin întâmpinare.
Excepția privitoare la tardivitatea acțiunii promovate de reclamant este o excepție de procedură, care, dacă este admisă, face de prisos cercetarea în fond, or, din cuprinsul sentinței, rezultă că nu s-a respectat principiul contradictorialității și nici al punerii în discuție a excepției invocate în întâmpinare, încălcându-se astfel principiul prevăzut în art.137 Cod procedură civilă și art.129 alin.2 Cod procedură civilă.
Față de aceste considerente, Curtea, conform art.312 Cod procedură civilă, va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza pentru rejudecare Tribunalului Dâmbovița.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta T, prin reprezentanți săi legali, cu sediul în Târgoviște, șoș G, nr.9-11, județul D, împotriva sentinței civile nr.778 pronunțată la data de 19 martie 2009 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în comuna, sat Lazuri, județul D, și intimatul pârât Inspectoratul Teritorial d e Muncă D, cu sediul în Târgoviște,-, județul
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la același tribunal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 12 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
- - - - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Red.CL
3 ex./24.06.2009
-- Tribunalul Dâmbovița
Președinte:Lucian CrăciunoiuJudecători:Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
