Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1367/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr- ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1367/
Ședința publică din 04 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 2: Alina Savin
JUDECĂTOR 3: Marioara Coinacel
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâții CURTEA DE APEL PLOIEȘTI, cu sediul în-, Jud.P, TRIBUNALUL PRAHOVA, cu sediul în P, str.-.-, nr.6, Jud.P și MINISTERUL JUSTITIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, împotriva sentinței civile nr.735/03.03.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata-reclamantă și intimații-pârâți STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII,cauza având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenții - pârâți CURTEA DE APEL PLOIEȘTI, TRIBUNALUL PRAHOVA și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, intimata-reclamantă și intimații-pârâți STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurenții-pârâți au solicitat judecarea recursurilor în lipsă;după care:
Curtea, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat iar recurenții-pârâți au solicitat judecarea recursurilor în lipsă constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra cererii de recurs, înregistrată la Curtea de Apel Galați, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele.
Prin sentința civilă nr. 735/03.03.2008 pronunțată de către Tribunalul Prahova
a respins excepția de necompetență materială a instanței, ca neîntemeiată.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor P și a respins acțiunea față de Ministerul Economiei și Finanțelor.
A admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL PLOIEȘTI, TRIBUNALUL PRAHOVA și CONSILIUL NAȚIONAL pentru COMBATEREA DISCRIMINĂRII și, în consecință, a obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Ploiești, Tribunalul Prahova, să acorde reclamantei majorările cu 5% cu începere de la 19.03.2007 (raportat la salariul din luna 2006), 2% începând cu 01.04.2007( raportat la salariul din luna martie 2007), 11% începând cu 22.01.2008 (raportat la salariul din luna septembrie 2007), sume ce vor fi reactualizate în raport de indicele de inflație.
Au fost obligați pârâții să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantei.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele.
Prin cererea înregistrată la nr.391/105/28.01.2008 pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanta - având funcția de judecător în cadrul Judecătoriei Cîmpina a chemat în judecata pe pârâții Statul R - reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției, Curtea de Apel Ploiești și Tribunalul Prahova, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța, să dispună înlăturarea pentru viitor a discriminării la care a fost supusă ca urmare a neacordării unui salariu egal cu al celorlalți funcționari publici și demnitari, dar chiar și în raport de personalul auxiliar și de specialitate din parchete, discriminare ce nu poate fi înlăturata decât prin acordarea majorărilor salariale de 5% începând cu luna ianuarie 2007 în raport cu nivelul din luna 2006, de 2% începând cu 01.04.2007 în raport cu nivelul din luna martie 2007 și de 11% începând cu 01.10.2007 în raport cu luna septembrie 2007, majorări de altfel egale cu cele acordate prin art.1,2,3 si 4 din Ordonanța Guvernului nr.10/31.01.2007, tuturor demnitarilor aleși sau numiți, judecătorilor ICCJ, Procurorului General al Parchetului de pe lângă ICCJ și adjuncților săi, judecătorilor Curții Constituționale, tuturor funcționarilor publici și tuturor salariaților contractuali ai statului, repararea prejudiciului cauzat ca urmare a discriminării prin neacordarea majorărilor salariale de 5% începând cu luna ianuarie 2007, de 2% începând cu 01.04.2007 și de 11% începând cu 01.10.2007, obligarea pârâților la plata dobânzilor legale conform art.3 al.3 din nr.OG9/2000 pentru sumele datorate începând cu luna ianuarie 2007 și până la efectuarea plății, obligarea pârâților la indexarea sumelor datorate prin aplicarea coeficientului de inflație începând cu momentul nașterii dreptului -01.01.2007 și până la momentul efectuării plății drepturilor salariale revendicate ca urmare a discriminării, obligarea pârâților la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în cartea sa de muncă.
În motivarea acțiunii, reclamanta menționează că până la data de 15 ianuarie 2008 fost judecător stagiar în cadrul Judecătoriei Ploiești, iar de la data de 16 ianuarie 2008 are calitatea de judecător inamovibil în cadrul Judecătoriei Ploiești.
Aceasta a arătat că începând cu data de 31 ianuarie 2007 Guvernul României a emis un număr de trei ordonanțe prin care a dispus majorarea salariului tuturor demnitarilor, funcționarilor publici și salariaților contractuali ai statului, cu excepția magistraților, singurii magistrați care au primit majorări salariale fiind judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție, judecătorii Curții Constituționale, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și adjuncții săi.
În consecință se consideră discriminată în raport cu categoriile mai sus menționate, deoarece tuturor acestora, Statul R, la începutul anului 2007, le-a majorat salariile sau indemnizațiile cu 5% începând cu luna ianuarie 2007 în raport cu nivelul luna 2006, cu 2% începând cu 01.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007 și de 11% începând cu 01.10.2007 față de nivelul din luna septembrie 2007, mai ales că prin nr.OG 16 din 31.01.2007 Guvernul a dispus și majorarea drepturilor bănești cu începere de la 1 ianuarie 2007 persoanelor, și prin nr.OUG 27 / 31.01.2007 a controlorilor financiari din cadrul Curților de Conturi.
S-a mai susținut în motivarea acțiunii de către reclamantă că, Statul R și ceilalți pârâți, refuzând să-i recunoască drepturile salariale ca și celorlalți demnitari și funcționari publici și să-i mărească indemnizația cu același procent ca și celorlalți salariați, începând cu 01 ianuarie 2007, au încălcat disp.art.l al.2 lit.e pct.l din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare cât și dispozițiile Protocolului nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Acțiunea a fost întemeiată în drept pe prevederile nr.OG 137/2000 privind discriminare, Protocolului nr.12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Constituția României, art. 1-4 din nr.OG 10 /2007, art. 1 din nr.OG 16 /2007 și art. 2 alin. 2 din nr.OG 27/2007, Legea nr. 232 /2007.
La cerere a fost anexata scrisoare președintelui către Ministrul Finanțelor Publice.
În temeiul prevederilor art. 115-118 Cod procedură civilă Tribunalul Prahova, la data de 12.02.2007 a depus întâmpinare prin care a invocat excepția de necompetență materială a instanței de judecată apreciind că în cauză competența de soluționare ar aparține Curții de Apel București, solicitând pe fondul cauzei, respingerea acțiunii ca neîntemeiată în principal, iar în subsidiar, în eventualitatea acordării acestor drepturi, să se facă numai pentru perioada în care reclamanta a desfășurat efectiv activitate la Judecătoria Cîmpina, fiind excluse perioadele în care a fost în concediu îngrijire copil în vârstă de până la 2 ani sau în concediu medical și ținându-se cont de data încadrării efective în funcție.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca inadmisibilă, întrucât, potrivit dispozițiilor nr.OG27/2006 - privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată prin Legea nr.45/2007, valoarea de referință sectorială este indexată - periodic, legiuitorul elaborând acte normative speciale de salarizare distincte pentru toate categoriile de personal.
La rândul său pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor - prin DGFP P, a formulat în baza acelorași texte de lege întâmpinare, depusă la data de 13.02.2008, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătându-se că nu trebuie confundat cu Statul R ci cu bugetul de stat, fiind doar ordonator principal de credite.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat și reținut în fapt următoarele:
Potrivit disp.art. 137 al. 1 Cod procedură civilă tribunalul s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de fond si asupra celor de procedura, care fac de prisos în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii.
Astfel, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, invocată de acesta prin întâmpinare, instanța a apreciat că acesta nu poate avea calitatea de ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere care, la rândul lor, sunt ordonatori principali de credite - cum este cazul Ministerului Justiției - și nu repartizează sume de la buget acestora, sumele fiind alocate conform destinațiilor bugetare în conformitate cu legea bugetului de stat.
Totodată, s-a apreciat că împrejurarea că ordonatorul principal de credite, în speță Tribunalul Prahova nu a corectat indemnizația cuvenită reclamantei, nu poate conduce la obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor la plata unor sume de bani aferente unor raporturi de muncă, Guvernul fiind cel răspunzător de realizarea prevederilor bugetare și repartizarea către ordonatorii principali de credite a sumelor de la bugetul de stat conform destinațiilor stabilite în conformitate cu legea bugetară anuală.
Pentru considerentele arătate, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului și, pe cale de consecință, a respins acțiunea față de acest pârât ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Referitor la excepția de necompetență materială a instanței de judecată invocată prin întâmpinare de către pârâtul Tribunalul Prahova, instanța a respins-o ca neîntemeiată motivat de faptul că reclamanta a solicitat instanței satisfacerea unor petiții pecuniare de natură salarială, acțiunea constituindu-se într-un litigiu de muncă conform art.281 și urm. din Codul muncii, pentru care competența soluționării în prima instanță revine tribunalului, potrivit art. 284 Cod procedură civilă.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că prin nr.OG 10/31.01.2007 s-a stabilit ca în anul 2007, salariile de bază ale personalului contractual din sectorul bugetar, precum și indemnizațiile personalului care ocupă funcții de demnitate publică, stabilite potrivit anexelor II si III la Legea nr. 154/1998, să se majoreze în 3 etape, respectiv cu 5% de la 01.01.2007 raportat la nivelul din luna 2006, cu 2% începând cu 01.04.2007 raportat la nivelul din luna martie 2007 și în final cu 11 % începând cu data de 01.10.2007, față de nivelul din luna septembrie 2007.
Aceleași majorări salariale au fost prevăzute prin nr.OG27/31.01.2007 pentru controlorii financiari din cadrul Curții de conturi, precum și pentru personalul din administrația centrala a Ministerului Afacerilor Externe și de la misiunile diplomatice, oficiile consulare și institutele culturale romanești din străinătate, prin nr.OG 16 din aceeași dată.
Așa cum rezultă din anexa 2/2 la Legea 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, de prevederile acestei ordonanțe beneficiază și judecătorii ICCJ, cei ai Curții Constituționale, procurorul general al parchetului de pe lângă ICCJ și adjuncții acestuia.
Ori, singurii magistrați exceptați de la acordarea majorărilor salariale sus-amintite, sunt judecătorii din cadrul curților de apel, tribunalelor și judecătoriilor și procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă ICCJ, parchetele de pe lângă curțile de apel, tribunale și judecătorii, printre aceștia din urmă numărându-se și reclamanta din prezenta cauza - judecător în cadrul Judecătoriei Cîmpina.
Faptul că de majorarea salariilor au beneficiat numai anumiți magistrați, conduce la existenta discriminării în cadrul acelorași categorii profesionale, aducându-se astfel atingere principiului pentru muncă egala, plata egală și al egalității în fața legii.
Prin urmare, tribunalul a constatat și reținut tratamentul diferențiat aplicat unor persoane care efectuează aceeași muncă și se află în situații comparabile, astfel că distincția făcută de legiuitor încalcă drepturile consfințite de art. 1 al.3 din nr.OG 137/2000 și, pe de altă parte, raportând definiția discriminării la efectele nr.OG10,16 și 27/31.01.2007, așa cum este reglementată de art.2 din nr.OG 137/2000 cu modificările și completările ulterioare, tribunalul a reținut că numai anumite categorii de salariați bugetari au beneficiat de majorarea sau indexarea salariilor, celorlalți salariați din cadrul curților de apel, tribunalelor și judecătoriilor, precum și procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă ICCJ, curți de apel, tribunale și judecătorii, aducându-li-se atingere folosinței drepturilor economice, recunoscute prin art.6 lit.c din același act normativ, care interzice " discriminarea unei persoane pentru motivul că aparține unei anumite. categorii sociale. într-un raport de muncă și protecție socială, cu excepția cazurilor prevăzute de lege, manifestată prin acordarea altor drepturi sociale decât cele reprezentând salariul".
Tribunalul, concluzionând că, majorarea sau indexarea veniturilor numai anumitor categorii de salariați bugetari, contravine și art. 16 al. 1 din Constituție și art.26 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice, potrivit cărora "toate persoanele sunt egale în fața legii și au, fără discriminare, dreptul la o ocrotire egală din partea legii" și de asemenea, " legea trebuie să interzică orice discriminare și să garanteze tuturor persoanelor o ocrotire egală și eficace contra oricărei discriminări. întemeiată pe orice altă împrejurare", a admis acțiunea, în sensul că a obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Ploiești, Tribunalul Prahova, să acorde reclamantei, pe perioada în care a fost efectiv încadrată în funcția de judecător la judecătoriile din subordinea Tribunalului Prahova, majorările cu 5% cu începere de la 01.01.2007 (raportat la salariul de bază din luna 2006), 2% începând cu 01.04.2007( raportat la salariul de bază din luna martie 2007), 11% începând cu 22.01.2008 (raportat la salariul de bază din luna septembrie 2007).
Sumele vor fi reactualizate în raport de indicele de inflație pentru acoperirea prejudiciului suferit de reclamantă ca urmare a neachitării acestor drepturi la termenul stipulat în actul normativ mai sus menționat.
În final, tribunalul obligat parații să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantei.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Un prim motiv de recurs incident în cauză este cel prevăzut de art.304 pct.4 din Codul d e procedură civilă, conform căruia se poate cere casarea unei hotărâri în situația în care instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Astfel față de obiectul acțiunii, și precizarea făcută de către reclamantă privind cuantumul despăgubirilor - egale cu creșterile salariale acordate funcționarilor publici în anul 2007 în temeiul nr.OG6/2007, instanța de fond ar fi trebuit să constate că, asemenea altor categorii profesionale, reclamanta este salarizată în temeiul unei legi speciale, care stabilește în mod exhaustiv drepturile salariale și alte drepturi de care aceștia beneficiază, neputând beneficia de alte drepturi decât sunt prevăzute expres în favoarea lor, astfel cum nici alte categorii profesionale nu pot beneficia de drepturile prevăzute de legea specială pentru salarizarea magistraților.
Atunci când legiuitorul a dori ca magistrații să beneficieze și de alte drepturi decât cele prevăzute în actele normative de salarizare,a reglementat această situație ca pe una cu caracter excepțional. În acest sens, sunt prevederile art.32 din nr.OUG27/2006, act normativ în baza căruia sunt salarizați în prezent magistrații.
Prin urmare, instituirea acestor drepturi în beneficiul unei categorii profesionale salarizate de la bugetul de stat și neprevederea, ori prevederea în alt cuantum, în beneficiul altei categorii profesionale reprezintă o problemă de legiferare, fiind vorba despre opțiunea legiuitorului, întrucât numai el are dreptul să reglementeze criteriile de determinare a cuantumului indemnizațiilor sau al salariilor personalului retribuit de la bugetul de stat, precum și a sporurilor sau adaosurilor la indemnizațiile și salariile de bază și drept urmare doar legiuitorul este cel care poate aprecia și stabili dacă și ce creșteri se acordă anumitor categorii de salariați.
Or, în cazul de față, obligarea Ministerului Justiției și a celorlalți pârâți la plata despăgubirilor reprezentând pierderea de salariu ca urmare a neindexării salariului reclamantei pe anul 2007 constituie o adăugare la textul de lege, o încălcare a atribuțiilor conferite puterii judecătorești.
Prin acțiunile în justiție pot fi valorificate drepturi recunoscute și ocrotite de lege. Câtă vreme drepturile solicitate nu sunt prevăzute de legislația în vigoare, ținând cont și de principiul separației puterilor în stat, apreciază că o astfel de cerere nu putea fi soluționată de către instanța de fond, care, prin acordarea unor drepturi neprevăzute de lege a depășit limitele puterii judecătorești și și-a arogat atribuții de legiferare.
Un alt motiv de recurs care trebuie reținut în cauză este cel prevăzut la punctul 9 al art.304 din Codul d e procedură civilă, potrivit căruia hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Interpretarea instanței de fond din care rezultă faptul că judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție ar fi beneficiari ai majorărilor prevăzute de nr.OG10/2007, este eronată,având în vedere că așa cum statuează dispozițiile art.1 alin.(1) din nr.OUG27/2006,privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției,acesta este singurul act normativ care,reglementează salarizarea și alte drepturi ale membrilor Consiliului Superior al Magistraturii,ale judecătorilor de la Înalta Curte de Casație și Justiție,de la curțile de apel, tribunale și judecătorii, ale procurorilor de la parchetele de pe lângă aceste instanțe, ale magistraților-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție, ale personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, potrivit Legii nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și salarizarea și unele drepturi ale asistenților judiciari.
Or, dispozițiile privind salarizarea președintelui, vicepreședintelui, președinților de secții și judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, cuprinse în Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică,cu modificările și completările ulterioare au fost abrogate prin nr.OUG27/2006, astfel încât susținerile reclamantei sunt total nefondate.
Prezenta situație nu se regăsește printre cele enumerate în definiția discriminării,astfel cum aceasta a fost dată de Ordonanța nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, respectiv orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate - precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării,în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Fiind singurele categorii profesionale care au beneficiat de creșteri substanțiale atât în anul 2006, cât și în anul 2007, decizia luată de a nu acorda indexări sau majorări în cursul anului 2007 decât altor categorii din sectorul bugetar cu venituri mai scăzute, în scopul acoperirii creșterii inflației pe o perioadă determinată, nu reprezintă o situație care să fi avut drept rezultat plasarea magistraților într-o stare de discriminare prin nerespectarea dreptului la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Se poate observa că,dreptul la indexare nu se regăsește printre măsurile de protecție socială garantate de Constituția României,și nici nu este prevăzut în legislația aplicabilă în domeniul salarizării judecătorilor și procurorilor, și în mod greșit prima instanță a reținut că acest drept este inclus în dreptul la salariu,ocrotit prin art.41 din Constituția României și de art.154 din Codul muncii.
În anul 2006, potrivit art.38 din nr.OUG27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor,procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției,valoarea de referință sectorială s-a majorat cu 4% începând cu data de 1 aprilie 2006 și cu 5% începând cu data de 1 septembrie 2006 față de nivelul din luna august 2006.
Prin Legea nr.45/2007 de aprobare a nr.OUG27/2006, legiuitorul a înțeles să nu mai acorde indexarea pentru anul 2007, și nici nu a instituit obligativitatea majorării periodice a valorii de referință sectorială care stă la baza calculării indemnizației de încadrare cuvenite judecătorilor și procurorilor.
Susținerile reclamantei, reținute și de prima instanță, că ar fi singura categorie exceptată de la indexare, nu sunt reale. Astfel cum a arătat, există categorii de personal care în cursul anului 2007 au beneficiat de majorări salariale considerabile, având astfel capacitatea de a acoperi nivelul prognozat al creșterii prețurilor de consum în anul 2007,față de 2006, și cărora, în consecință,nu li s-au acordat creșteri sau majorări ale veniturilor. Pe lângă personalul din autoritatea judecătorească se află în aceeași situație și personalul cu statut special din poliție ori a celui din Autoritatea Sanitar veterinară și pentru Siguranța Alimentelor.
În drept a întemeiat recursul pe disp. art. 304 pct.4 și 9 Cod procedură civilă.
Intimata - reclamantă nu a formulat întâmpinare.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs și pârâții Tribunalul Prahova și Curtea de Apel Prahova.
În motivarea recursurilor se arată că acordarea majorărilor salariale numai pentru anumite categorii de bugetari a fost justificată de elemente specifice activității acestora și reprezintă în esență o opțiune a legiuitorului,deci este o problemă de legiferare.
Consecința este aceea că numai organul cu inițiativă legislativă are sarcina,în conformitate cu nr.HG83/2005, să elaboreze proiecte de acte normative care să reglementeze problema salarizării personalului din justiție,deci și a magistraților procurori și judecători.
Admiterea acțiunii ar avea ca urmare obligarea intimaților la plata unor,drepturi care nu sunt prevăzute de lege, ceea ce constituie în mod evident o depășire a atribuțiunilor puterii judecătorești și o încălcare a principiului separației puterilor în stat.
În acest sens, Curtea Constituțională, prin Decizia nr.447/2005 a statuat că este dreptul legiuitorului să reglementeze criteriile de determinare a cuantumului indemnizațiilor sau al salariilor personalului retribuit de la bugetul de stat, precum și a sporurilor sau adaosurilor la indemnizațiile și salariile de bază.
În concluzie, sarcina judecătorului se rezumă la a interpreta și aplica legea în vigoare și nici într-un caz acesta nu este îndrituit să modifice sau să completeze un act normativ, acest atribut aparținând în mod exclusiv legiuitorului și pe cale de consecință au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Nu există o discriminare în sensul art.2 din nr.OG137/2000, care definește discriminarea ca fiind orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau drepturilor
recunoscute de lege, în domeniul politic, economic și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Nu ne aflăm în cazul unor situații identice, unde ar exista tratament diferit pentru persoanele ce se găsesc în aceste situații identice.
În consecință au solicitat admiterea recursurilor așa cum au fost formulate.
Analizând sentința civilă recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurenți sub toate aspectele de fapt și de drept, în baza disp. art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursurile sunt fondate pentru următoarele considerente:
Intimata-reclamantă a susținut că a fost discriminată prin lege, în sensul că tuturor bugetarilor li s-au acordat majorări salariale în anul 2007, categoria profesională a magistraților din care face parte fiind exclusă.
Curtea reține că art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și toate normele internaționale în materie de discriminare presupun existența unui drept fundamental sau a unui alt drept recunoscut de lege.
Nediscriminarea nu este un drept în sine, ci se referă la modul de exercitare a unor drepturi, respectiv la modul de aplicare a unor dispoziții legale care instituie acele drepturi, iar nu la examinarea soluțiilor legislative alese de către legiuitor.
Așa cum a învederat recurentul pârât, prin Decizia nr.818/2008, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de Ministerul Justiției și a constatat ca prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din ele se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și sa le înlocuiască cu norme create pe cale judiciara sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
De asemenea, rolul instanțelor de judecată nu este să cenzureze soluția aleasa de legiuitor in stabilirea retribuției unor categorii profesionale și sa stabilească alte drepturi salariale decât cele prevăzute de lege, instituindu-se astfel, pe cale judiciară, sisteme de salarizare paralele cu cele prevăzute prin actele normative, întrucât s-ar încălca astfel rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a țării și principiul separației puterilor în stat.
Prin Decizia nr.838/27.05.2009 Curtea Constituțională a constatat existența unui conflict juridic de natura constituțională între Parlament, Guvern și instanțele judecătorești, reținând că doar Parlamentul și Guvernul, prin delegare legislativă, au competența de a institui, modifica sau abroga normele juridice cu putere de lege, rolul instanțelor judecătorești fiind de a realiza justiția, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Mai mult Curtea Constituțională a considerat că acordarea unor drepturi decât cele prevăzute expres de lege este o depășire a puterii judecătorești.
Acordarea unor drepturi sau sporuri peste cele prevăzute de lege ar însemna ca instanța să-și depășească atribuțiile puterii judecătorești.
În speță, practic reclamantul solicită să li se aplice niște majorări salariale de care, potrivit legii, nu a beneficiat, ca urmare acțiunea formulată apare nefondată, față de decizia obligatorie pronunțată de Curtea Constituțională, arătată mai sus.
În consecință, în baza disp.art.312 al.1,2 și 3 Cod procedură civilă se va admite recursurile declarate de recurenții CURTEA DE APEL PLOIEȘTI, TRIBUNALUL PRAHOVA și MINISTERUL JUSTITIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.735/03.03.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-, se va modifica în parte sentința recurată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta ca nefondată.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de recurenții CURTEA DE APEL PLOIEȘTI, cu sediul în-, Jud.P, TRIBUNALUL PRAHOVA, cu sediul în P, str.-.-, nr.6, Jud.P și MINISTERUL JUSTITIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, împotriva sentinței civile nr.735/03.03.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta ca nefondată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 04 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud./11.12.2009
Tehnored./8 ex./17 2009
Fond:--
Asistenți jud.-
Com.6 ex.părți/
Președinte:Mihaela NeaguJudecători:Mihaela Neagu, Alina Savin, Marioara Coinacel
