Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1380/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1380
Ședința publică din 09 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 2: Benone Fuică
JUDECĂTOR 3: Mihaela Neagu
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în Focșani,-,.10, jud. V, împotriva sentinței civile nr. 550 din 29.09.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în contradictoriu cu intimații - pârâți MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B,-, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL GALAȚI, cu sediul în G,-, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VRANCEA, cu sediul în Focșani,-, jud. V și intimata - chemată în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurentul - reclamant avocat, în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar, lipsă fiind intimații - pârâți MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL GALAȚI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VRANCEA și intimatul - chemat în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată fixat în recurs; intimatul - pârât MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de casație și Justiție a depus întâmpinare; recursul este motivat; în cauză s-a formulat cerere de abținere de către d-ra judecător cerere ce a fost soluționată în ședința din Camera de Consiliu din 09.12.2009.
S-a dat citire încheierii de ședință pronunțată în Camera de Consiliu din data de 09.12.2009 prin care s-a admis cererea de abținere formulată de judecător, completul de judecată fiind compus cu participarea judecătorului din planificarea de permanență din 09.12.2009, încheindu-se în acest sens proces verbal care s-a atașat la dosar.
Se comunică apărătorului recurentului copie de pe întâmpinare.
Apărătorul recurentului nu solicită termen pentru a studia întâmpinarea. Nu are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Apărătorul recurentului solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, desființarea hotărârii instanței de fond și în rejudecare admiterea acțiunii, obligarea pârâților la plata drepturilor salariale solicitate.
CURTEA
Asupra recursului privind conflictul de muncă de față, înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-.
Prin sentința civilă nr. 550/29.09.2009 Tribunalul Vranceaa respins ca fiind prescrisă acțiunea formulată de reclamantul.
În motivare instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr- la Tribunalul Vrancea reclamantul domiciliat în Focșani,-.10, jud. V, a chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, cu sediul în B-, sector 14, în calitatea de ordonator principal de credite, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI, cu sediul în G- în calitate de ordonator secundar de credite, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, cu sediul în Focșani,-, în calitate de ordonator terțiar de credite și Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5 și a solicitat ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâții la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, calculate la indemnizația brută lunară, pentru perioada 2000 - 01.06.2004, sume actualizate cu rata inflației.
Reclamantul în motivarea acțiunii sale arată că în perioada 2000-01.06.2004, a fost procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și a exercitat funcția de procuror șef secția judiciară.
Reclamantul a arătat că prin Decizia n 21 din 10.03.2008, ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Secțiile Unite, a constatat că judecătorii, procurorii și magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculate la indemnizația brută lunară, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001. Se mai arată în acțiune că nu se poate imputa acestuia prescrierea dreptului la acțiune întrucât nu a cunoscut de existența și supraviețuirea acestui drept, respectiv că nu putea cunoaște existența dreptului decât odată cu Decizia pronunțată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
Pârâta Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare prin care invoca atât excepția lipsei calității procesuale pasive cât și pe cea a prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada formulată de reclamant iar pe fond respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
A formulat de asemenea întâmpinare MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, prin care invocă de asemenea prescripția dreptului material la acțiune și a solicitat prin cerere separată chemarea în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul a fost procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea și prin acțiunea de față a solicitat ca pentru perioada cuprinsă între anii 2000 și 01.06.2004 să i se acorde drepturile salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50%.
Instanța a constatat prescris dreptul material la acțiune pentru perioada solicitată de către reclamant, a admis excepțiile privind prescripția invocată de către pârâții Ministerul Finanțelor Publice și MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
Astfel, având în vedere faptul că dispozițiile Decretului nr. 167/1958 sunt de strictă interpretare, nu poate fi reținută susținerea reclamantului cum că termenul de prescripție a început să curgă de la data publicării Deciziei în interesul legii nr. 21/10.03.2008, acest moment nefiind și cel al nașterii dreptului material la acțiune, ba mai mult chiar din conținutul acestei decizii rezultă că acest drept a existat și după apariția Ordonanței nr. 83/2000.
Având în vedere și prevederile art.329 alin.3 din Codul d e procedură civilă potrivit cărora soluțiile se pronunță numai în interesul legii, neavând efect asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese iar dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, este un argument în plus pentru constatarea de către instanță ca aceste drepturi invocate de reclamant sunt prescrise.
Instanța a concluzionat în sensul că deciziile pronunțate în recursurile în interesul legii, nu pot fi izvor de drept, acestea prevăd numai pentru viitor și nu pot influența cursul prescripției, înțelegând astfel ca nașterea dreptului la acțiune al reclamantului a fost cel al adoptării legii.
Cât privește judecarea pe fond a cauzei, având în vedere prevederile art.137 alin.1 din Codul d e procedură civilă, instanța a apreciat ca fiind aplicabile aceste prevederi considerând de prisos cercetarea în fond a pricinii.
Față de cele expuse, tribunalul a constatat prescris dreptul la acțiune al reclamantului.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantul arătând că este lipsită de temei legal.
Dreptul la acțiune s-a născut de la data la care Decizia nr. 21/10.03.2008 pronunțată de către ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a fost publicată în Monitorul Oficial al României, prescripția dreptului la acțiune începând să curgă, potrivit art. 8 din Decretul nr. 167/1958, de la această dată, când a cunoscut că a fost păgubit prin neplata la termen a sporului de stres, de către angajatorul pârât.
Instanța de fond a considerat că dreptul la acțiune privind sporul de stres în muncă curge de la data intrării în vigoare a nr.OG 83/2000, însă aceasta ar presupune că în lipsa previzibilității legii, în calitate de justițiabil ar fi trebuit să introducă cererea de chemare în judecată în mod preventiv, pentru a nu depăși termenul de prescripție, ceea ce este inadmisibil într-un stat de drept, prin încălcarea principiului securității juridice, care are ca obiect principal protejarea cetățenilor împotriva efectelor negative secundare ale normei juridice, unul dintre efecte fiind privarea celor interesați de dreptul la acțiune, având în vedere că norma legală vizată - nr.OG 83/2000 - creează "aparența de nedrept", situație ce ar impune soluția considerării că termenul de prescripție nu curge de la data apariției nr.OG 83/2000, cum greșit a reținut instanța de judecată.
Pârâtul MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a depus întâmpinare prin care a precizat următoarele:
Instanța de fond în mod corect a respins acțiunea reclamantului ca prescrisă, având în vedere dispozițiile art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 - privitor la prescripția extinctivă, coroborate cu dispozițiile art. 3 alin. 1 din același act normativ potrivit cărora "dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege", respectiv în termen de 3 ani.
Instanța de fond în mod corect nu a reținut susținerile reclamantului în ceea ce privește momentul nașterii dreptului material la acțiune ca fiind data publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Examinând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate de recurent sub toate aspectele de fapt și de drept, în conf. cu disp. art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 166 din Codul Muncii acțiunile având ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate pot fi promovate în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
În acest caz, dreptul la acțiune se naște succesiv, la data la care trebuiau achitate drepturile bănești, iar nu la data la care persoana a cunoscut că a fost păgubită precum și pe cel care răspunde de pagubă, situație aplicabilă în cazul răspunderii civile delictuale.
De asemenea, nu se poate reține ca întemeiată susținerea reclamantului recurent că a aflat de existența dreptului la sporul de stres și suprasolicitare neuropsihică abia odată cu publicarea în Monitorul Oficial deciziei în interesul legii.
Un recurs în interesul legii se promovează în condițiile în care există soluții diferite în aceeași chestiune juridică, deci aceasta presupune promovarea mai multor acțiuni și pronunțarea unor hotărâri judecătorești, lucru care nu ar fi fost posibil dacă dreptul la acțiune nu s-ar fi născut.
Scopul unui recurs în interesul legii este asigurarea interpretării și aplicării unitare a legii pe întreg teritoriul României așa cum rezultă din disp.art.329 al.1 din Cod procedură civilă în situația în care anumite chestiuni de drept au fost soluționate diferit de instanțele judecătorești.
Așadar, decizia pronunțată în recursul în interesul legii produce efecte declarative, nu dă naștere nici unui drept și nu are nici o influență asupra cursului prescripției extinctive.
Nu în raport de dispozitivul acestei decizii s-a născut dreptul material la acțiune al reclamantului.
Publicarea unei decizii în interesul legii nu face parte din cazurile expres prevăzute de art. 16 din Decretul nr. 167/1958, nefiind vorba de nici un fel de recunoaștere a dreptului a cărei acțiune s-a prescris. Nimic nu împiedica pe reclamant să formuleze acțiune în justiție în termenul de prescripție, cu atât mai mult cu cât o decizie pronunțată ca urmarea a promovării unui recurs în interesul legii se emite ca urmare a pronunțării, până la acel moment, a unor hotărâri irevocabile cu soluții diferite. Deci, rezultă că au fost reclamanți care nu au stat în pasivitate și au acționat în justiție cu respectarea termenului de prescripție, fără nici un impediment întrucât liberul acces la justiție este neîngrădit.
În prezenta cauză, acțiunea a fost introdusă după termenul de 3 ani prevăzut de lege, ca urmare pentru drepturile bănești solicitate a intervenit prescripția, așa cum corect și legal a reținut prima instanță.
În consecință, în baza art. 312 Cod de procedură civilă, instanța va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, domiciliat în Focșani,-,.10, jud. V, împotriva sentinței civile nr. 550 din 29.09.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 09 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
: /21.12.2009
:DC/7 ex/04.01.2010
Fond:/
Asistenți judiciari:/
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Benone Fuică, Mihaela Neagu
