Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1381/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
România
Curtea de Apel Timișoara
Secția de litigii de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 1381
Ședința publică din 16 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 2: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 3: Marinela
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de către reclamanții și și de către pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr. 1153 pronunțată la 11 decembrie 2008 de către Tribunalul Arad în dosarul nr-, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru pârâta recurentă avocat, lipsă fiind reclamanții intimați.
Procedura completă.
Recursurile sunt scutite de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, constatând că nu mai sunt alte cereri sau probe de administrat, considera cauza în stare de judecată și acordă cuvântul in fond.
Reprezentantul pârâtei recurente a solicitat admiterea recursului declarat pentru considerentele expuse in cererea de recurs și precizările ulterioare, inclusiv excepțiile de ordine publică invocate.
Instanța
Deliberând asupra recursurilor de față a constatat următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Arad la 6 octombrie 2008 sub nr. 4046/108, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâta SC SA B solicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, să oblige pârâta să plătească fiecărui reclamant suplimentările salariale cuvenite și neachitate - suma de 6950 lei reprezentând suplimentări salariale Paști 2007 (1850 lei), 2006 (1850 lei), C 2006 (1850 lei), C 2005 - 1400 lei, pus dobânda legală în cuantum de 619 lei.
In motivarea acțiunii au arătat că au fost angajații pârâtei la punctul de lucru din A și că deși trebuiau să beneficieze de Paști și C de suplimentări salariale, pârâta nu a îndeplinit aceste obligații.
In drept invocă dispozițiile art. 166, 281, 283 alin.1 pct. c, 284 - 291 Codul Muncii, art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă la nivel de societate 2005,2006, 2007, OG nr. 9/2007.
Prin sentința civilă nr. 1153 pronunțată la 11 decembrie 2008, instanța a admis în parte acțiunea, a obligat pârâta să plătească reclamanților suplimentări salariale de Paști 2006 și 2007 și de C 2005 și 2006, în cuantum de câte un salariu de bază mediu pe SA, pentru fiecare eveniment și a obligat pârâta să plătească reclamanților dobânda legală la aceste sume începând cu data evenimentelor respective și până la data plății.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanții au fost salariații pârâtei la punctul de lucru din A și că potrivit art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă erau îndreptățiți cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C la o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe, obligație pe care pârâta nu și-a indeplinit-
In termen legal, împotriva sentinței civile menționate mai sus, au declarat recurs reclamanții, și pârâta SC SA B, recursuri înregistrate la Curtea de Apel Timișoara sub nr-.
Prin recursul declarat, pârâta SC SA Bas olicitat admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii recurate și respingerea acțiunii în principal ca tardivă, în subsidiar ca neîntemeiată.
Arata ca i-a fost incalcat dreptul la apărare în condițiile in care cauza a fost soluționată la primul termen de judecata în lipsa oricărei apărări formulate de societate și a oricăror dovezi cu privire la obiectul cererii introductive.
Cu privire la fondul problemei arata ca in anul 2003, suplimentările salariale pretinse au fost introduse in salariul de bază, fapt constatat și de unele instanțe judecătorești; că și în ipoteza în care s-ar admite că nu sunt introduse în salariu, acțiunea este prematură în condițiile în care nu au avut loc negocierile pe baza cărora să fie determinat cuantumul sumelor.
Recursul este întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 cod procedură civilă.
Prin recursul declarat, reclamanții au solicitat modificarea sentinței recurate în sensul admiterii în totalitate a acțiunii arătând că în lipsa unor apărări din partea pârâtei instanța trebuia să cuantifice sumele conform adresei nr. 830/5 februarie 2008, așa cum a facut in alte dosare.
Recursul este întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 cod procedură civilă.
In recurs, pârâta a invocat necompetența materială teritorială arătând că Tribunalului București îi revine competența de soluționare potrivit art. 72 din Legea nr. 168/1999, apreciind că aceste dispoziții sunt și în prezent în vigoare.
Excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 alin. 2 ultima liniuță din Legea nr. 53/2003 a fost respinsă ca inadmisibilă de către Curtea Constituțională prin decizia nr. 1005/7 iulie 2009.
Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 304/1 cod procedură civilă, instanța a apreciat recursurile neîntemeiate, urmand a le respinge cu următoarea motivare:
In mod corect s-a declarat prima instanță competentă să soluționeze cauza.
Instanța constată că în cauză sunt incidente prevederile art. 284. muncii, în vigoare la data sesizării instanței, potrivit căruia judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite conform codului d e procedură civilă alin (1). (2) al aceluiași text prevede că cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz sediul.
Așadar, competența materială aparține în primă instanță tribunalului, potrivit art. 2 pct.1 lit.1) proc. civ. iar competența teritorială aparține instanței competente în a cărei circumscripție își are domiciliul reclamantul, cum se prevede expres în alin (2) al textului redat.
Aplicarea prevederilor Codului Muncii în speță se impune atât în raport de împrejurarea că noua reglementare este ulterioară legii nr. 168/1999, cât și având în vedere prevederile art. 298 (2) muncii, potrivit căruia "pe data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă orice alte dispoziții contrare".
Este evidentă intenția legiuitorului de a renunța la vechea reglementare în materie de competență, cu scopul de a se ralia prevederilor europene și internaționale referitoare la jurisdicția muncii, prin instituirea unor norme procedurale în beneficiul salariatului pentru eficientizarea actului de justiție, în spiritul principiului celerității și garantării accesului liber și imediat la justiție.
Susținerea pârâtei că i-a fost încălcat dreptul la apărare nu poate fi primită.
La termenul de judecată din 6 noiembrie 2008, instanța acordat termen de judecată la data de 11 decembrie 2008, pârâta având termen suficient pentru depunerea întâmpinării și a actelor pe care înțelege să le folosească în apărare, cu atât mai mult cu cât cererea de chemare în judecată i-a fost comunicată la10 octombrie 2008.
In ce privește fondul cauzei, instanța a interpretat correct dispozițiile legale incidente speței.
Art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2006 prevede dreptul salariaților de a beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu la nivel de societate. Cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
In contractul colectiv de muncă pe anul 2003-2004, la art. 168 fost introdus alin. 2 în care se prevede că pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu, despre această modalitate de acordare a drepturilor în anul 2003 făcându-se mențiune și în contractele colective de muncă pe anii 2005-2007.
Din modul de redactare al alin. 2 al art. 168 rezultă că aceste drepturi au fost incluse în salariu doar în anul 2003 și că dacă nu s-ar mai fi dorit acordarea lor și în anul următor s-ar fi eliminat textul art. 168 alin. 1, or acesta a fost menținut.
Deși îi revenea sarcina probei potrivit art. 287 Codul Muncii, pârâta nu a făcut dovada ca a inclus in salarii aceste suplimentări salariale in anii 2004-2007, această probă putând fi făcută cu statele de plată sau o dispoziție a conducerii în acest sens.
Existența unei creșteri salariale nu duce la concluzia că aceste suplimentări au fost incluse în salariu, deoarece salariul de bază mediu al nu a fost același in fiecare an.
De asemenea, lipsa negocierii nu este imputabilă reclamanților, pârâta fiind în culpă cu privire la lipsa negocierilor, ea neputându-și invoca propria culpă pentru a paraliza dreptul la acțiune al reclamanților.
Criticile aduse de reclamanți sunt și ele neîntemeiate.
Prin hotărârea pronunțată, instanța a acordat un salariu mediu de bază, așa cum dispune contractul colectiv de muncă.
Împrejurarea că prima instanță nu a cuantificat acest salariu de bază mediu nu este de natură a afecta legalitatea hotărârii pronunțate, întrucât cuantumul obligației stabilite în sarcina pârâtei este determinabil, putând fi cuantificat în faza executării hotărârii.
Sumele pretinse de reclamanți prin acțiune reprezintă salariul mediu brut conform adreselor nr. 713/15 mai 2006, 313/25.01.2005, 504/11.06.2006,or, în contractul colectiv de muncă se face referire la salariul mediu de bază, noțiuni care sunt diferite.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, va respinge recursurile declarate ca neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de către reclamanții și și de către pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr. 1153 pronunțată la 11 decembrie 2008 de către Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 16 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red. MB/dact. MB
2 ex.
5.01.2010
Primă instanță:
, - Tribunalul Arad
Președinte:Maria Ana BibereaJudecători:Maria Ana Biberea, Florin Dogaru, Marinela
