Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 139/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 139/CM
Ședința publică din data de 7 aprilie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTORI: Maria Apostol, Mariana Bădulescu Răzvan Anghel
- -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurenta pârâtă " ", cu sediul în strada -, - 9,. C,. 16, județul T, împotriva sentinței civile nr. 2255 din 3.10.2008 pronunțate de Tribunalul Tulcea, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în, județul T, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul reclamant a depus la dosar întâmpinare și a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea, înregistrată sub nr-, reclamantul, a chemat în judecată SC SRL, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 3.608 lei, reprezentând drepturi bănești cuvenite pentru perioada 25 iulie 2007 - 31 decembrie 2008, precum și la plata de daune interese pentru neplata nejustificată a salariului, în cuantum de 2.200 lei.
Totodată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cauză.
În motivare, reclamantul a arătat că în perioada 25 iulie 2007 - 31 decembrie 2008 desfășurat activitate de consilier juridic la societatea pârâtă, așa după cum rezultă din copia contractului de muncă înregistrat sub nr.- din 1.08.2007, având un salariu de 1.500 lei brut, în perioada 25 iulie 2007 - 31.10.2007 și 220 lei în perioada 1.11.2007 - 31.12.2007.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe disp.art.161 și urm. din Codul Muncii.
În dovedire, reclamantul a depus la dosar copii xerox după următoarele înscrisuri: adresa din data de 6 ianuarie 2008, contract individual de muncă nr.- din 1.08.2007.
La data de 16 aprilie 2008 reclamantul a formulat cerere completatoare, solicitând obligarea societății pârâte să plătească toate contribuțiile și impozitele aflate în sarcina sa, precum și să vireze contribuțiile și impozitele datorate în calitatea sa de salariat al acesteia, în perioada 25 iulie 2007 - 31 decembrie 2007.
În cauză a fost administrată proba expertizei contabile, raportul de expertiză contabilă fiind depus la dosarul cauzei la data de 6 august 2008.
În apărare, pârâta a depus copii de pe următoarele înscrisuri: state de plată din iulie, august, octombrie, noiembrie 2007 și contract de vânzare cumpărare aut.sub nr.40/27 februarie 2008.
La data de 1 octombrie 2008, reclamantul a depus la dosar cerere de majorare a câtimii obiectului capătului de cere privind plata drepturilor salariale de la suma de 3.608 lei la suma de 3.859 lei, conform concluziilor raportului de expertiză contabilă.
La aceeași dată, reclamantul a depus la dosar cerere de micșorare a câtimii obiectului capătului de cerere privind plata daunelor interese de la suma de 2.200 lei la suma de 275 lei, potrivit concluziilor expertizei.
Totodată, pârâtul a formulat cerere precizatoare a ultimului capăt de cerere, solicitând obligarea pârâtei la plata sumelor de:
- 1.578 lei, reprezentând contribuții sociale și impozite legate de acest contract de muncă;
- 1.422 lei, reprezentând contribuții și impozite datorate de salariat, pe care pârâta era obligată să le rețină din salariul său și să le vireze instituțiilor corespunzătoare.
La data de 2 octombrie 2008, reclamantul a depus la dosar concluzii scrise.
La data de 3 octombrie 2008, pârâta a depus la dosar copia citației emisă de Tribunalul Tulcea la data de 19 august 2008, cererea formulată de numitul la data de 1.04.2008, sentința penală nr.380 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr-.
Prin sentința civilă nr. 2255/03.10.2008 pronunțată de Tribunalul Tulceas -a admis acțiunea în sensul că a fost obligată pârâta SC " " SRL T să plătească reclamantului suma de 3859 lei, reprezentând drepturi salariale cuvenite și neachitate aferente perioadei 25 iulie 2007-31 decembrie 2008 și suma de 275 lei reprezentând daune-interese pentru neplata la timp a acestor drepturi. De asemenea a fost obligată pârâta să plătească contribuțiile datorate către fondurile de șomaj, asigurări sociale, asigurări de sănătate și ITM, în cuantum de 1578 lei și să vireze către bugetul de asigurări sociale, șomaj, sănătate și bugetul de stat contribuțiile în cuantum de 1.422 lei conform raportului de expertiză contabilă realizat în cauză.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Așa după cum rezultă din copia contractului individual de muncă depusă în copie la dosarul cauzei, înregistrat sub nr.17806/1.08.2007, între părți au existat raporturi juridice de muncă.
Potrivit prev. art.154 al.1 și 2 din Codul Muncii, salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă, iar pentru munca depusă în baza contractului individual de muncă, fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani.
Conform prev. art.163 al.1 din Codul Muncii: "plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit."
Se reține că, în cauză, pârâta nu a reușit să demonstreze plata salariilor către reclamant, statele de plată aferente perioadei precizate de către acesta neconținând semnătura sa și de altfel pârâta nu a dovedit plata nici prin alte documente justificative.
Analizând raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, instanța reține că reclamantului i se cuvine cu titlu de salariu net, suma de 3.859 lei, sumă pe care expertul susține că a calculat-o raportându-se la contractul individual de muncă al reclamantului, deoarece pârâta nu a înțeles să îi pună la dispoziție, spre analiză, statele de plată aferente perioadei 25.07.2007 - 31.12.2007.
Față de aceste considerente, instanța urmează a obliga pârâta să plătească reclamantului suma de 3.859 lei, reprezentând drepturi salariale cuvenite și neachitate, aferente perioadei 25 iulie 2007 - 31 decembrie 2008.
Conform prev.art.161 al.4 din Codul Muncii "întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului".
Analizând raportul de expertiză contabilă, instanța reține că reclamantul este îndreptățit la plata sumei de 275 lei total daune interese.
În consecință, instanța va obliga pârâta și la plata către reclamant a sumei de 275 lei, reprezentând daune interese pentru neplata la timp a acestor drepturi.
Cu privire la capetele de cerere, prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata contribuțiilor sociale și a impozitelor pe care aceasta le datorează, în calitatea sa de angajator, cât și la plata contribuțiilor și impozitelor datorate de salariat dar pe care pârâta, în calitate de angajator era obligată să le rețină din salariu și să le vireze instituțiilor abilitate, instanța urmează a reține următoarele:
Potrivit prev.art.40 al.2 lit.f, angajatorul are ca obligații: "să plătească toate contribuțiile și impozitele aflate în sarcina sa, precum și să rețină și să vireze contribuțiile și impozitele datorate de salariați, în condițiile legii."
Din analiza raportului de expertiză se reține că, în perioada 25.07.2007 - 31.12.2007, datoriile societății pârâte către bugetul asigurărilor sociale și către alte instituții, în legătură cu contractul individual de muncă al reclamantului sunt în cuantum total de 1578 lei, reprezentând: ajutor șomaj angajator 2%, în cuantum de 105 lei; fond de garantare 0,25%, în cuantum de 15 lei; CAS angajator 19,5%, în cuantum de 1031 lei; contribuții pentru CO și ind.0,85%, în cuantum de 46 lei; CASS angajator 6%, în cuantum de 316 lei; contribuții la fond de risc și accidente 0,484%, în cuantum de 25 lei; comision ITM 0,75% în cuantum de 40 lei.
Studiind raportul de expertiză efectuat în cauză, instanța constată și că, în calitatea sa de angajator, pârâta a reținut din salariul brut al reclamantului sumele datorate de aceasta, conform prevederilor mai sus citate, către bugetul de asigurări sociale, șomaj, sănătate și bugetul de stat în cuantum de 1422 lei, astfel: CAS 9,5%, în cuantum de 503 lei, șomaj 1%, în cuantum de 64 lei, contribuții sănătate 6,5%, în cuantum de 344 lei, impozit pe salarii 16%, în cuantum de 511 lei.
Reținând și prev.art.40 al.2 lit.f din Codul Muncii, instanța urmează a obliga pârâta să plătească contribuțiile datorate către fondurile de șomaj, asigurări sociale, asigurări de sănătate și ITM, în cuantum de 1578 lei.
De asemenea, instanța va obliga pârâta să vireze către bugetul de asigurări sociale, șomaj, sănătate și bugetul de stat, contribuțiile în cuantum de 1422 lei, conform raportului de expertiză contabilă ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs pârâta. În motivare a arătat următoarele: procedura în fața instanței de fond a fost lovită de nulitate absolută întrucât până la al șaselea termen de judecată pârâta nu a avut cunoștință de proces întrucât se mutase de la sediu, împrejurare cunoscută de reclamant. în acest sens s-a apreciat că instanța trebuia să citeze pârâta prin agent procedural. O altă critică a fost aceea că urmare a citării greșite, pârâtul a fost decăzut din dreptul de a propune probe. Cu privire la fondul cauzei s-a arătat că reclamantul nu a desfășurat nici o activitate pentru societate, nu a asigurat reprezentarea sa în instanțe și nu a fost niciodată prezent la serviciu. S-a mai arătat că "contractul colectiv de muncă a fost încheiat la rugămintea reclamantului pentru a-și contracta un credit" bancar, în considerarea relației de prietenie cu administratorul societății însă deși statele de plată au fost întocmite lunar, reclamantul nu s-a prezentat pentru a ridica salariul iar reclamantul a urmărit de la început să obțină venituri fără a munci pentru societate. În dovedire s-a solicitat proba cu martori, interogatoriu și înscrisuri.
Prin întâmpinare, intimatul reclamant a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că sentința pronunțată de Tribunalul Tulcea este legală și temeinică.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 3041Cod.pr.civ. Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Într-adevăr, potrivit art. 85 Cod.pr.civ. judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, afară numai dacă legea nu dispune altfel. Procedura de citare a părților trebuie realizată, sub sancțiunea nulității, în modalitatea prevăzută de art. 86 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
În cauză, reclamantul a indica adresa pârâtei ca fiind: Municipiul T, str. - nr. 27 -.A.10, adresă la care pârâta a fost citată, procedura realizându-se prin afișare în condițiile art. 921Cod.pr.civ. Adresa la care a fost citată pârâta este chiar adresa sediului său declarat la Oficiul Registrului -, astfel cum rezultă din adresa nr. 13993/12.05.2008, depusă la dosar de către reclamant. Aceleași date rezultă din adresa nr. 14506/15.05.2008 emisă de Oficiul Registrului - la cererea instanței de fond și din conținutul contractului individual de muncă încheiat de către părți.
Împrejurarea că pârâta și-a schimbat sediul fără a solicita înregistrarea acestei modificări în registrul comerțului, astfel cum impune art.21 lit. a) raportat la art. 13 al.1 lit. b) din Legea nr. 26/1990 îi este imputabil, iar aceasta nu poate invoca propria turpitudine pentru a obține un folos. Împrejurarea că reclamantul ar fi cunoscut modificarea sediului societății, pe lângă faptul că nu a fost dovedită, nici nu are relevanță, întrucât art. 87 pct. 2 Cod.pr.civ. prevede că persoanele juridice de drept privat trebuie citate la sediul principal sau la cel al sucursalei ori, după caz, al reprezentanței, care sunt cele declarate și înscrise în registrul comerțului și ca urmare opozabile terților, iar nu un spațiu în care o societate își desfășoară în fapt activitatea și care nu este declarat și înscris în registrul comerțului, contrar obligației impuse de Legea nr. 26/1990 rep.
Ca urmare, procedura de citare a fost în mod corect îndeplinită cu toate consecințele ce decurg din această situație.
În ceea ce privește susținerile recurentei cu privire la fondul cauzei, se constată că reclamantul a depus contractul individual de muncă înregistrată la ITM sub nr. -/01.08.2007, contract a cărei existență pârâta nu o contestă, susținând numai (cu referire din eroare la un contract colectiv de muncă) că a fost încheiat în mod fictiv, pentru ca reclamantul să poată beneficia de un credit bancar însă recunoscând că s-au întocmit chiar și state de plată pentru reclamant, care au și fost depuse la dosarul de fond.
Dar, potrivit art. 287 din Codul Muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Reclamantul a dovedit calitatea sa procesual activă și situația premisă, respectiv existența raporturilor de muncă născute în baza contractului individual de muncă indicat, astfel încât, angajatorului îi revenea sarcina de a proba îndeplinirea obligațiilor care se în sarcina sa din contract și din prevederile legale precum și orice împrejurări de fapt în apărarea sa, ceea ce nu s-a întâmplat însă. Mai mult, deși recurenta recunoaște că a luat cunoștință totuși de existența procesului, la 22.09.2008 a depus la dosarul de fond o cerere prin care indica adresa unde solicită a fi citată, iar la 01.10.2008 avocatul acesteia a depus state de plată în copie, arătând că nu mai are alte cereri, așa cum s-a consemnat în încheierea de amânare a pronunțării de la ultimul termen de judecată. Așadar, recurenta pârâtă nu a propus nici un fel de alte probe și nu a fost decăzută din dreptul de a propune probe deși față de dispozițiile art. 287 din Codul Muncii instanța putea aplica această sancțiune.
În consecință în conformitate cu art. 312 Cod.pr.civ. se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil formulat de recurenta pârâtă " ", cu sediul în strada -, - 9,. C,. 16, județul T, împotriva sentinței civile nr. 2255 din 3.10.2008 pronunțate de Tribunalul Tulcea, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 aprilie 2009.
PREȘEDINTE: Maria Apostol | JUDECĂTOR 2: Mariana Bădulescu Răzvan Anghel | Judecător, |
Grefier, - - |
Jud.fond. /
Red.dec.jud.
2 ex./ 07.05.2009.
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Mariana Bădulescu Răzvan Anghel
