Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1401/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1401/
Ședința publică din 10 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Roxana Maria Trif
JUDECĂTOR 2: Dorina Rizea
JUDECĂTOR 3: Mihail
Grefier șef secție
Pe rol fiind judecarea recursurilor formulate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL BRAȘOV și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin, împotriva sentinței civile nr. 732/2007, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în cadrul ședinței de judecată din 33 2009, când instanța, având în vedere actele și lucrările dosarului, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, a rămas în pronunțare, încheierea respectivă făcând parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, a amânat pronunțarea pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise la data de 10 2009.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față;
Constată că prin sentința civilă nr. 732/2007 a Tribunalului Brașova respins excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului Ministerul Finanțelor Publice, invocata de Direcția Generala a Finanțelor Publice B, în calitate de reprezentanta legala a Ministerul Finanțelor Publice, prin întâmpinare. A admis acțiunea formulată și precizată de reclamantele, în contradictoriu cu pârâții CURTEA DE APEL BRAȘOV, MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, Tribunalul Brașov, TRIBUNALUL ARAD, CURTEA DE APEL TIMIȘOARA și TRIBUNALUL COVASNA și în consecință: a obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Brașov și Tribunalul Brașov să plătească reclamantelor diferențele de drepturi de natura salariala, echivalente cu sporul de vechime pe perioada 01.01.2001-11.03.2007, sumă actualizată până la data de 30.03.2007 și care urmează a fi reactualizată în funcție de indicele de inflație și cu aplicarea dobânzii legale până la data plății efective, astfel:
-10306,1 LEI
-27103,18 LEI (01.06.2001-11.03.2007)
-23101,6 LEI
-55560,3 LEI
-46766,8 LEI
-18672,1 LEI
-37572,6 LEI
-18426,1 LEI
-2565,27 LEI (01.08.2006-11.03.2007).
A obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Brașov și Tribunalul Covasna să plătească reclamantei suma de 1195,12 lei, diferențe de drepturi de natura salariala, echivalente cu sporul de vechime pe perioada 01.01.2001-01.06.2001, sumă actualizată până la data de 30.03.2007 și care urmează a fi reactualizată în funcție de indicele de inflație și cu aplicarea dobânzii legale până la data plății efective.
A obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel și Tribunalul Arad să plătească reclamantei suma de 5281,33 lei, diferențe de drepturi de natura salariala, echivalente cu sporul de vechime pe perioada 01.11.2003-31.07.2006, sumă actualizată până la data de 30.03.2007 și care urmează a fi reactualizată în funcție de indicele de inflație și cu aplicarea dobânzii legale până la data plății efective,
A obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze fondurile de bani necesare achitării diferențelor de drepturi de natura salariala, reactualizate, menționate anterior.
A obligat pârâtele Curtea de Apel Brașov, Curtea de Apel Timișoara să facă cuvenitele modificări în carnetele de muncă ale reclamantelor
A respins aceeași acțiune formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Gorj și Curtea de Apel Craiova, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art.137 alin.1 Cod procedură civilă, instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice
Instanța a constatat că potrivit art. 15 din nr.HG83/2005, instanțele judecătorești sunt instituții publice din sistemul justiției, finanțate de la bugetul de stat.
De asemenea, art. 118 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, stipulează că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Totodată, potrivit dispozițiilor Legii nr. 500/2002, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume, pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, acesta având, în principal, următoarele atribuții: "elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare".
Astfel, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete, fiind necesar ca acesta să pună la dispoziția Ministerului Justiției fondurile necesare plății drepturilor salariale.
Ca urmare, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice
Potrivit art. 33 din Legea 50/1996 republicată, pentru vechimea în muncă, personalul beneficiază de un spor de vechime de până la 25 %, calculat la salariul de bază brut corespunzător timpului efectiv lucrat în program normal de lucru", diferențiat pe tranșe de vechime în muncă.
Acest text legal s-a aplicat atât magistraților cât și personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor până la intrarea în vigoare a OG83/2000, act normativ ce a completat și modificat Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești. Potrivit art. 1 pct. 32 din OG83/2000, la art. 33 din Legea nr. 50/1996 a fost introdus aliniatul 3, cu următorul conținut "prevederile alin. 1 și 2 nu sunt aplicabile magistraților".
Începând cu 1 ianuarie 2003, drepturile salariale ale judecătorilor au fost stabilite de OUG177/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, act normativ care nu a mai prevăzut acordarea sporului de vechime în muncă pentru această categorie profesională. În prezent actul normativ care reglementează salarizarea și alte drepturi ale magistraților este OUG27/2006.
Trebuie precizat faptul că în analizarea tratamentului diferențiat cu privire la neacordarea sporului de vechime magistraților, Consiliul Național pentru combaterea Discriminării s-a pronunțat prin Hotărârea 170/2006 după ce a analizat comparativ situația personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și situația magistraților, având în vedere că legiuitorul prin legea 50/1996 i-a așezat într-o situație comparabilă în ceea ce privește drepturile salariale.
Având în vedere definiția discriminării directe, așa cum este prevăzută în Directiva 2000/EC/43 privind implementarea principiului tratamentului egal între persoane indiferent de rasă sau origine etnică și Directiva 2000/EC/78 privind crearea unui cadru general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de muncă, tratamentul diferențiat este analizat prin prisma unor persoane în situații comparabile și nu în situații similare.
Având în vedere că în prezent salarizarea magistraților se realizează potrivit nr.OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, categoriile profesionale aflate într-o situație comparabilă cu cea a magistraților sunt cele prevăzute de art. 1 alin. 1 din nr.OUG 27/2006. S-a reținut că prin modificarea sistemului de salarizare al magistraților, sistem ce nu mai este compatibil cu acela al demnitarilor publici aleși sau numiți, neacordarea sporului de vechime magistraților constituie un tratament diferențiat, tratament instituit prin OG83/2000, ținând cont de faptul că există o diferențiere clară între sporul de vechime în muncă (acordat tuturor angajaților) și sporul de stabilitate în magistratură iar tratamentul diferențiat se reflectă în special asupra persoanelor care au desfășurat activități în alte domenii decât cele pentru care le este recunoscută vechimea în magistratură, potrivit nr.OUG 27/2006.
De altfel, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat prin decizia XXXVI, în soluționarea unui recurs în interesul legii, în sensul recunoașterii drepturilor solicitate de reclamantă.
Cât privește actualizarea creanței, prima instanță a constatat că potrivit prevederilor art. 1084 cod civil creditorul este îndreptățit să pretindă atât repararea pagubei suferite, reprezentând suma datorată, cât și beneficiul de care a fot lipsit. Pentru o reală despăgubire, se impune actualizarea creanței în raport de indicele de inflație conform art. 1084 Cod civil.
Susținerile pârâtei B privind intervenirea precripției dreptului nu au fost reținute pentru considerentele ce urmează.
Plata muncii umane reprezintă valoarea acesteia, materializată prin distincte forme de retribuire,denumite diferit, dar având în esență aceleași consecințe juridice ( salariu, indemnizație, sporuri, adaosuri etc.)
Caracterizate în mod indubitabil printr-o valoare economică, acestea constituie adevărate bunuri în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului,alături de alte asemenea "bunuri" potrivit practicii ( pensia, acțiunile, părțile sociale).
Pretențiile reclamantelor se bazează pe un serviciu deja prestat,ele constituind bunuri în sensul practicii,așa cum rezultă din Hot. Van Marle împotriva Olandei din 26.06.1986 și Decizia X împotriva din 13 12 1979.
Proprietatea asupra acestor bunuri conferă dreptul reclamantelor de a nu fi lipsite de ele în mod nejustificat,din perspectiva art. 44 din Constituția României coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Prin L 193/99 a fost ratificată Carta Socială Europeană revizuită, astfel că măsura eliminării sporului de vechime pentru magistrați nu se justifică din perspectiva art. G al Cartei, întrucât limitarea drepturilor nu era " necesară într-o societate democratică pentru a garanta respectarea drepturilor și libertăților altora sau pentru a proteja ordinea publică, securitatea națională, sănătatea publică sau bunele moravuri "
Aceste acte internaționale ratificate de România nu prevăd limitări ale drepturilor reclamate decât în condiții speciale, ce nu sunt întrunite în speță, astfel că devin aplicabile,potrivit art.20 al.2 din Constituția României ca fiind mai favorabile decât legislația internă, pentru că art.20al.1prevede: "Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte".
A reține că în speță a intervenit prescripția dreptului, așa cum se susține, echivalează cu nesocotirea prevederilor constituționale și cele ale reglementărilor internaționale asumate de țara noastră și care determină inaplicabilitatea prevederilor art.1 și 3 din 167/1958 și art. 283 al. 2 din 53 /2003- Codul Muncii.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs pârâții Curtea de Apel Brașov, Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Prin motivele de recurs invocate de Ministerul Economiei și Finanțelor este reiterată excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei instituții pe considerentul inexistenței unor raporturi juridice de dreptul muncii între reclamantă și acest minister.
Prin motivele de recurs formulate pe fondul cauzei, recurenții au invocat, în esență, prescripția dreptului material la acțiune pentru perioada 2001-2004 și aceleași apărări formulate în fața instanței de fond, respectiv faptul că magistrații beneficiază de o lege specială privind salarizarea acestora, în raport de nivelul instanțelor sau parchetelor, de funcția deținută și de vechimea în magistratură, pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare. Indemnizația stabilită prin lege este unica formă de renumerare lunară a activității magistraților iar în lipsa unor dispoziții legale exprese care să reglementeze sporul de vechime în muncă, nu în magistratură, acordare acestuia constituie o adăugare la lege. Se arată că în mod greșit s-a aplicat indicele de inflație ca și dobânda legală, nefiind întrunite elementele răspunderii civile.
Examinând sentința atacată, curtea se va pronunța cu precădere asupra excepțiilor invocate.
În ceea ce privește recursul Ministerului Economiei și Finanțelor, curtea reține că potrivit nr.HG 736/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, instanțele sunt instituții publice finanțate integral de la bugetul de stat, iar potrivit art. 131 pct. 1 din Legea 303/2004 stipulează că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat. Prin art. 19 din Legea 500/2002 - privind finanțele publice - se prevede că Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează activ de pregătire a proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, astfel încât este necesar ca hotărârea să fie opozabilă acestei instituții care asigură fondurile necesare salarizării puterii judecătorești.
În ceea ce privește motivele de recurs invocate pe fondul cauzei, curte reține că problema de drept ce stă la baza pretențiilor din acțiune a fost dezlegată prin decizia nr. 36/2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul recursului în interesul legii iar potrivit art. 329 al. 3 teza ultimă Cod procedură civilă, aceste dezlegări sunt obligatorii pentru instanțe.
Aplicarea indicelui de inflație se justifică datorită devalorizării monedei naționale, situație în care are natura unor daune compensatorii, iar dobânda legală se cuvine în puterea art. 1088. civ. corect aplicat de prima instanță.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 Cod procedură civilă recursurile pârâților vor fi admise în parte ca urmare a admiterii excepției prescripției, urmând a fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel Brașov și Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile nr. 732/M/2007 a Tribunalului Brașov, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10. 11. 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- pt. - - -, - -
aflată în concediu de odihnă,
semnează: Președintele instanței,
Grefier,
Red./17.11.2009
Dact./18.11.2009
Jud.fond: -
Președinte:Roxana Maria TrifJudecători:Roxana Maria Trif, Dorina Rizea, Mihail
