Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1445/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
România
Curtea de Apel Timișoara cod operator 2928
Secția de litigii de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 1445
Ședința publică din 16 iunie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 2: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 3: Maria Ana
Grefier:
Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor declarate de către pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, prin DGFP A împotriva sentinței civile nr. 261 pronunțată la 12 martie 2008 de către Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții, G, intervenientul și pârâții intimați Curtea de Apel Timișoara și Tribunalul Arad, având ca obiect drepturi bănești - tichete de masă și cadou.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 11 iunie 2008, mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța
Deliberând asupra recursurilor de față a constatat următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Arad la 21 ianuarie 2008 sub nr. 158/108, reclamanții, G, au chemat în judecată pe pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției, Curtea de Apel Timișoara, Tribunalul Arad solicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, să oblige pârâții în solidar la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă prevăzute de Legea nr. 142/1998 pentru perioada noiembrie 2003-noiembrie 2006 și până la intrarea în legalitate și în continuare și la plata tichetelor cadou prevăzute de Legea nr. 193/2006, HG nr. 131/2006, Legea nr. 44/2006.
Solicită ca sumele datorate să fie actualizate la zi cu indicele de inflație, precum și indexările semestriale cui indicele prețurilor de consum înregistrat la mărfurile alimentare comunicat de Comisia Națională de statistică; pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare în vederea plății acestor drepturi, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii arată că sunt angajați cu contracte de muncă la Tribunalul Arad pe postul de șofer, calitate în care sunt îndreptățiți la acordarea tichetelor de masă prevăzute de art. 1 din Legea nr. 142/1998 și a tichetelor cadou prevăzute de art. 2 din Legea nr. 193/2006; că pârâții nu au întreprins demersurile necesare în vederea alocării unor fonduri cu această destinație; că neacordarea acestor drepturi ar reprezenta o discriminare din punct de vedere al exercitării dreptului la protecție socială între salariații din sectorul bugetar, încălcându-se dispozițiile art. 41 alin. 2, art. 53 din Constituția României, art. 5 alin. 3 Codul Muncii, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
In drept invocă dispozițiile art. 1 din Legea nr. 142/1998.
In cauză, la 31 ianuarie 2008, formulat cerere de intervenție în interes propriu, formulând aceleași pretenții ca și reclamanții.
Pin sentința civilă nr. 261 pronunțată la 12 martie 2008, instanța a admis acțiunea reclamanților și a intervenientului, a obligat pârâții să achite reclamanților și intervenientului contravaloarea în lei a tichetelor de masă și a tichetelor cadou pe perioada noiembrie 2003 - noiembrie 2006, actualizate cu indicele de inflație și acordarea acestor tichete și pe viitor.
A obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor cuvenite reclamanților și intervenientului.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că reclamanții sunt angajați ca șoferi în cadrul pârâtei, iar intervenientul a fost angajatul pârâtei pe același post, fiindu-le aplicabile dispozițiile art. 1 din Legea nr. 142/1998 și art. 1 și 2 din Legea nr. 193/2006 privitoare la tichetele de masă și tichetele de masă și tichetele cadou, acestea fiind o formă de protecție privind securitatea muncii constând în posibilitatea de a-și asigura zilnic hrana la locul de muncă în condițiile în care angajatorul se află în imposibilitate de a le oferi condiții în vederea asigurării hranei la locul de muncă, respectiv compensarea reclamanților pentru activitatea desfășurată în anumite perioade, în vederea acoperirii unor cheltuieli suplimentare cu ocazia unor sărbători tradiționale sau a celor specifice domeniului de activitate.
A apreciat neîntemeiate apărările pârâților în sensul că nu pot fi acordate tichete datorită faptului că în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație și că acordarea lor este lăsată la aprecierea angajatorului, considerând că indiferent că sunt prevăzute sau nu sume cu această destinație în cadrul bugetului anual, pârâții angajatori au obligația să acorde aceste tichete și să solicite alocarea și virarea fondurilor necesare în acest scop, atâta timp cât în baza art. 41 alin. 2 din Constituție, tichetele reprezintă măsuri de protecție ale reclamanților în calitate de salariați într-un sector bugetar.
Acordarea acestor drepturi doar pentru o categorie a salariaților din sectorul bugetar reprezintă o discriminare din punct de vedere al exercitării dreptului la protecția socială, încălcându-se dispozițiile art. 41 alin. 2, art. 53 din Constituție, art. 5 alin. 3 Codul muncii și art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
In termen legal, împotriva sentinței civile menționate mai sus, au declarat recurs pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor B și Ministerul Justiției, recursuri înregistrate la Curtea de Apel Timișoara sub nr-.
Prin recursul declarat, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, prin DGFP Aas olicitat modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii, în principal pe lipsa calității lui procesual pasive, în subsidiar ca neîntemeiată.
Invoca ca temei de modificare dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 cod procedură civilă.
Arata că instanța a respins excepția lipsei calității procesual pasive fără a motiva aceasta; că prima instanță a nesocotit în totalitate apărările invocate în sensul inexistenței raporturilor dintre reclamanți și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Mai arată că dacă în bugetul de stat nu au fost prevăzute și nici aprobate cheltuieli pentru acordarea tichetelor de masă, aceste tichete nu pot fi acordate; că textul nu are caracter imperativ, tichetele putând fi acordate doar dacă există fonduri suficiente pentru susținerea unor astfel de cheltuieli.
Prin recursul declarat, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
Invocă drept temei de modificare dispozițiile art. 304 pct. 9 cod procedură civilă.
Arata ca instanța de fond a omis să ia în considerare decizia nr. 14/18 februarie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție dată în interesul legii prin care s-a statuat că pentru personalul contractual din cadrul instanțelor și parchetelor, tichetele de masă nu reprezintă un drept, ci o vocație ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractul colectiv de muncă; că instanța a ignorat faptul că dreptul la acțiune este prescris pentru intervalul noiembrie 2003- 21 ianuarie 2005; că în legile bugetului începând cu anul 2002 s-a menționat că în bugetele instituțiilor publice nu pot fi incluse sume cu această destinație.
La termenul de judecată din 11 iunie 2008, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin DGFP A, a invocat excepția autorității de lucru judecat față de decizia nr. 492/5 iunie 2007 Curții de Apel Timișoara.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304 pct. 7,9 coroborat cu art. 3041cod procedură civilă, instanța a apreciat recursurile întemeiate, urmând a le admite cu următoarea motivare:
In mod corect a reținut instanța de fond calitatea procesuală pasivă a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Ministerul Economiei și Finanțelor este cel care are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Totodată, conform art. 19 din Legea nr. 500/2002, se instituie răspunderea Ministerului Economiei și Finanțelor pentru pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție.
In consecință, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă, în virtutea calității sale de instituție publică cu rol de sinteză în activitatea privind finanțele publice și nu în calitate de ordonator principal de credite.
Astfel, în lipsa alocării unor fonduri pentru achitarea sumelor solicitate cu ocazia rectificării bugetare, Ministerul Justiției ar fi în imposibilitatea respectării unei hotărâri judecătorești.
Sub aspectul fondului, instanța reține următoarele:
Prin acțiune, reclamanții, G, și intervenientul pretind tichetele de masă aferente perioadei noiembrie 2003 - noiembrie 2006.
Cu privire la pretențiile aferente perioadei noiembrie 2003- mai 2006, reclamanții, G, și s-au mai judecat în dosarul nr-, prin decizia civilă nr. 492 pronunțată la 5 iunie 2007 de către Curtea de Apel Timișoara prin care fost menținută sentința civilă nr. 293/1 martie 2007 Tribunalului Arad, acțiunea reclamanților a fost respinsă ca neîntemeiată.
Cum nimeni nu poate fi chemat de două ori în judecată pentru același lucru, în baza art. 1201 cod civil, coroborat cu art. 163 cod procedură civilă, instanța va reține pentru aceste pretenții și în raport de acești reclamanți autoritatea de lucru judecat.
În ce-l privește pe reclamantul și pretențiile ce exced acestei perioade și cele privind tichetele cadou, instanța reține că prima instanța a făcut o interpretare greșită a dispozițiilor legale incidente speței.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 142/1998, salariații din sectorul bugetar pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă și suportată integral pe costuri de angajator. Conform art. 1 alin. 2 din aceeași lege, tichetele de masă se acordă în limita bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale pentru unitățile din sectorul bugetar.
Art.1 din Legea nr.193/2006 prevede că: " societățile comerciale, regiile autonome, societățile și companiile naționale, instituțiile din sectorul bugetar, unitățile cooperatiste, celelalte persoane juridice, precum și persoanele fizice care încadrează personal pe bază de contract individual de muncă pot utiliza bilete de valoare sub forma tichetelor cadou și a tichetelor de creșă ".
Din interpretarea acestor dispoziții legale, rezultă caracterul opțional al acordării alocației individuale de hrană sub forma tichetelor de masă, acordare supusă, totodată, îndepliniri condiției înscrierii în limita prevederilor bugetului de stat sau ale bugetelor locale pentru unitățile din sectorul bugetar, precum și caracterul opțional al acordării tichetelor cadou.
Prin art. 5 din Normele de aprobare a Legii nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă se stabilește că, pentru instituțiile publice, tichetele de masă pot fi acordate în limita sumelor prevăzute distinct cu această destinație în bugetele de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, fiecărui ordonator de credite, la articolul bugetar: tichete de masă.
Conform art.2.3. din Anexa 1 la HG nr.1317/2006, ce cuprinde Normele metodologice de aplicare a dispozițiilor Legii nr.193/2006, " angajatorii acordă angajaților proprii tichete cadou, în limita sumei prevăzute în bugetul de venituri de cheltuieli aprobat potrivit legii, într-o poziție distinctă de cheltuieli denumită "Tichete cadou" pentru cheltuieli sociale.".
De altfel, în perioada de referință, prin art. 46 alin. 4 din Legea nr. 507/2003, art. 40 din Legea nr. 511/2004 și art. 24 din Legea nr. 379/2005, s-a prevăzut, în mod succesiv, că instituțiile publice finanțate integral din bugetul de stat nu pot să prevadă în bugetele proprii, aprobate conform legii, sume pentru acordarea tichetelor de masă.
Nu se poate reține existența discriminării, în condițiile în care diferă sursele ed finanțare, acordarea tichetelor de masă fiind realizată de acele unități bugetare din venituri proprii, iar nu din venituri de la bugetul de stat.
In acest sens este și decizia în interesul legii nr. 14/18 februarie 2008 dată de ÎCCJ B în interesul legii și care a statuat că pentru personalul contractual din cadrul instanțelor și parchetelor, aceste beneficii nu reprezintă un drept ci o vocație,ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă, ceea ce nu este cazul în speță.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, va admite recursurile declarate de către pârâți și va modifica în tot sentința recurată în sensul respingerii acțiunii și cererii de intervenție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de către pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, prin DGFP A împotriva sentinței civile nr. 261 pronunțată la 12 martie 2008 de către Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții, G, intervenientul și pârâții intimați Curtea de Apel Timișoara și Tribunalul Arad.
Modifică sentința recurată în sensul că:
Respinge acțiunea și cererea de intervenție.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 16 iunie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red. MB/dact. MB
2 ex.
28.07.2008
Primă instanță:
, - Tribunalul Arad
Președinte:Florin DogaruJudecători:Florin Dogaru, Ioan Jivan, Maria Ana
