Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 150/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 150
Ședința publică din 12 februarie 2008
PREȘEDINTE: Andrianu Virgil
JUDECĂTOR 2: Apetroaie Eufrosina
JUDECĂTOR 3: Gheorghiu Neculai
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă B, cu sediul în municipiul B,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 1133 din 29 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă - în dosarul nr-.
La apelul nominal s-a prezentat consilier juridic, pentru pârâta-recurentă, lipsă fiind reprezentantul pârâtului intimat Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B și reclamanta intimată.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic, pentru pârâta recurentă a cerut admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani la 31 august 2007, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Agenția Județeană de Ocupare a Forței de Muncă B solicitând obligarea acesteia la plata drepturilor prevăzute de art. 2 din OUG 8/2003.
În motivare, reclamanta a arătat că a fost angajată la SA D și, deși la 21.06.2006 a fost disponibilizată în urma unui program de concediere colectivă, iar această categorie de concediere intră sub incidența OUG 8/2004, nu a beneficiat și de plățile compensatorii prevăzute de art. 2 din actul normativ respectiv. Or, obligația de a plăti aceste sume i-ar reveni pârâtei Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă B deoarece, conform art. 3 acestea se suportă din bugetul asigurărilor sociale și că ceilalți salariați care au fost concediați pe același temei juridic ar fi beneficiat de drepturile respective, încât se consideră discriminat față de aceștia.
Prin întâmpinare, pârâta Baa rătat că, într-adevăr SA D i-a notificat intenția de disponibilizare în perioada iunie - iulie 2006 a unui număr de 250 de salariați din totalul de 275 existenți, însă nu a dovedit depunerea la AVAS a programului de reorganizare în vederea acordării drepturilor prevăzute de OUG8/2003. Or, în această situație nu ar fi aplicabile dispozițiile ordonanței deoarece nu sunt îndeplinite condițiile cumulative privind existența unui program de reorganizare deoarece nu sunt îndeplinite condițiile cumulative privind existența unui program de reorganizare. Aprobarea lui de către AVAS și adoptarea unei hotărâri de guvern care să nominalizeze unitatea respectivă și numărul de angajați.
Prin încheierea de ședință din 15 octombrie 2007 s-a dispus introducerea în cauză a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, conform art. 27 alin. 3 din nr.OG 137/2000, republicată, întrucât reclamanta a invocat existența unei discriminări față de ceilalți salariați cărora anterior, în urma concedierii lor colective li s-au acordat drepturile prevăzute de OUG 9/2003.
Tribunalul Botoșani - secția civilă - prin sentința nr. 1133 din 29 octombrie 2007 a admis acțiunea formulată de reclamanta și a obligat pârâta Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă să plătească reclamantei drepturile prevăzute de art. 2 din OUG 8/2003.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă B criticând-o ca nelegală și netemeinică. A arătat că nu sunt îndeplinite condițiile specifice instituite expres și limitativ de textul nr.OUG 8/2003 și că AVAS B nu a aprobat programul de restructurare înaintat de către societate prin adresa nr. 9627 din 14.04.2006, întrucât este incomplet, nefiind viabil.
De asemenea, relevă că această societate nu apare nominalizată expres în hotărâre de guvern, nr.HG 1358/2004 nu poate fi invocată repetitiv pentru toate concedierile efectuate de "" SA D, care se referă la salariații disponibilizați în luna octombrie 2004. În fine, subliniază că neacordarea, în cazul supus examinării, a măsurilor de protecție socială nu constituie discriminare, ci doar neîndeplinirea unor condiții specifice de acordare a unor drepturi.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs invocate de pârâtă, curtea constată că acesta este neîntemeiat, avându-se în vedere următoarele:
Astfel, întrucât unitatea de la care a fost disponibilizată reclamanta, cum însăși pârâta recurentă recunoaște prin întâmpinarea depusă la instanța de fond, a întocmit un proiect de concediere colectivă, în baza hotărârilor Consiliului de Administrație privind restructurarea din iunie-iulie 2006.
Societatea și-a îndeplinit obligația de notificare a pârâtei și ținându-se seama că în proiectul de concediere s-au cuprins categoriile de personal ce vor fi afectate de disponibilizări, motivele ce au determinat inițierea proiectului, criteriile care au stat la baza concedierii, critica pârâtei recurente că societatea nu a elaborat un program de restructurare aprobat de instituția publică implicată, respectiv, nu poate să constituie un motiv care să justifice neaplicarea în speță a principiului egalității între salariați, de altfel aceștia nefiind în culpă cu nimic de pasivitatea organelor în drept, ce au întârziat nominalizarea societății, cum în mod corect a reținut și prima instanță în considerentele sentinței recurate.
În ce privește cealaltă critică, referitoare la faptul că la data disponibilizării reclamantei societatea nu era înscrisă pe lista societăților aprobate prin hotărâre de Guvern, curtea o consideră, de asemeni, neîntemeiată, motivat de faptul că la data la care reclamanta a solicitat drepturile, respectiv data introducerii cererii de chemare în judecată, societatea era înscrisă pe listă, așa încât, față de cele susmenționate, reclamantul îndeplinea condițiile impuse de nr.OUG 8/2003, pentru a putea beneficia de reglementările ei.
În plus, chiar legiuitorul, prin modificările ulterioare ale ordonanței, a extins perioada de disponibilizare tocmai pentru a diminua impactul social al concedierilor colective prin acordarea în mod similar a măsurilor de protecție socială și a acelor persoane concediate în continuare, respectiv după 31.12.2004.
Așa fiind, față de cele ce preced, curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1. pr. civ. va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă B, cu sediul în municipiul B,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 1133 din 29 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă - în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 februarie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
Ex. 2/18.02.2008
Președinte:Andrianu VirgilJudecători:Andrianu Virgil, Apetroaie Eufrosina, Gheorghiu Neculai
