Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1505/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
decizia civilă nr.1505/ Dosar nr-
Ședința publică din data de 07 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniel Marius Cosma judecător
JUDECĂTOR 2: Maria Carmen Tică
Judecător: - -
Grefier:
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate depârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Tribunalul Brașov,împotriva sentinței civile nr.1313/M din data de 2 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din 30 noiembrie 2009 când părțile au lipsit, cele constatate fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi 07 decembrie 2009.
CURTEA:
Constată că prin sentința civilă nr. 1313/M/2.10.2009 a Tribunalului Brașov, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Tribunalul Brașov.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice.
A admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei februarie 2004 - 10.06.2006.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamantele și, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Brașov, Curtea de APEL BRAȘOV, Ministerul Justiției si Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de DGFP B și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, și în consecință:
A obligat pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BRAȘOV și Tribunalul Brașov, să calculeze și să plătească reclamantelor drepturile salariale reprezentând sporul de confidențialitate de 15% din data de 10.06.2006, dar nu mai devreme de data angajării fiecăreia dintre reclamante și cu excepția perioadelor în care reclamantele au avut întrerupte raporturile de muncă până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești și pe viitor, până la noi reglementări.
A obligat aceeași pârâții să plătească sumele respective actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală.
A obligat pârâții să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamantelor.
A obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
A respins restul pretențiilor ca urmare a admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada februarie 2004 - 10 iunie 2006.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția invocată de pârâtul Tribunalul Brașov, respectiv, excepția lipsei calității procesual pasive a acestuia, motivat de faptul că nu a avut la dispoziție fonduri destinate plății acestor sume și în consecință nu putea face plățile, instanța a apreciat că această excepție nu este întemeiată, întrucât între reclamanți și această parte, există raporturi de muncă, iar pârâta în calitate de ordonator de credite, asigură plata salariilor, inclusiv a stimulentelor și a premiilor. Existența sau inexistența fondurilor necesare plăților ține de admisibilitatea acțiunii pe fond și nu vizează excepția lipsei calității procesual pasive, sens în care în temeiul art.137 alin.1 pr.civ. instanța va dispune respingerea acestei excepții.
Față de excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, instanța a constatat că potrivit HG nr.736/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, instanțele sunt instituții publice finanțate integral de la bugetul de stat, iar potrivit art.131 pct.1 din Legea nr. 303/2004, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat. Prin art.19 din Legea nr. 500/2000 privind finanțele publice se prevede că Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează activitatea de pregătire a proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, astfel încât este necesar ca hotărârea să-i fie opozabilă acestei instituții care asigură fondurile necesare salarizării puterii judecătorești. Ca urmare, nu are relevanță faptul că reclamanții nu au raporturi de muncă cu Ministerul Finanțelor Publice.
Având în vedere aceste considerente, instanța a respins excepția invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile constând în sporul de confidențialitate corespunzător perioadei februarie 2004 - 10.06. 2006, instanța a constatat următoarele:
Potrivit art.1 din Decretul nr.167/10.04.1958 dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, daca nu a fost exercitat in termenul stabilit de lege. Conform art.3 din același act normativ, termenul prescripției este de 3 ani.
Conform art.283 alin.1 lit. c) din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate.
In consecința, instanța a constatat că a intervenit prescripția cu privire la drepturile bănești aferente perioadei februarie 2004 -10 iunie 2006, întrucât acțiunea a fost promovata la data de 10.06.2009, conform rezoluției aflate pe cererea introductivă de instanță.
Ca urmare, în temeiul art.137 alin.1 pr.civ. excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru drepturile bănești aferente perioadei februarie 2004 - 10 iunie 2006 este întemeiata si a fost admisa, cu consecința respingerii pretențiilor reclamanților aferente perioadei respective.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate prin cererea de chemare în judecată și de apărările formulate de pârâți pe fondul cauzei, instanța a constatat următoarele:
Reclamantele au calitatea de grefier în cadrul Tribunalului Brașov, astfel cum rezultă din înscrierile din carnetele de muncă depuse în copie la dosar.
Prin dispozițiile deciziei nr.46/15.12.2008 a Jp ronunțate în recurs în interesul legii, hotărâre invocată de reclamanți în susținerea acțiunii sale, s-a constatat că judecătorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară, respectiv la salariul de bază brut lunar.
În motivarea deciziei amintite s-a reținut de către instanța supremă faptul că în conformitate cu dispozițiile art.78 alin.1 din Legea nr. 567/2004 și art.9 din Codul d eontologic al personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, personalul auxiliar de specialitate este obligat să păstreze secretul profesional, confidențialitatea, în legătură cu faptele și informațiile despre care ia cunoștință în executarea funcției, cu privire la procesele aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul.
Deși Înalta Curtea reținut că sporul de confidențialitate nu poate fi acordat în baza actelor normative care reglementează în prezent salarizarea și alte drepturi ale magistraților, magistraților asistenți și personalului auxiliar de specialitate, întrucât nu este prevăzut de actele normative respective, instanța supremă a subliniat că, pentru respectarea principiilor nediscriminării, sporul trebuie acordat tuturor celor care gestionează secrete de stat și secrete de serviciu, indiferent dacă lucrează în administrația publică, centrală sau locală, în justiție sau în aparatul Parlamentului. Ca atare, magistrații, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate care nu primesc spor de confidențialitate pe motiv că actele normative care reglementează salarizarea și alte drepturi ale acestor categorii de personal nu prevăd acordarea acestui spor au dreptul la despăgubiri în temeiul art.27 alin.2 din OG nr. 137/2000.
Ca urmare, instanța a constatat că cererea formulată de reclamante este întemeiată, întrucât acestea fac parte din categoria personalului auxiliar al Tribunalului Brașov, iar îndreptățirea acestora la sporul de confidențialitate a fost stabilită de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 46/15.12.2008 pronunțată în recurs în interesul legii.
Potrivit art.329 alin.3 teza finală pr.civ. dezlegarea dată problemelor de drept judecate în cadrul unui recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțe. Or, problema de drept ce stă la baza pretențiilor din acțiune a fost dezlegată în sensul celor arătate prin decizia nr. 46/2008 a, astfel încât se impune admiterea acțiunii.
Față de aceste considerente, este evident că acțiunea reclamantelor nu este inadmisibilă astfel cum susține pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, întrucât prin acțiune se solicită acordarea altor drepturi decât cele stabilite prin lege, această chestiune fiind analizată și tranșată prin decizia pronunțată în interesul legii. Instanța supremă a statuat că acordarea sporului de confidențialitate este pe deplin admisibilă prin raportare la dispozițiile OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
În consecință, instanța a obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BRAȘOV și Tribunalul Brașov, să calculeze și să plătească reclamanților de mai sus drepturile salariale reprezentând sporul de confidențialitate de 15% din data de 10.06.2006 ( pretențiile corespunzătoare perioadei anterioare acestei date fiind prescrise, astfel cum s-a reținut mai sus), dar nu mai devreme de data angajării fiecăreia dintre reclamante și cu excepția perioadelor în care reclamantele au avut întrerupte raporturile de muncă până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești și pe viitor, până la noi reglementări.
Referitor la plata drepturilor salariale solicitate prin acțiunea dedusă judecății și pentru viitor, Tribunalul a reținut că această cerere este întemeiată, întrucât drepturile salariale constituie prin excelență prestări periodice în înțelesul art.110 alin.2 pr.civ. astfel încât pot fi solicitate și acordate înainte de termen. Excepțiile prevăzute de art.110 pr.civ. fără a crea un dezavantaj debitorului deoarece acesta nu pierde termenul executării obligației sale, creează un avantaj procesual creditorului care se găsește deja pregătit pentru data împlinirii fiecărui termen al prescripției periodice cu o hotărâre pe care o va putea pune în executare dacă debitorul nu își îndeplinește de bună-voie obligațiile ce-i revin, prevenindu-se astfel o serie de procese distincte pentru fiecare scadentă.
Această excepție procesuală are menirea de a preîntâmpina păgubirea creditorului prin așteptarea îndeplinirii fiecărui termen al prestației periodice, iar hotărârea obținută poate fi executată doar în perioada în care temeiul pretențiilor este în vigoare, iar debitorul este ținut de acesta.
Actualizarea sumelor acordata conform indicelui de inflație și a dobânzii legale va fi acordată de instanță în temeiul art.1082 și 1084 Cod civil, deoarece prin neplata diferențelor de drepturi de natură salarială s-a creat reclamantelor un prejudiciu constând în diferența de valoare ca urmare a inflației, precum și în lipsa de folosință a acestor sume.
Cererea de obligare la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al fiecărei reclamante va fi admisă în baza dispozițiilor art. 1 - 8 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă.
De asemenea, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să vireze fondurile necesare achitării drepturilor solicitate. În acest sens, tribunalul reține că potrivit HG nr.736/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, instanțele sunt instituții publice finanțate integral de la bugetul de stat, iar potrivit art.131 pct.1 din Legea nr. 303/2004, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat. Prin art.19 din Legea nr. 500/2000 privind finanțele publice se prevede că Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează activitatea de pregătire a proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, astfel încât este necesar ca hotărârea să-i fie opozabilă acestei instituții care asigură fondurile necesare salarizării puterii judecătorești.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Tribunalul Brașov, Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP B și Ministerul Justiției și Libertăților, criticându- o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de recurs formulate de Ministerul Justiției, hotărârea atacată este criticată pe considerentul că prin soluția dată instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești deoarece prin acordarea sporului de confidențialitate se adaugă la legea de salarizare. În acest sens a fost invocată și decizia Curții Constituționale în soluționarea conflictului juridic de natură constituțională dintre autoritatea judecătorească reprezentată de Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte.
Totodată, se arată că în mod greșit prima instanță a acordat dobânda legală și a actualizat sumele în litigiu cu indicele de inflație.
Referitor la recursul declarat de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin reprezentant legal Direcția Generală a Finanțelor Publice B, sentința este criticată pentru faptul că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesual pasive a acestuia, față de atribuțiile pe care le are, de a elabora proiectul bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget.
Se mai arată în continuarea motivelor de recurs, că acest recurent nu poate fi obligat la plata drepturilor salariale ale angajaților altor ordonatori de credite.
În aceea ce privește fondul cauzei, se mai arată că sumele solicitate nu pot fi acordate pentru că norma de finanțare a resurselor bugetare și a repartizării acestora pe destinații este înscrisă în legea bugetului, și potrivit acesteia nicio cheltuială nu poate fi angajată, ordonată și plătită dacă nu există o bază legală pentru aceasta.
De asemenea, este criticată soluția de actualizare a sumelor acordate și de acordare a dobânzii legale de la data scadenței debitului, contrar dispozițiilor art.1088 cod civil potrivit cărora dobânda curge din ziua cererii de chemare în judecată.
Prin motivele de recurs formulate de Tribunalul Brașov se arată că drepturile salariale ale funcționarilor publici cu statut special care beneficiază de spor de confidențialitate nu pot fi extinse la alte categorii de persoane cât timp actul normativ prevede expres căror persoane se aplică, acestea fiind enumerate limitativ. Totodată, se invocă excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada anterioară lunii iunie 2006 și excepția lipsei calității procesuale pasive a Tribunalului Brașov, întrucât acesta are calitatea de ordonator terțial de credite.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate, instanța apreciază că recursurile pârâților sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de recurentul pârât Tribunalul Brașov, urmează a fi înlăturată, având în vedere că prin sentința atacată, această excepție a fost admisă în ce privește pretențiile aferente perioadei februarie 2004 - 10 iunie 2006.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului Tribunalul Brașov, Curtea reține că legitimarea procesuală se raportează la dreptul de a reclama în justiție și la obligația de a răspunde față de pretențiile formulate prin cererea de chemare în judecată. Ori, în speță, fiind vorba de un litigiu de muncă, este neîndoielnic faptul că angajatorul are calitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, Curtea reține că acesta este nefundat întrucât cu privire la drepturile salariale supuse judecății s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul recursului în interesul legii.
Astfel, prin dispozițiile deciziei nr.46 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în cadrul recursului în interesul legii, la data de 15.12.2008, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
În conformitate cu dispozițiile art.329 alin.3 teza finală din Codul d e procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate în cadrul unui recurs în interesul legii "este obligatorie pentru instanțe". Ori, problema de drept ce stă la baza pretențiilor din acțiune a fost dezlegată în sensul celor arătate mai sus prin decizia nr.21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel încât în mod corect a fost admisă acțiunea reclamantelor.
Tocmai această decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost avută în vedere deprima instanță la admiterea acțiunii iar constatarea ulterioară a unui conflict între puterile statutului, nu poate avea consecință asupra deciziilor pronunțate în cadrul acestei căi de atac extraordinare, putând constitui cel mult un reper ce urmează a fi avut în vedere de instanța supremă în pronunțarea pe viitor a unor soluții de unificare a practicii judiciare.
Referitor la plata drepturilor salariale solicitate prin acțiunea dedusă judecății și "pentru viitor", Curtea reține că aceasta cerere este întemeiată deoarece drepturile salariale constituie prin excelență "prestări periodice" în înțelesul art.110 alin.2 Cod procedură civilă, astfel încât pot fi solicitate și acordate "înainte de termen".
Excepțiile prevăzute de art. 110 Cod procedură civilă, fără a crea un dezavantaj debitorului deoarece acesta nu pierde termenul executării obligației sale, creează un avantaj procesual creditorului care se găsește deja pregătit pentru data împlinirii fiecărui termen al prescripției periodice cu o hotărâre pe care o va putea pune în executare dacă debitorul nu-și îndeplinește de bună voie obligațiile ce-i revin, prevenindu-se astfel o serie inutilă de procese distincte pentru fiecare " " scadentă., această excepție procesuală are menirea de a preîntâmpina păgubirea creditorului prin așteptarea îndeplinirii fiecărui termen al prestației periodice iar hotărârea obținută poate fi executată doar în perioada în care temeiul pretențiilor ( contractul sau legea ) este în vigoare iar debitorul este ținut de acesta
Actualizarea sumelor acordate conform indicelui de inflație și a dobânzii legale va fi acordată de către instanță în baza dispozițiilor art. 1082 și art. 1073 Cod Civil deoarece prin neplata diferențelor de drepturi de natură salarială s-a creat părții reclamante un prejudiciu constând în diferența de valoare ca urmare a inflației precum și în lipsa de folosință a banilor.
Actualizarea debitului si plata dobânzii legale constituie doua drepturi distincte care se cuvin de la data nașterii dreptului principal iar restricția prevăzuta de art. 1088 Cod Civil nu se aplica obligațiilor rezultând din fapte juridice si din lege, cum este cazul in speță.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursurile declarate de recurenții pârâți Tribunalul Brașov, Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Ministerul Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de recurenții pârâți Tribunalul Brașov, Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr.1313/M/2.10.2009 a Tribunalului Brașov, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 07 decembrie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./05.01.2010
Tehnored. 07.01.2010-9 ex.
Jud fond SL /
Președinte:Daniel Marius CosmaJudecători:Daniel Marius Cosma, Maria Carmen Tică
