Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1508/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1508
Ședința publică din 03 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Ciută Eugenia
JUDECĂTOR 2: Dicu Aurel
JUDECĂTOR 3: Maierean Ana
Grefier - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în municipiul B,-, - 17,. B,. 10, județul B, împotriva sentinței civile nr.152din30 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reclamantul recurent și reprezentanții pârâtei intimate " "
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând că recursul se află în stare de judecată, a rămas în pronunțare cu privire la acesta.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
La data de 23 aprilie 2009 pe rolul Tribunalului Botoșani - secția civilă sub nr- a fost înregistrată acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta " " B, prin care a solicitat obligarea acesteia la plata drepturilor salariale pentru orele suplimentare efectuate cât și trimiterea cărții de muncă.
În motivare, a precizat că pe toată durata angajării la societate a lucrat câte zece ore pe zi, de luni până vineri, iar sâmbăta câte șase ore, fără a beneficia de recuperări pentru orele suplimentare. S-a adresat Inspectoratului Teritorial d e Muncă și conform răspunsului instituției i s-au plătit lunar câte zece ore suplimentare.
El nu a semnat nici un pontaj, iar cele întocmite la magazine nu au fost luate în considerare.
A mai arătat că nu a primit niciodată statele individuale de plată iar pontajele făcute în format electronic erau modificate de cei de la firmă fiind trecute zile libere (recuperări) fictive.
La 25 iunie 2008 a depus întâmpinare pârâta prin care a solicitat respingerea acțiunii.
Reclamantul apare în statul de funcții al societății ca director de vânzări regional ("areas sales manager" în continuare ) și este cel ce își întocmește singur pontajul.
întocmite de reclamant și ceilalți trei foști salariați nu sunt conforme realității iar angajatorul nu a solicitat efectuarea de ore suplimentare. În plus pentru zilele de sâmbătă lucrate, salariații au beneficiat de zile de recuperări.
În ce privește carnetul de muncă, acesta a fost depus la Inspectoratul Teritorial d e Muncă B pentru a fi scanat. Această operațiune poate și până la 30 de zile iar societatea va înainta reclamantului acest document imediat ce va reintra în posesia sa.
La aceeași dată reclamantul a depus precizări la acțiune prin care a solicitat plata drepturilor salariale pentru un număr de 743 ore suplimentare, efectuate în perioada 20 martie 2006 - 03 decembrie 2007, plata sporului de 100% pentru zilele de sâmbătă și duminică și sărbătorile legale în care a lucrat, adică 504 ore, cât și acordarea actualizării la sumele datorate și a dobânzii legale prevăzută de nr.OG 9/2000.
A relevat că deși se întocmeau pontaje de lucru cu situația reală a orelor efectuate, acestea erau ulterior modificate pentru a fi plătite doar zece ore lunar suplimentar. Ca urmare în perioada martie - august 2007 i-au fost achitate în medie drepturi numai pentru zece ore suplimentare pe lună.
La 03 septembrie 2008 pârâta a cerut respingerea cererii completatoare a reclamantului deoarece societatea a plătit toate orele suplimentare efectuate de reclamant.
Prin sentința civilă nr. 152 din 30.01.2009, Tribunalul Botoșania respins acțiunea, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că programul de activitate al societății stabilit prin regulamentul intern nu i se aplica și reclamantului în calitate de director regional și că prin fișa postului nu i s-a impus efectuarea unui număr minim de controale la cele opt magazine din subordine și nici datele sau intervalele orare în care trebuiau efectuate.
S-a mai arătat că societatea pârâtă nu i-a solicitat în mod expres efectuarea de ore suplimentare și că angajatorul nici nu putea să controleze care era intervalul orar în care reclamantul își desfășura activitatea, întrucât aceasta nu era prestată într-un singur loc ci la diferite puncte de desfacere.
Relevantă în acest sens s-a considerat a fi declarația martorului, care a arătat că "Programul normal de lucru era de opt ore și fiecare șef de zonă își administra timpul cum considera de cuviință".
Coroborând această situație de fapt și cu lipsa unei solicitări exprese a pârâtei de a presta ore suplimentare, acțiunea reclamantului a fost respinsă ca nefondată de către prima instanță.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul invocând motive de netemeinicie și nelegalitate.
În dezvoltarea acestor motive recurentul susține că instanța a pronunțat o hotărâre greșită și că a dat o interpretare eronată probelor administrate în cauză în sensul că în mod nejustificat a înlăturat declarația martorului și a reținut-o pe cea a martorului care și în prezent este angajatul pârâtei fiind firesc să nu declare nimic împotriva acesteia.
Mai arată recurentul că din e-mail-ul scris și trimis la data de 30.11.2007 de către directorul general de vânzări rezultă că programul de lucru va fi schimbat în sensul că se va lucra și sâmbăta și duminica pentru a se putea profita de vânzările din luna decembrie și că urmau a se efectua două rânduri de pontaje, unul pentru Inspectoratul Teritorial d e Muncă în format electronic care trebuia să cuprindă 168 zile lucrate pe lună și un altul care să cuprindă perioada efectiv lucrată. Că pontajele erau modificate o relevă înscrisurile pe care recurentul susține că le-a depus la dosar.
În dovedirea motivelor de recurs s-a depus o copie de pe e-mail-ul invocat prin motivele de recurs.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, probatoriului administrat și dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că este nefondat.
Prin cererea adresată instanței de fond, reclamantul recurent a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale reprezentând ore suplimentare efectuate în perioada derulării contractului individual de muncă.
Criticile aduse de către recurent hotărârii atacate sunt nefondate, întrucât instanța de fond a interpretat și aplicat corect dispozițiile prevăzute de legislația muncii referitoare la munca suplimentară.
Potrivit art. 119 alin. (1) Codul muncii, recurentul reclamant avea obligația de a solicita angajatorului compensarea muncii suplimentare prin ore libere plătite în următoarele 30 de zile după efectuarea acestora, iar numai în ipoteza în care compensarea prin ore libere plătite nu era posibilă, se putea pretinde plata muncii suplimentare prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia, stabilit prin negociere în cadrul contractului colectiv de muncă sau după caz a contractului individual de muncă și care nu putea fi mai mic de 75% din salariul de bază.
În speță, nu s-a făcut dovada faptului că recurentul reclamant a solicitat angajatorului compensarea muncii suplimentare prin ore libere plătite și nici a împrejurării că s-a pretins spor la salariu în ipoteza imposibilității unității de a compensa muncă suplimentară prin ore libere în termenul stipulat de art. 119 alin. 1 Codul muncii, cererea de plată a muncii suplimentare fiind adresată direct instanței de judecată la un interval de 1 an și patru luni după încetarea raporturilor de muncă dintre părți.
În plus, așa cum a reținut și instanța de fond, reclamantul recurent nu a dovedit că a existat o solicitare din partea angajatorului în vederea efectuării muncii suplimentare așa cum prevăd dispozițiile art. 118 alin. 1 din Codul muncii, în condițiile în care înscrisul depus ca dovadă în susținerea motivelor de recurs se referă la o perioadă ulterioară încetării raporturilor de muncă dintre părți.
Curtea reține că față de cele mai sus arătate este lipsită de relevanță declarația martorului pe care instanța de fond a înlăturat-
Pentru considerentele arătate, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.152din30 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03 decembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Pt. judecător plecat la altă
instanță semnează președintele instanței.
Red.
Jud. fond:
Tehnored.
Ex. 2 / 04.01.2010
Președinte:Ciută EugeniaJudecători:Ciută Eugenia, Dicu Aurel, Maierean Ana
