Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1532/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MURE
SECȚIA CIVIL, DE MUNC ȘI ASIGURRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1532/
Ședința public din 5 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judector
Judector
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în Tg.M,-.11, împotriva sentinței civile nr.586 din 4 aprilie 2008, pronunțat de Tribunalul Mure ș în dosarul nr-.
La apelul nominal fcut în ședința public a rspuns reprezentantul pârâtei intimate SA, av., lips fiind reclamantul recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei, constatându-se c recursul este declarat și motivat în termenul prevzut de lege scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Reprezentantul pârâtei intimate declar c nu mai are alte cereri.
Neformulându-se cereri, instanța acord cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei intimate solicit respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotrârii atacate ca legal și temeinic, cu cheltuieli de judecat. Depune la dosar concluzii scrise și chitanța reprezentând onorariul avocațial.
CURTEA DE APEL
Prin sentința civil nr.586 din 04.04.2008 Tribunalul Mure șar espins excepția lipsei calitții procesuale pasive a pârâtei și a respins acțiunea civil formulat de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC""SA.
Pentru a pronunța aceast hotrâre instanța de fond a reținut urmtoarele:
Prin cererea precizat ce a fcut obiectul dosarului nr.2634/2005 al Tribunalului Mure ș, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC""SA anularea deciziei nr.372/18.05.2005, reintegrarea în funcția deținut anterior, obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite începând cu data de 27.06.2005 și pân la data reintegrrii, obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale aferente perioadei 18.05.2005 - 28.06.2005, obligarea pârâtei la plata indemnizației pentru incapacitate temporar de munc aferente perioadei 29.06.2005-16.07.2005 și obligarea pârâtei la plata de compensații bnești pentru daune morale în cuantum de 10.000 lei noi.
Asupra acestei cereri Tribunalul Mure ș s-a pronunțat prin sentința civil nr.1389/01.11.2005 în sensul c a admis în parte acțiunea, a anulat decizia nr.372/18.05.2005, emis de pârât, a dispus reintegrarea reclamantului în funcția deținut anterior, aceea de contabil șef în cadrul unitții pârâte, pentru perioada 27.06.2005-30.06.2005, a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantului a drepturilor salariale pentru perioada 27.06.2005-30.06.2005, calculate în funcție de salariul de baz lunar de 13.000.000 lei vechi, a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantului a drepturilor salariale pentru perioadele 16.05.2005-22.05.2005, 06.06.2005 - 12.06.2005 și 25.06.2005 - 26.06.2005, calculate în funcție de salariul de baz lunar de 13.000.000 lei vechi, a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantului a indemnizației pentru incapacitate temporar de munc pentru perioadele 23.05.2005 - 31.05.2005, 01.06.2005-05.06.2005 și 13.06.2005-24.06.2005, în cuantum total de 15.139.000 lei vechi, și a respins restul pretențiilor formulate de reclamant.
Recursurile formulate de prți cu privire la aceast sentinț au fost respinse prin decizia civil nr.35/R/23.01.2006 a Curții de Apel Tg-
În ceea ce privește cererea reclamantului de a fi obligat pârâta la reintegrarea reclamantului pentru perioada 13.03.2006 - 03.07.2006, instanța a apreciat c a operat autoritatea de lucru judecat. Cererea reclamantului de a fi reintegrat la societatea pârât a fost formulat și în cauza ce a fost soluționat de Tribunalul Mure ș prin sentința civil nr.1389/01.11.2005 (rmas irevocabil prin decizia nr.35/R/23.01.2006 a Curții de Apel Tg-M), a fost admis în parte și menținut în recurs. Cererea reclamantului de a fi obligat pârâta la plata sumei brute de 5.460 lei reprezentând drepturi bnești cuvenite pentru perioada 13.03.2006 - 03.07.2006 (perioada pentru care se solicit reintegrarea în funcție), va urma aceiași soart ca și cererea de reintegrare, adic urmeaz a fi respins, neexistând temei pentru acordarea lor.
Cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata unei compensații bnești în sum brut de 2.600 lei, reprezentând dou salarii de baz avute la data concedierii, în temeiul art.28 din Contractul colectiv de munc la nivel de unitate este nefondat.
Potrivit art.28 din Contractul colectiv de munc încheiat la nivelul unitții SC""SA, salariații concediați pentru motive care nu țin de persoana lor beneficiaz de o compensație de dou salarii de baz avute la data concedierii.
Prin decizia nr.372/18.05.2005 unitatea pârât a decis încetarea contractului individual de munc al reclamantului, începând cu data de 27.06.2005, în temeiul art.55 lit.b din Codul muncii (ca urmare a acordului prților), iar nu în temeiul art.65 din Codul muncii (prin concediere pentru motive care nu țin de persoana salariatului).
Este adevrat c msura desfacerii contractului individual de munc a fost apreciat de ctre instanțe ca nelegal, îns în anularea deciziei nr.372/18.05.2005 au fost vizate vicii de form care au privit lipsa acordului expres pentru încetarea Contractului individual de munc al reclamantului, iar nu temeiul desfacerii Contractului individual de munc. Anularea deciziei nr.372/18.05.2005 nu a avut ca efect schimbarea temeiului de drept al încetrii Contractului individual de munc, iar instanțele nu au urmrit, în nici un moment, dac procedura desfacerii Contractului individual de munc a fost derulat cu respectarea condițiilor legale cerute pentru concediere.
S-a mai reținut c pretențiile reclamantului privind acordarea unei compensații în temeiul art.28 din Contractul colectiv de munc la nivel de unitate este formulat cu depșirea termenului legal de 6 luni, indicat de art.283 alin.1 lit.3 din Codul muncii.
Societatea pârât deține calitate procesual în cauz deoarece pretențiile reclamantului sunt legate de raportul de munc ce a existat între reclamant și pârât la un moment dat și constau în executarea și încetarea contractelor de munc (individual și colectiv) ce-l privesc pe reclamant.
Împotriva acestei hotrâri în termen legal a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea recursului, modificarea hotrârii atacate și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulat.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul a artat c decizia de concediere a fost ilegal aspecte constatate cu autoritate de lucru judecat prin sentința civil nr.1389/1 noiembrie 2005 Tribunalului Mure ș rmas irevocabil prin decizia civil nr.35/R/23.01.2006 a Curții de Apel Tg.
Prin aceleași hotrâri judectorești s-a statuat asuprea drepturilor reclamantului la plata drepturilor bnești pân la data de 01.07.2005, dat la care reclamantul a fost încadrat ca funcționar public la Curtea de Apel Tg.
Recurentul a artat c, deși a solicitat instanțelor cu ocazia primei judecți, plata drepturilor salariale de care a fost lipsit prin concedierea ilegal pân la data introducerii acțiunii, instanța i-a respins aceast cerere motivat de calitatea reclamantului de funcționar public începând cu data de 01.07. 2005.
În opinia recurentului aprecierile instanței de fond privitoare la perioada 13.03.2006-03.07.2006 ca fiind una pentru care opereaz autoritate de lucru judecat nu sunt corecte întrucât pretențiile reclamantului au în vedere alt perioad de timp încadrat în termenul general de prescripție de trei ani.
Cu privire la perioada de mai sus recurentul apreciaz c nu a fost angajat nicieri, contrar celor susținute de instanțe în etapele judecții precedente, ca atare pretenția, fiind în interiorul termenului de prescripție, se impune a fi admis.
Cu referire la salariile compensatorii recurentul a artat c aceast pretenție nu este supus autoritții de lucru judecat, a fost formulat în termenul de prescripție, ca atare trebuia admis. În opinia recurentului argumentele instanței de fond nu sunt întemeiate întrucât încetarea raporturilor de munc s-a produs din motive care nu țin de persoana salariatului ca atare potrivit contractului de munc aceste salarii trebuiau achitate deci pe cale de consecinț pretenția trebuia admis.
Pârâta nu a formulat întâmpinare depunând la dosar concluzii scrise. Pe aceast cale pârâta a solicitat respingee5rea ca nefundat a recursului formulat de reclamant.
Recursul este nefondat pentru urmtoarele considerente:
Pretențiile reclamantului cuprinse în acțiune au vizat obligarea SC SA la plata a dou salarii brute potrivit art. 28 și 32 din Contractul colectiv de munc la nivel de societate; reintegrarea în funcția de contabil șef pentru perioada 13.03.2006-13.07.2006 perioad în care nu a avut calitatea de angajat corelativ cu plata drepturilor salariale aferente acestei funcții; cu actualizarea în funcție de indicele de inflație a acestor drepturi. Acțiunea a fost introdus la data de 13.02.2008.
Cu referire la plata celor dou salarii instanța de fond a artat c decizia de desfacere a contractului de munc a fost considerat nelegal întrucât sub aspect formal s-a constatat neîndeplinirea cerințelor cuprinse în art.55 lit.b Codul muncii coroborat cu art.948 cod civil cu referire la acordul expres al reclamantului.
Instanța de fond a reținut în mod explicit c temeiul de drept al concedierii reclamantului nu a fost modificat astfel c dreptul acestuia de a solicita aplicarea art. 28 din Contractul colectiv de munc nu s-a nscut în momentul anulrii deciziei de concediere întrucât prin raportare la aceast decizie anulat încetarea raporturilor de serviciu nu poate fi interpretat ca încadrându-se în prevederile art. 65 Codul muncii.
În alt ordine de idei instanța a mai apreciat, în egal msur întemeiat, c, și în situația în care s-ar interpreta ca efect al primei hotrâri judectorești incidența în cauz a prevederilor art. 28 din contractul colectiv de munc aceste pretenții ar fi prescrise prin prismadispozițiilor cu caracter special cuprinse în art. 283 alin.1 lit Codul muncii.
Susținerile recurentului potrivit crora sumele pretinse îi sunt datorate și prin prisma art. 32 din Contractul colectiv de munc nu pot fi primite întrucât aceste dispoziții se refer în mod strict la despgubirile datorate de angajator angajatului în situația anulrii pe cale judectoreasc a deciziei de concediere. Faț de reclamant aceast pretenție a fost satisfcut prin sentința civil 1389 din 1 noiembrie 2005 Tribunalului Mure
La data soluționrii acestui prim litigiu între reclamantul și pârâta SC SA (1 noiembrie 2005), reclamantul îndeplinea funcția de expert la Curtea de Apel Tg.M astfel c raporturile de munc cu fostul angajator nu mai puteau fi reluate aceste aspecte fiind pe deplin lmurite prin sentința civil nr.1389 din 1 noiembrie 2005 Tribunalului Mure
Recurentul a invocat în motivele de recurs împrejurarea c instanț de fond a respins excepția autoritții de lucru judecat prin încheierea din 01.04.2008 pentru ca mai apoi în considerentele hotrârii atacate aceast excepție s fie admis.
Recurentul este în eroare privind argumentele instanței de fond. În acest sens curtea reține c aceast critic este neîntemeiat.
Prin hotrârea atacat pretențiile reclamantului de plat a drepturilor salariale au fost respinse considerându-se cnu exist temeipentru acordarea acestora și nicidecum pentru c ar fi admis excepția puterii lucrului judecat.
Soluția este fireasc întrucât, așa cum a reținut instanța de fond, asupra posibilitții reintegrrii reclamantului instanțele anterioare s-au pronunțat, autoritatea de lucru judecat referindu-se strict la acest aspect. Nemaifiind posibil reintegrarea reclamantului la momentul soluționrii litigiului precedent, acesta exercitând la aceea dat o funcție public incompatibil cu orice alt funcție public sau privat, încetarea ulterioar și a raporturilor de serviciu( de aceast dat) și cu cel de-al doilea angajator, nu poate fii considerat ca repunându-l în dreptul de a cere reintegrarea la primul angajator indiferent de modalitatea în care raporturile de munc au luat sfârșit. O alt interpretare, respectiv cea dorit de reclamant, ar fi, în mod evident, contrar oricror dispoziții legale sau contractuale.
Având în vedere cele de mai sus Curtea va respinge ca nefundat recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, domiciliat în Tg-M,-,.11, județul M, împotriva sentinței civile nr.586 din 4 aprilie 2008, pronunțat de Tribunalul Mure ș în dosarul nr-.
Oblig reclamantul la plata în favoarea pârâtei a sumei de 714 lei, reprezentând cheltuieli de judecat.
IREVOCABIL.
Pronunțat în ședinț public, azi, 5 noiembrie 2008.
PRESEDINTE JUDECTORI
ptr., fiin
în concediu medical, semneaz
președintele instanței
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 exp.
22.01.2009.
Jud.fond:-
Asist.jud.-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
