Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1556/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR 1556
Ședința publică din data de 8 iulie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.875 din 7 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantele - și, ambele cu domiciliul ales la udecătoria Pucioasa, cu sediul în P,-, județul D și cu pârâții Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea B nr.3, județul D, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice D, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească nr.166, județul D, Curtea de Apel Ploiești, cu sediul în P,-, județul P, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților, intimatele-reclamante -, intimații-pârâți Tribunalul Dâmbovița, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice D, Curtea de Apel Ploiești, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit disp.art.242 Cod procedură civilă.
Curtea față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în deliberare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Dâmbovița sub nr- reclamantele - și, au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Ploiești, Tribunalul Dâmbovița și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța, pârâții să fie obligați la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la salariul de bază pe ultimii ani până în prezent și în continuare, în condițiile prevăzute de art.421din Legea 104/1999 care a completat Legea nr.50/1996 și sporul de ședință de judecată conform art. 9 din Legea 104/1999
care a completat Legea nr.50/1996, drepturile urmând a fi actualizate cu coeficientul de inflație.
În motivarea cererii s-a arătat că în conformitate cu dispozițiile art.421din Legea nr.104/1999 care a completat Legea nr.50/1996, grefierii beneficiază de un spor de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariul de bază, iar potrivit dispozițiilor art.9 din același act normativ beneficiază și de un spor de ședință de judecată. Deși aceste drepturi sunt recunoscute de lege, ele nu au mai fost acordate de către ordonatorii de credite cu motivarea că au fost abrogate prin nr.OG 177/2002.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Daf ormulat întâmpinare prin care a invocat lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor întrucât este un terț care nu are atribuții privind angajarea și salarizarea reclamantelor, neavând raporturi de muncă cu acestea.
Ministerul Justiției a solicitat, pe cale de adresă, ca reclamantele să precizeze perioada pentru care solicită drepturile.
Prin încheierea irevocabilă pronunțată în ședința publică din data de 03.07.2008 în dosarul nr- s-a dispus, în conformitate cu prevederile art. I din OUG nr. 75/11.06.2008, scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea dosarului spre soluționare Curții de Apel Ploiești.
La Curtea de Apel Ploiești, dosarul a primit numărul -.
La data de 03.12.2008 reclamantele au precizat cererea de chemare în judecată în sensul că perioada pentru care solicită acordarea sporurilor restante este anul 2001, la zi și în continuare.
Precizarea a fost însoțită de copii de pe carnetele de muncă ale reclamantelor.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantelor ca neîntemeiată.
Cu privire la primul capăt de cerere, pârâtul Ministerul Justiției a arătat că, deși prin Decizia nr. 21/10.03.2008, instanța supremă a admis recursul în interesul legii și a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, acest drept nu mai subzistă începând cu luna februarie 2007 când, prin art.30 din nr.OG 8/24.01.2007a fost abrogată Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
Cu privire la al doilea capăt de cerere privind acordarea sporului de ședință, s-a arătat că dispozițiile art.19 alin.2 și art. 9 din Legea nr.50/1996 au fost abrogate de OG83/2000.
Pârâta Curtea de Apel Ploieștia formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru drepturile mai vechi de trei ani de la data introducerii acțiunii, a solicitat ca, în conformitate cu prevederile art. 1, art.3, art. 7 și art. 8 din Decretul nr. 167/1958 și ale art. 283 din Codul muncii, să se constate prescrise drepturile solicitate pe anii 2001 - 18.03.2005.
Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a formulat, prin raportare la precizările făcute de reclamante, o completare a întâmpinării inițiale prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru anii 2001-2005 în parte.
Prin sentința nr.48/13.02.2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr.-, având în vedere decizia Curții Constituționale nr. 104/20.01.2009 publicată în Monitorul Oficial nr. 73/06.02.2009 prin care s-a constatat că disp. art. I și II din OUG nr. 75/2008 sunt neconstituționale, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița.
Dosarul a fost înaintat Tribunalului Dâmbovița cu adresa nr. - și a primit numărul -.
Prin sentința civilă nr.875 din 7 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor reprezentat prin Direcția Finanțelor Publice D; s-a respins acțiunea împotriva acestuia ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pe perioada 2001- 18.03.2005; s-a respins ca prescrisă cererea reclamantelor pentru perioada 2001 -18.03.2005; s-a admis în parte acțiunea, au fost obligați pârâții Tribunalul Dâmbovița, Curtea de Apel Ploiești și Ministerul Justiției și Libertăților să plătească reclamantelor sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la salariul de bază brut lunar, începând cu data de 18.03.2005 la zi și în continuare, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective; s-a respins cererea privind acordarea sporului de ședință.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministrul Finanțelor Publice, că este o excepție de fond, dirimantă și absolută ce poate fi ridicată atât de părți cât și de instanță din oficiu.
Pentru a putea formula o acțiune în justiție împotriva unei persoane, legea procesuală civilă cere ca reclamantul să justifice atât propria calitate procesuală cât și calitatea procesuală pasivă a celor împotriva cărora îndreaptă cererea.
Tribunalul a constatat că în cauza dedusă judecății, Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă deoarece nu se află în raporturi de muncă cu reclamantele și nu are atribuții în salarizarea lor.
În ceea ce privește excepția prescripției, tribunalul a reținut că aceasta este o excepție de fond, dirimantă și absolută care, la momentul de față, în actuala redactare a Decretului nr. 167/ 1958 (art. 1 alin.3 coroborat cu art. 18) trebuie ridicată din oficiu de către instanță în măsura în care partea interesată nu o invocă.
În conformitate cu dispozițiile art. 283 din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
A mai reținut instanța de fond, că din coroborarea acestor dispoziții legale rezultă că dreptul material la acțiune al reclamantelor este prescris pentru întreaga perioadă anterioară datei de 18.03.2005.
Pe cale de consecință, tribunalul a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru această perioadă respingând ca prescrisă acordarea drepturilor solicitate pentru perioada 2001 - 18.03.2005.
Cu privire la fondul cauzei, tribunalul a constatat că acțiunea reclamantelor este admisibilă în ceea ce privește acordarea sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul brut lunar, începând cu data de 18.03.2005, la zi și în continuare, sumele datorate urmând a fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective.
În conformitate cu prevederile Deciziei nr. 21/10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Această decizie este obligatorie pentru instanțele de judecată conform dispozițiilor art. 329.proc.civ. Susținerea pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților cum că acest drept se cuvine doar până la data de 01.02.2007 când a intrat în vigoare OG8/2007 nu poate fi primită prin raportare la motivele pentru care s-a admis recursul în interesul legii, dar și prin raportare la momentul pronunțării deciziei.
Pe cale de consecință, tribunalul a admis în parte acțiunea, după cum s-a arătat mai sus.
Cu privire la sporul de ședință solicitat de reclamante prin cererea de chemare în judecată, tribunalul a constatat că acest drept a fost prevăzut de dispozițiile art. 19 alin.2 și art. 9 din Legea nr. 50/1996, dar a fost abrogat prin OG 83/2000 astfel încât, în perioada solicitată de reclamante, nu există temei legal al acordării lui.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției în baza aret.304 pct.9 Cod procedură civilă, învederând că prin decizia 21/2008, ICCJ a admis recursul în interesul legii și a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul de un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a OG83/2000.
Numai că, arată recurentul, din februarie 2007 intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar, respectiv OG8/2007. Prin art.30 din această ordonanță se prevede că la data intrării ei în vigoare se abrogă Legea 50/1996. Recursul în interesul legii soluționat prin decizia 21/2008 a ICCJ a fost promovat doar cu privire la interpretarea și aplicarea art.47 din Legea 50/1996. Odată ce această lege a fost abrogată expres, decizia ICCJ nu mai operează.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Legal citați intimații nu au formulat întâmpinare la recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei și sub toate aspectele conform art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefundat pentru următoarele considerente:
Decizia 21/2008 emisă de ICCJ prevede ca acordarea sporului de 50% pentru magistrați: procurori, judecători, precum și magistrații asistenți și personalul auxiliar, va fi acordat și pe viitor, fără să specifice data până la care urmează să se acorde respectivul spor (respectiv până la data abrogării Legii 50/1996 sau până la data adoptării unui nou act normativ care să prevadă acest spor).
Recursul în interesul legii este obligatoriu pentru instanțele judecătorești, fără ca acestea să poată interpreta, la rândul lor, decizia emisă în recursul în interesul legii.
Așa fiind. Curtea urmează să respingă susținerile recurentului că recursul în interesul legii a avut în vedere numai acordarea sporului de 50% în continuare, pe viitor, atâta timp cât Legea 50/1996 este în vigoare.
În consecință, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.875 din 7 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantele - și, ambele cu domiciliul ales la udecătoria Pucioasa, cu sediul în P,-, județul D și cu pârâții Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea B nr.3, județul D, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice D, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească nr.166, județul D, Curtea de Apel Ploiești, cu sediul în P,-, județul P, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 8 iulie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./28.07.2009
dosar fond- - Tribunalul Dâmbovița
judecători fond-
-
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
