Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1557/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
România
Curtea de Apel Timișoara cod operator 2928
Secția de litigii de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 1557
Ședința publică din 18 iunie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 2: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 3: Florin
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr. 863 pronunțată la 3 martie 2008 de către Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat G, având ca obiect contestație împotriva deciziei de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura completă.
Recursul este lipsit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, constatând că nu mai sunt alte cereri sau probe de administrat, consideră cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
Instanța
Deliberând asupra recursului de față a constatat următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Timiș la 22 noiembrie 2007 sub nr. 8659/30, reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâtul SC SA B solicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, să anuleze decizia nr. 318/RU/31 octombrie 2007 emisă de directorul zonei de operare T, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea contestației arată că în data de 18 octombrie 2007, în timpul programului, a apărut o problemă la o sondă de extracție situată în afara Depozitului; că a anunțat colegul de tură și conducerea unității și s-a deplasat cu autoturismul proprietate personală la fața locului, unde a constatat că era în stare bună de funcționare.
Mai arată că la întoarcere a găsit mai multe bidoane pe care le-a luat cu intenția de a le transporta la depozit și preda societății, însă pe drum a fost oprit de organele de control ale Unității militare de jandarmi 805 T, ocazie cu care i-a fost luată o declarație olografă.
Decizia unității nu respectă prevederile art. 268 alin. 2 codul muncii, deoarece nu prevede fapta pentru care unitatea i-a desfăcut contractul de muncă și motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile; că s-a imputat săvârșirea unei infracțiuni, care poate fi constatată doar în urma unui proces penal, până la finalizarea căruia se bucură de prezumția de vinovăție.
In drept invocă dispozițiile art. 268 pct. 2 codul muncii.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea contestației că neîntemeiată cu motivarea ca decizia contestată cuprinde descrierea faptei ce se constituie în abatere disciplinară, iar reclamantul nu a formulat în timpul cercetării disciplinare nici o apărare.
Mai arată că reclamantul nu a adus la cunoștința unității în timp util că se află în concediu, deși era în posesia primului certificat medical încă din 24 octombrie 2007; că salariatul este de rea credință pentru că a obținut patru certificate medicale care ridică semne de întrebare asupra veridicității lor; că decizia atacată nu și-a produs nici în prezent efectele, care prin prevederea de la pct. 4 sunt suspendate până la însănătoșirea salariatului.
Prin sentința civilă nr. 863 pronunțată la 3 martie 2008, instanța a admis contestația, a constatat nulitatea absolută a deciziei de concediere nr. 318/RU/2007 emisă de SC SA, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că la data emiterii deciziei contestate, reclamantul s-a aflat în concediu pentru incapacitate temporară de muncă; că art. 60 alin. 1 codul muncii interzice concedierea pe durata incapacității temporare de muncă, stabilită prin certificat medical conform legii și că pârâta nu se află în niciuna din situațiile de excepție prevăzute de alin. 2 al art. 60 care ar justifica încălcarea interdicției de concediere.
A mai reținut că reclamantul a emis decizia contestată deși luase la cunoștință de existența și conținutul certificatelor medicale, precum și starea de boală a reclamantului; că suspendarea efectelor concedierii până la însănătoșirea contestatorului nu pot fi primite în condițiile în care în alin. 1 se menționează clar că încetarea raporturilor de muncă s-a produs la 1 noiembrie 2007.
In termen legal, împotriva sentinței menționate mai sus, a declarat recurs pârâta SA, recurs înregistrat la Curtea de Apel Timișoara sub nr-.
Solicită casarea sentinței recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Arata ca instanța nu putea să rupă decizia în două și să rețină din conținutul ei doar prevederile de la pct. 1, ci ea trebuia privită ca un întreg împreună cu pct. 4; că atitudinea contestatorului a determinat modul de formulare a deciziei, acesta neanunțând concediul medical, deși îl obținuse din 24 octombrie; că pe toată durata concediului medical, decizia de încetare a raporturilor de muncă nu a produs efecte.
Mai arată că prin decizia nr. 24/RU/26 februarie 2008, contractul de muncă al reclamantului a încetat în temeiul art. 56 litera d codul muncii urmare a deciziei asupra capacității de muncă nr. 497/26 februarie 2008 emisă de Casa Județeană de Pensii
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs formulate, a dispozițiilor art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 3041cod procedură civilă, instanța a apreciat recursul neîntemeiat, urmând a-l respinge cu următoarea motivare:
Instanța de fond a făcut o corectă interpretare a dispozițiilor art. 60 alin. 1 litera a codul muncii, care reglementează interdicția concedierii salariaților pe durata incapacității de muncă, stabilită prin certificat medical conform legii.
Această interdicție temporară se aplică și în cazul concedierii pe temei disciplinar și atunci când concediul medical s-a acordat în chiar ziua concedierii, deoarece textul legal nu face nici o distincție.
Dispozițiile art. 60 codul muncii nu interzic numai producerea efectelor concedierii, ci prohibesc însăși concedierea în cauză pe durata interdicției respective.
Dacă măsura ar fi adoptată, nu se pune problema suspendării efectelor sale până la încetarea uneia dintre situațiile reglementate de textul legal, angajatorul ar fi trebuit să-și revoce unilateral decizia de concediere a salariatului de îndată ce a luat la cunoștință de existența unuia dintre temeiurile stabilite de art. 60 codul muncii; după încetarea temeiului respectiv, angajatorul fiind în drept să emită o nouă decizie de concediere a salariatului.
Apărarea privind pierderea termenului de emitere a deciziei de concediere nu poate fi primită, deoarece pe durata incapacității temporare de muncă, contractul de muncă este suspendat, suspendare care are consecințe și asupra curgerii termenului de prescripție a emiterii deciziei de concediere.
Unitatea a avut cunoștință despre incapacitatea temporară de muncă a salariatului, acest aspect fiind consemnat chiar în cuprinsul deciziei de concediere, iar realitatea concediilor medicale este justificată și de decizia asupra capacității de muncă nr. 497/26.02.2008 emisă de Casa Județeană de Pensii
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, urmează a respinge recursul pârâtei ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr. 863 din 3 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 18 iunie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red. MB/dact. MB
2 ex.
30.07.2008
Primă instanță:
, - Tribunalul Timiș
Președinte:Ioan JivanJudecători:Ioan Jivan, Maria Ana Biberea, Florin
