Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 157/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.157/CM
Ședința publică din 14 aprilie 2009
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Răzvan Anghel
JUDECĂTOR 2: Maria Apostol
JUDECĂTOR 3: Vanghelița Tase
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenții - reclamanți și cu domiciliul procesual ales în T,-, județul T, împotriva sentinței civile nr.105/CM/16.12.2008 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, în contradictoriu cu intimații - pârâți: MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B, sector 5,-, CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, TRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în T,-, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B, sector 5,-, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B PRIN DGFP, cu sediul în T,- bis, județul T, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, conform art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
În referatul oral asupra cauzei grefierul de ședință învederează instanței că intimatul pârât Ministerul Justiției a răspuns prin fax la adresa emisă de instanță. Totodată și intimata pârâtă Curtea de Apel Constanțaa depus la dosar răspuns la adresa emisă, la care a atașat decizia nr.55/09.04.2009, precum și adresa nr.40623/2009 emisă de Ministerul Justiției.
Instanța constatând că nu sunt motive de amânare, apreciază cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra soluției, luând act că s-a solicitat judecata în lipsă în conformitate cu dispozițiile art.242 alin.2 cod procedură civilă.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța sub nr- la data de 06 octombrie 2008, reclamanții și, au solicitat în contradictoriu cu pârâți Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de Apel Constanța, Tribunalul Tulcea și Ministerul Economiei și Finanțelor, obligarea în solidar a pârâților, la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la indemnizația brută lunară de încadrare, începând cu 1.02.2007, la zi, precum și în continuare, actualizarea sumelor cu indicele de inflație până la data plății, efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă, obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare plății neîncasate.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că, prin Legea nr.50/1996 republicată, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești s-a stabilit în baza art.47 că "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Ca urmare a apariției nr.OG177/07.12.2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, în calculul indemnizației lunare primite de către magistrați nu s-a mai avut în vedere sporul de 50% prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996, justificarea înlăturării acestui spor, reprezentând-o art.50 din OUG nr.177/2002, articol în care se menționa că la data intrării în vigoare a OUG nr.177/2002 "se aproba art.1/1 din Legea nr.50/1996, precum și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților.
Ulterior, prin OUG nr.27/29.03.2006, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.45/06.03.2007, în art.41 s-a menționat abrogarea integrală a OUG nr.177/2002, precum și a prevederilor referitoare la salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor și ale magistraților asistenți cuprinse în Legea nr.56/1996, fără a se face din nou nici o referire despre sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut în art.47 din Legea nr.50/1996, în sensul abrogării acestui text normativ.
Textul art.47 din Legea nr.50/1996 a continuat să rămână în vigoare în toată această perioadă de timp îl reprezintă și dispozițiile de dreptul muncii conform cărora drepturile salariale câștigate nu pot fi anulate decât în mod expres și printr-un text de lege cu o valoare cel puțin egală cu cea a textului de lege prin care au fost acordate.
Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, motivat de faptul că în ceea ce îl privește doar întocmește un proiect de buget, Parlamentul fiind cel care aprobă și bugetul. Mai mult, proiectul de buget se întocmește la propunerea ordonatorilor principali de credite, în cazul de față propunerea trebuia să o facă Ministrul Justiției.
Prin sentința civilă nr. 105/CM/16.12.2008 s-a respins ca nefondată acțiunea pentru următoarele considerente:
Prin cererea formulată, reclamanții au arătat că fac parte din personalul auxiliar de specialitate al Tribunalului Tulcea.
Pentru personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești, dreptul la sporul de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică a fost reglementat prin art.47 din Legea nr.50/1996 republicată.
Textul de lege a fost abrogat prin art.42 din OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Abrogarea s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art.114 alin.3 din Constituția României din anul 1991 (actualul art.108 din Constituția revizuită) și cu încălcarea limitelor delegării legislative fixate prin Legea nr.125/23000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
În acest sens s-a pronunțat și instanța supremă, care admițând recursul în interesul legii prin decizia nr.21/10.03.2008 a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000.
Pretențiile reclamanților după 1.02.2007 sunt nefondate, având în vedere faptul că din februarie 2007 intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, respectiv OG nr.8/24.01.2007.
Prin art.30 din nr.OG8/2007 se prevede faptul că la data intrării în vigoare prezentei ordonanțe se abrogă Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
În consecință, dispozițiile din Legea nr.50/1996 referitoare la salarizarea personalului auxiliar fiind abrogate în întregime, sporul de 50% nu mai subzistă începând cu februarie 2007.
Capătul de cerere principal fiind nefondat, pentru considerentele expuse mai sus, instanța a respins pe cale de consecință și celelalte capete de cerere accesorii, referitoare la plata actualizată a sumelor cu indicele de inflație, efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă, obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare efectuării plății.
Împotriva acestei soluții au formulat recurs reclamanții. În motivare au arătat că au calitatea de personal auxiliar chiar dacă prin Legea nr. 567/2004 personalul auxiliar a fost împărțit în două categorii, respectiv personal auxiliar de specialitate și personal conex, și ca urmare au dreptul la acest spor întrucât el a fost reglementat de Legea nr. 50/1996 iar Legea nr. 567/2004 nu a indicat faptul că personalul conex din instanțe nu ar mai beneficia de acest spor. S-a mai arătat că la data instituirii acestui spor de către legiuitor, prin art. 47 din Legea nr. 50/1996, s-a avut în vedere că personalul din justiție își desfășoară activitatea în condiții de risc și suprasolicitare neuropsihică. S-a mai invocat și decizia nr. 21 din 10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, interpretarea dată prin această decizie având caracter obligatoriu. În continuare, s-a arătat că în mod greșit în primă instanță s-a reținut că acest spor a fost eliminat printr-o ordonanță de guvern ulterioară, mai ales că decizia invocată a fost pronunțată la mai mult de un an de la adoptarea OG nr. 8/2007 și deci a fost avută în vedere de instanța supremă, iar interpretarea instanței de fond vizează doar personalul auxiliar nu și magistrații.
Prin întâmpinare, intimatul Ministerul Justiției și Libertăților a pus în discuție competența materială a Curții de Apel Constanța arătând că potrivit art. 299 al. 2 și art. 3 pct. 3 Cod.pr.civ. competența de soluționare a cauzei aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție. Cu privire la fondul cauzei, intimatul a arătat că raportat la art. 3 al. 3 din Legea nr. 567/2004 funcțiile de agent procedural și aprod sunt conexe personalului auxiliar, ulterior, după modificarea introdusă de Legea nr. 17/2006, în această categorie a fost inclusă și funcția de șofer. S-a mai arătat că anterior, în conformitate cu OG nr. 8/2007, șoferii aveau calitatea de personal contractual. Un alt motiv invocat a fost acela că prin OG nr. 8/2007 nu s-a mai prevăzut pentru personalul auxiliar sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, care oricum nu era prevăzut și pentru funcția de șofer, la care nu se referă nici decizia nr. 21/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii. În sfârșit, s-a mai arătat că prin OG nr. 8/2007 s-a abrogat Legea nr. 50/1996.
1. Cu privire la competența Curții de Apel Constanța în soluționarea recursului:
Cauza a fost soluționată în fond tot de către Curtea de Apel Constanța, respectiv un complet specializat în soluționarea conflictelor de muncă, în baza prevederilor art. I din OUG nr. 75/2008.
Prin decizia nr. 104/20.01.2009 pronunțată de Curtea Constituțională, s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I și II din OUG nr. 75/2008 care stabileau și competența de soluționare a recursurilor în cauzele privind drepturile salariale solicitate de personalul din justiție în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. În consecință, într-o practică constantă, Înalta Curte de Casație și Justiție a declinat competența de soluționare a recursurilor formulate împotriva unor hotărâri pronunțate în această materie către curțile de apel. Nemai existând un temei legal, derogatoriu, care să atribuie competența de soluționare a acestor recursuri Înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul urmează a se soluționa de către instanțele competente potrivit normelor aplicabile anterior adoptării OUG nr. 75/2008, respectiv curțile de apel.
Faptul că recursul este soluționat de către aceeași instanță care a pronunțat și fondul cauzei nu constituie o încălcare a art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale atâta vreme cât recursul este soluționat de un alt complet de judecată decât cel care a pronunțat sentința recurată, fiind asigurată imparțialitatea instanței, astfel cum a stabilit și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa (hotărârea din 7 februarie 2008 în cauza Silimon și împotriva României). În cauză au fost respectate prevederile art. 24 (1) Cod.pr.civ.
2.nalizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 3041Cod.pr.civ. Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În cauză se pun două probleme, mai întâi dacă recurenții reclamanți fac parte din categoriile de personal care au dreptul la plata sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 iar în cazul în care se stabilește că fac parte din aceste categorii, se pune problema care este perioada pentru care acest drept poate fi pretins.
Se constată că în art. 47 din Legea nr. 50/1996, s-a stabilit că "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
În Anexa I Capitolul 3 Legii nr. 50/1996, în categoria personalului auxiliar de specialitate erau incluși și agenții procedurali și aprozii.
Funcția de șofer nu era încadrată în această categorie, aceștia făcând parte din categoria personalului contractual, salarizat potrivit OUG nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza pentru personalul contractual din sectorul bugetar.
Abia prin Legea nr. 17/2006, funcția de șofer a fost încadrată în categoria în categoria funcțiilor conexe personalului auxiliar.
În conformitate cu art. 3(1) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și specialiști IT. Este cert din formularea textului legal că funcțiile de agent procedural, aprod și șofer nu fac parte din personalul auxiliar al instanțelor și parchetelor, ele fiind prevăzute în mod expres distinct ca fiind funcții conexe.
Ca urmare, după intrarea în vigoare a Legii nr. 567/2004, persoanelor care ocupă aceste funcții nu li se mai pot aplica prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996. De asemenea, nu le este aplicabilă Decizia nr. 21/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, aceasta referindu-se în mod expres la personalul auxiliar.
De altfel, această soluție a legiuitorului este justificată prin aceea că persoanele care ocupă aceste funcții nu au atribuții similare cu cele ale personalului auxiliar și nici nu sunt supuse vreunui risc sau suprasolicitări neuropsihice.
Ca urmare, se constată că recurenții reclamanți nu fac parte dintre categoriile de personal care să poată invoca beneficiul prevederilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 astfel cum a fost interpretat de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 21/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii.
În aceste condiții, nu mai are relevanță în cauză dacă sporul prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 mai poate fi acordat personalului auxiliar după intrarea în vigoare a OG nr. 8/2007, și ca urmare argumentele părților în această privință, neavând legătură cu cauza, nu vor mai fi analizate.
Ca urmare, în conformitate cu art. 312 Cod.pr.civ. se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenții reclamanți și cu domiciliul procesual ales în T,-, județul T, împotriva sentinței civile nr.105/CM/16.12.2008 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B, sector 5,-, CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, TRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în T,-, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B, sector 5,-, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B PRIN DGFP, cu sediul în T,- bis, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14.04.2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond: /
jud.- /14.05.2009
Tehnored.dispozitivgref.RD/2ex.
15.05.2009
Președinte:Răzvan AnghelJudecători:Răzvan Anghel, Maria Apostol, Vanghelița Tase
