Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 158/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.158
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2008
PREȘEDINTE: Elena Pașcan judecător
- - - - judecător
ASISTENȚI JUDICIARI - - -
- -
GREFIER - POLITIC
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare cauza civilă formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLICș. având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 12.11.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi.
CURTEA
- deliberând -
Asupra acțiunii civile de față constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată sub nr- la Tribunalul Bacău reclamanții, P, grefier în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău și unitățile de parchet din raza sa de competență teritorială, și, șoferi în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău și unitățile de parchet din raza sa de competență teritorială, au chemat în judecată pârâții Statul Român, reprezentant de Ministerul Economiei și Finanțelor, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună plata diferențelor de salarii, calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică și coeficienților de multiplicare prevăzuți de lege, corectate periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de lege, pentru determinarea și corecția valorii de referință sectorială prevăzute de lege pentru funcțiile de demnitate publică, astfel:
- pentru perioada 1 octombrie 2004 - 31 octombrie 2004 la valoarea de referință sectorială de 238 lei, conform OUG nr. 123/2003;
- pentru perioada 1 ianuarie 2005 - 30 septembrie 2005, la valoarea de referință sectorială de 264,7 lei, conform OG nr.9/2005;
- pentru perioada 1 octombrie 2005 - 31 ianuarie 2006, la valoarea de referință sectorială de 297,4 lei, conform OG nr.9/2005;
- pentru perioada 1 februarie 2006 - 31 august 2006, la valoarea de referință sectorială de 312,3 lei, conform OG nr.3/2006;
- pentru perioada 1 septembrie 2006 - 31 decembrie 2006, la valoarea de referință sectorială de 331 lei, conform OG nr.3/2006;
- pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 31 martie 2007, la valoarea de referință sectorială de 358 lei, conform OG nr. 10/2007;
- pentru perioada 1 aprilie 2007 - 30 septembrie 2007, la valoarea de referință sectorială de 365 lei, conform OG nr. 10/2007;
- pentru perioada 1 octombrie 2007 - 31 decembrie 2007, la valoarea de referință sectorială de 405 lei, conform OG nr. 10/2007.
În susținerea acțiunii reclamanții au arătat următoarele:
Potrivit art.l din Legea nr.50/1996 "salarizarea magistraților și a personalului din instanțele judecătorești și parchete, se face ținându-se seama de roluri, răspunderea, complexitatea, caracterul justiției de putere în stat, de pregătirea și competența profesională, precum și de incompatibilitățile și interdicțiile pentru magistrați, prevăzute de Constituție și de Legea nr.92/1992 pentru organizarea judecătorească".
Potrivit art.2 din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică "dispozițiile prezentei legi se aplică persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, precum și persoanelor angajate pe bază de contract individual de muncă în sectorul bugetar". Conform art.3 din același act normativ, "funcția de demnitate publică, este acea funcție publică care se ocupă prin mandat obținut direct, prin funcții asimilate funcțiilor de demnitate publică, prevăzute în anexele la lege".
Potrivit art.9 din Legea nr. 154/1998 se precizează că "prin legea bugetului de stat se stabilesc: valoarea de referință universală și evoluția acesteia, în raport cu creșterea estimată a prețurilor de consum, cu indicatorii de prioritate intersectorială și cu valorile de referință sectoriale, ținând seama de prioritățile rezultate din obiectivele, proiectele, programele propuse de ordonatorii principali de credite, precum și de evoluția salariilor din alte sectoare de activitate decât cele bugetare".
Persoanele care ocupau funcții asimilate cu funcțiile de demnitate publică aveau dreptul, pentru activitatea desfășurată, la un salariu de bază lunar, în conformitate cu prevederile Anexei nr.III din același act normativ.
În conformitate cu prevederile art.1 al.2 din OG nr. 134/1999 "începând cu luna septembrie 1999, valoarea coeficientului de ierarhizare a salariilor de bază ale personalului din organele autorității judecătorești, eglementată de Legea nr.50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, cu modificările și completările ulterioare, este egală cu valoarea de referință sectorială prev. de Legea nr.154/1998, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sistemul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, precum și pentru administrația publică centrală și locală. Această valoarea se corectează periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de prevederile legale pentru sectorul bugetar".
Potrivit art.1din OG nr.83/2000, pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești " pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, din cadrul autorităților legislative și executive. Această valoare corectată periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de prevederile legale se aplică de drept și personalului salarizat potrivit prezentei legi". Aliniatul 2 prevede că "valoarea de referință sectorială, prev. la al.1, constituie baza de calcul pentru stabilirea cuantumului indemnizației lunara magistraților și a salariilor de bază corespunzătoare grilelor de intervale prevăzute pentru celelalte categorii de funcții de execuție". Aliniatul 3 prevede că "ordinatorii principali de credite calculează nivelul indemnizațiilor lunare și a ale salariilor de bază ce corespund coeficienților de multiplicare și grilelor de intervale prevăzute în anexele 1,2,4,5 și 51la prezenta lege și valorii de referință sectorială stabilită la aliniatul 1, rotunjite din o mie în o mie de lei, în favoarea personalului".
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.2/2000, modifică coeficienții de multiplicare pentru unele funcții prevăzute în anexele V-VIII din Legea nr. 154/1998, privind sistemul de stabilire al salariilor de bază în sistemul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică.
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 177/2002 stabilește salarizarea și alte drepturi ale magistraților. Conform art.2 al.2 " pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, din cadrul autorităților legislativă și executivă. Această valoare actualizată periodic potrivit dispozițiilor legale, se aplică de drept și magistraților, în temeiul prezentei ordonanțe de urgență".
În conformitate cu prevederile art. 2 alin. 3 din OG nr. 9/2005,
privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2005 personalului
salarizat potrivit OUG24/2000, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor 2 și 3 la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică " lunare pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică alese și numite, precum și pentru persoanele care ocupă funcții asimilate cu funcțiile de demnitate publică, stabilite potrivit anexelor 2 și 3 la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, sunt cele prevăzute în anexele nr. VIII și IX.
Prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 27/2006, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, intrată în vigoare de la 1 aprilie 2006, se prevede că indemnizația de salarizare se stabilește "pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță" (art.3 alin.1).
Conform anexei 1 la OUG.27/2006, valoarea de referință sectoriala a fost de 257 lei.
Prevederea din Anexa 1 a OUG27/2006, încalcă principiile Constituției României, ale Legii nr. 303/2004, privind Statutul magistraților, ale Codului Muncii și ale Legii privind combaterea discriminării. Valoarea de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare aplicată la salarizarea magistraților este diferită de valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, din cadrul autorităților legislativă și executivă. Astfel, potrivit OG3/2006, valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, în luna aprilie 2006 era de 312,3 lei, iar Ordonanța 27/2006 stabilește valoarea de referință pentru magistrați la suma de 257 lei.
Legislația privind salarizarea magistraților și a personalului din instanțele judecătorești și parchete respecta principiul echilibrului puterilor legislative, executive și judecătorești în cadrul democrației constituționale.
Conform art. 3 alin. 4 din Constituția României, în anul 2006 se prevede că,Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale".
Este evident că salarizarea, ca un element al noțiunii de echilibru al celor trei puteri în stat, trebuie avută în vedere, întrucât puterea judecătorească s-ar pune, prin actele normative care au apărut ulterior, în afara principiilor și a sensului prevederilor constituționale, care au fost stabilite anterior prin legi de natură organică.
Ordonanța 27/2006 încalcă acest principiu, stabilind o valoare de
referință sectorială mai mică decât cea prevăzută de lege și care trebuia aplicată la data intrării acesteia în vigoare și diferită față de valoarea de referință stabilită pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, aparținând puterii legislative și executive.
Același lucru este prevăzut și în art. 3 alin. 1 din OG8/2007, privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, în care se stabilește valoarea de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare la suma de 280,64 lei, deși la data intrării în vigoare a ordonanței de mai sus valoarea de referință sectorială era de 365 lei, conform OG10/2007.
Prevederile legislative din ordonanțele 27/2006 și 8/2007 sunt în contradicție și cu prevederile art. 74 din Legea nr. 303/2004, lege organică, în vigoare la data apariției ordonanțelor. Potrivit acestui act normativ, "drepturile salariale ale magistraților nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege".
Stabilirea prin ordonanțe ale Guvernului, care reglementează salarizarea organelor puterii judecătorești, a altor valori de referință sectorială decât cele prevăzute pentru funcțiile de demnitate publică, în afara cazurilor expres prevăzute prin Legea nr. 303/2004, contravine prevederilor acestui act normativ și a spiritului de echilibru al puterilor statului.
Drepturile cu privire la salarizare, recunoscute de lege, la o anumită perioadă de timp, nu pot fi diminuate unilateral, nici chiar în cadrul unor negocieri sau cu acordul ambelor părți, încălcându-se principiile Codului Muncii, cu privire la teoria dreptului câștigat.
Drepturile persoanelor încadrate în muncă, nu pot face obiectul vreunei tranzacții,renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrare.
Ordonanțele 27/2006 și 8/2007 încalcă principiul ierarhiei actelor normative prevăzute în Legea 24/2000, privind normele de tehnică legislativă
pentru elaborarea actelor normative și Constituția României privind categoriile de acte normative și normele de competență pentru adoptarea acestora, principiul aplicării valorii de referință sectorială egal pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, din organele puterii legislative, executive si judecătorești fiind stabilite prin legile enumerate mai sus.
Acordarea unor valori de referință sectorială diferite în salarizarea
puterilor statului, contravine atât Constituției, Codului Muncii cât și spiritului OG 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, respectiv a art. 1 alin.2 privind excluderea privilegiilor și discriminărilor în exercitarea drepturilor enunțate,printre care, la lit. "i" se menționează și "dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare".
Actele normative care au corectat valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, din cadrul autorităților legislativă, executivă și judecătorească pentru perioada respectivă sunt OUG 123/2003, OG9/2005, OG 3/2006 și OG 10/2007.
Chiar dacă unele acte normative enumerate mai sus au fost între timp abrogate, total sau parțial, pe parcursul perioadelor care au reglementat salarizarea magistraților, au avut în vedere valoarea de referință sectorială prevăzută de lege, pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, din cadrul autorităților legislativă, executivă și judecătorească.
În sensul celor de mai sus s-a pronunțat și Curtea de Apel Suceava -
Secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr.62 din 18.01.2007, în dosarul -, prin care a fost admis recursul declarat de controlorii financiari de la Curtea de Conturi B,împotriva sentinței 433/ 2.10.2006 a Tribunalului Botoșani - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal, obligând pârâta la plata drepturilor bănești reprezentând diferențele dintre salariile efectiv plătite și cele calculate în funcție de valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite.
Curtea de Conturi a României funcționează pe lângă parlament, iar salariații acesteia sunt retribuiți cu referință la valoarea sectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese.
Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, în ședința din 4 octombrie 2007, în comun acord cu literatura de specialitate, și-a exprimat opinia potrivit căreia magistrații sunt incluși în rândul persoanelor care dețin demnități publice, argumentele aduse în sprijinul acestei opinii fiind următoarele:
- potrivit dispozițiilor OUG27/2006, privind salarizarea și alte drepturi a judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, republicată, cu modificările ulterioare, magistrații nu beneficiază de un salariu de bază, precum orice salariat sau funcționar public, ci de o indemnizație de încadrare lunară brută.
Acest concept se regăsește în conținutul Legii 154/1998, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, unde se stipulează că personalul bugetar beneficiază de un salariu de bază, cu excepția persoanelor "care ocupă funcții de demnitate publică" care, pentru activitatea desfășurată, au dreptul la o indemnizație de încadrare lunară.
- magistrații sunt numiți de Președintele României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, situația fiind similară cu cea a demnitarilor, așa cum rezultă și din art. 3 din Legea 154/1998, potrivit căreia funcția de demnitate publică este acea funcție care se ocupă prin mandat obținut direct, prin alegeri organizate, sau indirect, prin numire, potrivit legii.
În sensul celor de mai sus, a se vedea și prevederile art. 16 alin. 3 din
Constituția României, republicată, care, referindu-se la "funcțiile și
demnitățile publice, civile și militare" nu a avut în vedere salariații, ci
a vizat distincția dintre noțiunile de funcție publică și funcția de demnitate publică.
între actuala reglementare, cu privire la salarizarea magistraților (280 lei valoarea de referință sectorială) și cel al organelor puterii legislative și executive, (de 405 lei stabilită prin OG10/2007), este evidentă, inechitabilă și neconstituțională, fapt pentru care se impune admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a depus cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor pentru ca în cazul în care se va admite cererea reclamanților, chemata în garanție să asigure fondurile necesare plății acestor drepturi.
Prin întâmpinarea depusă de același pârât s-a solicitat respingerea acțiunii.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a formulat întâmpinare prin care a invocat lipsa calității procesuale pasive.
La termenul din 19 septembrie 2008, tribunalul a dispus în temeiul dispozițiilor art.II alin.2 OUG75/2008 scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea către această instanță spre soluționare.
La curte cauza a fost înregistrată la 21.10.2008 și a primit termen de judecată la 12.11.2008 pentru când pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a depus Note de Ședință prin care s-a solicitat a se face în cauză aplicarea dispozițiilor art.31 din Legea 47/1992 având în vedere Decizia 821 din 3 iulie a Curții Constituționale prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a art.2 alin.1 și alin.11, precum și art.27 din OG137/2000; dispoziții invocate de reclamanți în susținerea acțiunii.
Curtea examinând acțiunea reclamanților în raport de susținerile acestora, de dispozițiile legale în materie precum și apărările pârâtului Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție constată pretențiile reclamanților ca fiind nefondate pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Este de observat că, în esență reclamanții solicită plata unor drepturi salariale stabilite de legiuitor în cadrul unor categorii profesionale diferite - demnitari publici aleși, întrucât aceștia au beneficiat de o valoare de referință sectorială mai mare, față de ei, încălcându-se principiile prevăzut în art.3 Constituția României, Codului Muncii și nr.OG137/2000.
Într-adevăr prin art.1 din Legea nr.50/1966 republicată în 2002 și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești se stabileau pe baza valorii de referință sectorială prevăzute de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă. Văzând anexele 1 și 2 din lege se poate constata că magistrații și personalul auxiliar au avut aceiași valoare de referință sectorială 1.148.000, existând diferențe numai în ce privește coeficienții de multiplicare.
De asemenea, în temeiul art.2 din nr.OUG177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, acestora au fost stabilite pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă.
Însă, ulterior, prin Legea 347/2003 prin care a fost ratificată și aprobată nr.OUG177/2002, s-a modificat art.2 având următorul conținut: " pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută în anexa nr.1 la prezenta ordonanță de urgență".
Prin art.50 din nr.OUG177/2002 au fost abrogate dispozițiile art.11și cele referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate asimilat, potrivit legii acestora, din Legea nr.50/1996, precum și orice alte dispoziții contrare.
Relevante sunt și dispozițiile art.3 din nr.OUG27/2006, care prevăd că modalitatea de salarizare se face pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților prevăzuți în anexa care face parte din ordonanță.
Așadar, începând cu intrarea în vigoare a Legii 347/2003, care a modificat art.2 din nr.OUG177/2002, nu există temei legal pentru personalului din cadrul autorității judecătorești să fie stabilite pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislative și executive.
de încadrare sunt cele stabilite expres și limitativ prin nr.OUG177/2002, nr.OG23/2005 și nr.OUG27/2006, și potrivit cărora și personalul auxiliar de specialitate a beneficiat de majorarea valorii de referință sectorială.
Este reținut și faptul că dispozițiile nr.OUG177/2002, nr.OUG27/2006 și nr.OG8/2007, nu contravin Constituției, Codului Muncii, Legii 303/2004, precum și U: nr.137/2000.
Reclamanții au beneficiat de creșteri salariale potrivit legilor speciale susmenționate, astfel că nu pot beneficia și de drepturile altor categorii profesionale.
În același timp, greșit se susține încălcarea principiului echilibrului celor trei puteri în stat prevăzut de art.3 din Constituție, deoarece din conținutul textului nu rezidă ideea că fundamentul acestui principiu este bazat pe reglementarea drepturilor salariale în mod egal pentru toate categoriile profesionale diferite.
De asemenea, prin pronunțarea deciziilor 818-820/3.07.2008 Curtea Constituțională a statuat că prevederile art.1, art.2 alin.(3) și art.27 alin.(l) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din ele se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii; prin urmare, aceste dispoziții nu vor mai fi analizate ca și incidență în prezenta cauză.
În consecință, văzând dispozițiile art.27 din OG137/2000 și împrejurarea că reclamanții au invocat în susținerea acțiunii și discriminarea, curtea va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de aceasta iar pe fond va respinge acțiunea pentru argumentele de mai sus și ca rămasă fără obiect cererea de chemare în garanție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge excepțiile invocate.
Respinge ca nefondată acțiunea civilă formulată de reclamanții, -, -, -, --, -, -, P, --, -, având ca obiect drepturi bănești și ca rămasă fără obiect cererea de chemare în garanție.
Definitivă.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 14.XI.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, ASISTENȚI JUDICIARI,
- - - -
-
GREFIER,
POLITIC
Red.
Tehnored./44 ex.
08.12.2008
Președinte:Elena PașcanJudecători:Elena Pașcan, Camelia Viziteu, Cătălin Făghian
