Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 161/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.161/
Ședința publică din 17 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ion Ioneci
JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescu
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul,domiciliat în B,str.-,nr.6,Bl.17,.3,.46,jud.B împotriva sentinței civile nr.20/17.01.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâta B ). SI ), cauza având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: recurentul reclamant personal,lipsă fiind intimata pârâtă
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier;după care:
Recurentul reclamant precizează că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat,instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul recurentului reclamant în dezbateri.
Recurentul reclamant solicită admiterea recursului,în sensul obligării pârâtei la plata drepturilor salariale solicitate la instanța de fond,învederând că a mai solicitat și daune morale pentru că patronul societății nu a dat dovadă de cinste și corectitudine.
CURTEA
Asupra recursului înregistrat sub nrt.2669/113/7.02.2008 la Curtea de APEL GALAȚI -Secția Conflicte de muncă și asigurări sociale.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta B (fostă SC și SRL B), prin reprezentant legal, pentru plata drepturilor salariale aferente perioadei octombrie 2005 - 26.06.2006. Reclamantul a solicitat și daune morale în sumă de 300 lei.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că din luna octombrie 2005 până la data de 26.06.2006 nu i s-a dat salariul cuvenit pentru munca prestată, anunțând societatea că nu se mai prezintă la serviciu până nu i se achită banii datorați.
Prin sentința civilă nr.20/17.01.2008 Tribunalul Brăilaa admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta B ). SI SRL B).
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale aferente perioadei 1.10.2005-26.06.2006.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit contractului individual de muncă înregistrat la ITM B sub nr.3050/18.08.2005 reclamantul a fost încadrat, începând cu data de 1.08.2005, pe perioadă nedeterminată în cadrul și B, în funcția de inspector, durata muncii fiind de 2 ore/zi, iar salariul de bază lunar brut era de 143 lei.
În perioada 1.10.2005-26.06.2006, deși reclamantul și-a desfășurat activitatea în cadrul B (fostă SC și SRL B), nu a primit drepturile salariale aferente acestei perioade.
În drept, potrivit art.154 al.2 Codul muncii pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani, iar conform art.161 al.1 salariul se plătește cel puțin o dată pe lună.
Având în vedere că potrivit art.287 Codul muncii sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, iar pârâta deși legal citată, nu s-a prezentat pentru a depune dovezi privind plata salariului în conformitate cu art.163 Codul muncii, tribunalul constată că este fondată cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale.
În ceea ce privește cererea privind obligarea la daune morale, tribunalul apreciază că este nefondată, reclamantul nefăcând dovada că i s-a produs vreun prejudiciu material sau moral cu consecințe în viața sa socială și personală.
Pentru considerentele mai sus expuse, tribunalul a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale aferente perioadei 1.10.2006-26.06.2006.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul considerând-o nelegală.
În motivarea recursului se arată că în mod greșit instanța de fond nu i-a acordat drepturile salariale din luna octombrie 2005 și până la pronunțarea hotărârii și daune morale în sumă de 300 lei.
În concluzie a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Examinând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate de recurent cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept și conf. cu disp. art. 304 indice 1 Cod procedură civilă Curtea apreciază că recursul este nefondat.
În ceea ce privește critica recurentului adusă hotărârii instanței de fond referitor la neacordarea drepturilor salariale aferente perioadei octombrie 2005 și până la pronunțarea hotărârii, apreciem că nu este întemeiată.
Potrivit art. 154 din Codul muncii salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă.
Pentru suma prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani.
Așa cum rezultă din contractul individual de muncă înregistrat la ITM B sub nr. 3050/18.08.2005 recurentul a fost angajat și a prestat muncă în folosul societății intimate în regim de 2 ore zilnic în calitate de inspector resurse umane, începând cu data de 1.08.2005 și până la 26.06.2006, când recurentul nu a mai prestat muncă în folosul societății.
Astfel prin cererea nr.8/13.07.2006 recurentul a fost convocat de a se prezenta cel târziu până la data de 17.07.2006 ora 1200la sediul unității în vederea justificării absențelor de la serviciu,sau de a trimite o cerere de încetare a contractului individual de muncă,dar acesta nu a dat curs invitației.
Recurentul are dreptul la salariu pentru munca prestată în folosul societății pârâte până la data de 26.06.2006 când au încetat raporturile de muncă în conf. cu disp. art. 154 din Codul muncii.
Astfel cererea recurentului de a i se acorda drepturi salariale până la pronunțarea hotărârii nu poate fi primită întrucât de la data de 26.06.2006 recurentul nu s-a mai prezentat la serviciu și nu a mai prestat muncă în folosul societății și prin urmare, nu poate pretinde salariu pentru ceea ce nu a prestat.
Cererea recurentului de a i se acorda daune morale în sumă de 300 lei nu poate fi reținută de instanță deoarece acesta nu a făcut dovada prejudiciului moral suferit din culpa societății, prin nici un mijloc de probă.
Sarcina existenței prejudiciului moral incumbă recurentului, cu excepția situației în care întinderea prejudiciului este fixată de lege.
Prin urmare recurentul nu a făcut dovada că i s-a produs vreun prejudiciu material sau moral cu consecințe în viața sa socială sau profesională.
În atare condiții criticile formulate de recurent nu se încadrează în nici unul din motivele de recurs prev.de art.304 pct.1 - 9 Cod procedură civilă și prin urmare,în temeiul disp.art.312 al.1 Cod procedură civilă se va respinge recursul declarat de reclamant, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul,domiciliat în B,-, Bl.17,.3,.46, jud.B împotriva sentinței civile nr.20/17.01.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 17 Martie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec,jud./09.04.2008
Tehnored./2 ex./ 11 Aprilie 2008
Fond:-
Asistenți jud.-
Președinte:Ion IoneciJudecători:Ion Ioneci, Marioara Coinacel, Virginia Filipescu
