Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1617/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1617
Ședința publică din data de 10 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Aurelia Schnepf
JUDECĂTOR 2: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 3: Dumitru Popescu
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de reclamantele și și pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților împotriva Sentinței civile nr. 1029/23.06.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în Dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanții i, C, și pârâții intimați Curtea de APEL TIMIȘOARA, Tribunalul Arad și Ministerul Finanțelor Publice.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat, precum și faptul că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei in lipsa,constată litigiul in stare de judecată și reține dosarul spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1029/23.06.2006 pronunțată de Tribunalul Arads -a admis acțiunea formulată de reclamanții, C, și, împotriva pârâților Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL TIMIȘOARA, Tribunalul Arad, au fost obligați pârâții în solidar la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază brut lunar și a sporului de confidențialitate de 15% începând cu data de 06.03.2006, până la zi și în continuare, iar pentru reclamanți plata se va face începând cu data de 01.01.2007, pentru de le 01.03.2007, de la 01.09.2007 și de la 01.11.2007, actualizate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că acțiunea reclamanților este întemeiată în ceea ce privește acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, având în vedere considerentele deciziei nr. XXI/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție care este obligatorie pentru instanțele de judecată, iar sporul de confidențialitate de 15 %, de asemenea, li se acordă reclamanților în temeiul deciziei nr. 46/15.12.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Împotriva hotărârii au declarat recurs reclamantele și solicitând admiterea recursului, arătând că prin sentința civilă nr. 386/26.03.2008 a Tribunalului C - S, le-a fost admisă acțiunea având în vedere același obiect, începând cu data de 21.05.2004 precum și pentru viitor, hotărâre care se află spre soluționare în recurs.
Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a formulat recurs solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată pentru următoarele motive de nelegalitate întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și anume:
Acțiunea având ca obiect acordarea altor drepturi decât cele stabilite prin lege este inadmisibilă întrucât Curtea Constituțională a soluționat conflictul constituțional dintre autoritatea judecătorească reprezentată de Înalta Curte de Casație și Justiție pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României pe de altă parte, stabilind astfel că Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege, ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora, astfel că decizia nr. XXI/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu poate constitui temei pentru admiterea acțiunii.
De asemenea, se arată că, hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii și cu privire la acordarea sporului de 15 % care reprezintă o adăugare la textul de lege, o încălcare a atribuțiilor conferite puterii judecătorești.
Invocându-se dispozițiile art. 1 din OG nr. 8/2007 se arată că prevederile Legii nr. 567/2004 au fost modificate prin art. 1 pct. 3 alin. 3 din Legea nr. 17/2006, în sensul că sunt conexe personalului auxiliar de specialitate funcțiile de agent procedural, aprod și șofer, astfel că începând cu anul 2005, când a intrat în vigoare Legea nr. 567/2004, aprozii și agenții procedurali nu au mai fost incluși în categoria personalului de specialitate, ci în aceea a personalului conex.
Având în vedere OG nr. 8/2007, care nu prevede pentru personalul conex beneficiul acordării sporului de 50%, acest drept solicitat de către reclamanții care sunt personal conex nu li se cuvine.
Examinând recursul declarat de către reclamantele și prin prisma motivelor invocate se constată că nu există niciun interes legitim și actual, legal de promovare a căii de atac câtă vreme sentința recurată nu vizează niciun motiv de nelegalitate.
Recurentele invocă mai degrabă excepția autorități de lucru judecat față de hotărârea menționată, nesusținută însă prin recursul declarat, drept pentru care, Curtea urmează a respinge ca lipsit de interes recursul declarat împotriva unei hotărârii, pe care, pe de o parte o consideră legală, iar pe de altă parte, recurentele sunt subiecți de drept activi aflate în posesia unei alte hotărârii judecătorești care are același obiect.
Recursul declarat de către pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților se apreciază a fi întemeiat în parte pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 386/26.03.2008, pronunțată de Tribunalul C - S în dosar nr-, s-a admis acțiunea formulată de către reclamantele și, precum și alți reclamanți care nu sunt parte în cauza de față, obiectul acțiunii constituindu-l sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică precum și sporul de confidențialitate, începând cu data de 21.05.2004, precum și în viitor, hotărâre rămasă irevocabilă prin decizia civilă pronunțată la data de 20.08.2009 în dosar nr- al Curții de APEL TIMIȘOARA.
Față de acestea, instanța de recurs consideră că sunt incidente prevederile art. 1021 Cod civil, existând tripla identitate de părții, cauză și obiect în ceea ce privește hotărârea judecătorească mai sus menționată și acțiunea exercitată de către reclamantele și, ceea ce impune admiterea recursului declarat de Ministerul Justiției și Libertăților, modificarea parțială a hotărârii în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamanții și, ca efect a admiterii excepției puterii lucrului judecat.
Referitor la pretențiile formulate de către reclamantele C și, care fac parte din categoria personalului conex din cadrul Judecătoriei Lipova, Curtea apreciază că sunt neîntemeiate, întrucât sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică precum și sporul de confidențialitate nu au nici un temei legal, dispozițiile OG nr. 8 /2007, neprevăzând beneficiul acordării acestor drepturi decât în favoarea personalului auxiliar de specialitate, astfel cum este definit de prevederile art. 3 alin. 1 din Legea nr. 567/2004, iar dispozițiile art. 1 din Legea nr. 17/2006 care definesc funcțiile conexe personalului auxiliar de specialitate nu au mai fost cuprinse în prevederile OG nr. 8/2007 în ceea ce privește categoria beneficiară a sporurilor care reprezintă obiectul acțiunii.
Motivele de recurs care vizează inadmisibilitatea acțiunii prin aplicarea dispozițiilor deciziei Curții Constituționale din 27.05.2009 urmează a fi respinse ca nefondate întrucât Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. XXI/10.03.2008 nu a instituit, modificat sau abrogat norme juridice cu putere de lege și nici nu a efectuat controlul constituționalități acestora, ci a soluționat un recurs în interesul legii așa cum are prerogativele stabilite de dispozițiile art. 329 Cod procedură civilă, iar dispozițiile cuprinse în decizia antemenționată sunt obligatorii pentru instanțe, conform prevederilor art. 329 pct. 3 Cod procedură civilă.
Referitor la motivele de recurs care vizează acordarea sporului de confidențialitate, motive care se circumscriu acelorași principii exprimate mai sus cu privire la rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție și aplicabilitatea deciziilor Curții Constituționale, instanța de recurs apreciază, în aceeași ordine de idei, că Decizia nr. 46/15.12.2008 a Înalta Curte de Casație și Justiție este obligatorie pentru instanța de judecată, în speță fiind sesizată cu aceeași problemă de drept care a fost dezlegată cu ocazia soluționării recursului în interesul legii.
În considerarea celor de mai sus, se va respinge recursul declarat de reclamantele și împotriva Sentinței civile nr. 1029/23.06.2009, se va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților împotriva aceleiași hotărâri și se va modifica parțial hotărârea în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanții, C, și, cu menținerea celorlalte dispoziții date de instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantele și împotriva Sentinței civile nr. 1029/23.06.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în Dosar nr-.
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților împotriva aceleiași hotărâri, pe care o modifică parțial în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanții, C, și.
Menține restul dispozițiilor hotărârii recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 10.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /07.12. 2009
Tehnored /07.12.2009/2 ex
Prima instanță: Tribunalul Arad
Jud., jud.
Președinte:Aurelia SchnepfJudecători:Aurelia Schnepf, Raluca Panaitescu, Dumitru Popescu
