Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 165/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 165
Ședința publică de la 03 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 3: Carmen
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursurile formulate de Direcția De Muncă, Solidaritate Socială și Familie Județului I - în prezent Direcția de Muncă și Socială a Județului I și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale (fost Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse) împotriva sentinței civile nr. 1718 din 31.10.2008 (dosar nr-), intimați fiind, Ministerul Finanțelor Publice - prin I, Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, Tribunalul Iași și Casa Județeană de Pensii și Asigurări Sociale
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dosarul este la al doilea termen și că s-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare cu privire la acesta.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași sub nr. 612/99/04.09.2008, reclamanta - a solicitat completarea sentinței civile nr. 796/30.05.2008 a Tribunalului Iași.
În motivarea cererii, reclamanta a susținut că prin sentința civilă nr. 796/30.05.2008 instanța a omis să soluționeze cererile accesorii de actualizare a sumelor solicitate în raport de rata inflației și de acordare a dobânzilor legale de la data scadenței lunare până la data plății efective.
Pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității formulării cererii de completare. În motivarea poziției sale procesuale, pârâtul a susținut că potrivit disp. art. 2812alin. 1 Cod procedură civilă, "dacă instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu, ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri". Or, reclamanta a formulat cererea de completare a sentinței cu depășirea termenului de recurs, respectiv de 10 zile de la comunicare.
Prin sentința civilă nr. 1718/31.10.2008, Tribunalul Iașia respins excepția tardivității formulării cererii și, în consecință, a admis cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 796/30.05.2008 a Tribunalului Iași formulată de reclamanta - în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Iași, a Jud. I și Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse.
S-a dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr. 796/30.05.2008 în sensul că au fost obligați pârâții să achite reclamantei drepturile bănești reprezentând actualizarea cu indicele de inflație la data plății efective a despăgubirilor la care au fost obligați prin sentința civilă nr. 796/30.05.2008 a Tribunalului Iași.
A fost respinsă cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata dobânzilor legale.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția tardivității formulării cererii de completare, instanța a constatat că aceasta este neîntemeiată, având în vedere faptul că la dosarului cauzei nu există dovada de comunicare a sentinței a cărei completare se solicită.
Pe fond, analizând actele și lucrările dosarului cauzei, instanța a constatat că cererea de completare a hotărârii este întemeiată pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea introductivă, reclamanta - a chemat în judecată pe pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, Casa Națională de Pensii și Asigurări Sociale, Direcția de Muncă, Solidaritate Sociale și Familiei I, Casa Județeană de Pensii I și Tribunalul Iași, solicitând obligarea acestora la plata de despăgubiri constând în diferența dintre indemnizația în sumă fixă efectiv plătită în perioada 3 noiembrie 2004 - 3.01.2006, în care a beneficiat de concediu pentru creșterea și îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani și indemnizația ce ar fi trebuit să i se plătească calculată prin aplicarea procentului de 85% din media veniturilor brute pe ultimele 6 luni anterioare primei zile a concediului de îngrijire a copilului, actualizate cu rata inflației. De asemenea, reclamanta a solicitat și obligarea pârâților la plata dobânzii legale de la data scadenței lunare până la data plății efective.
Prin sentința civilă nr. 796/30.05.2008 pronunțată de Tribunalul Iașia fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta - în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Iași, Direcția de Muncă și Protecție Socială a Județului I și Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și au fost obligați pârâții să plătească reclamantei despăgubiri reprezentând diferența dintre indemnizația pentru creșterea copilului încasată și indemnizația cuvenită în cuantum de 85% din media veniturilor lunare din ultimele 10 luni anterioare datei nașterii copilului, pentru perioada 01.01.2005 - 03.01.2006. De asemenea, a fost respinsă cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu acești pârâți având ca obiect plata de despăgubiri aferente perioadei 03.11.2004 - 31.12.2004, ca fiind prescris dreptul la acțiune, și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâții Casa Județeană de Pensii I, Casa Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale și Statul Român reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor, pe excepția lipsei calității procesuale pasive. Astfel, s-a constatat de către instanța că, deși reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata sumelor reactualizate cu indicele de inflație și la plata dobânzii legale, instanța de fond, prin sentința civilă nr. 796/30.05.2008, a omis să se pronunțe asupra acestor cereri.
Potrivit disp. art. 2812alin. 1 Cod procedură civilă, dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri". Având în vedere aceste dispoziții legale, precum și faptul că prima instanța a omis să soluționeze cererile accesorii, instanța a constatat că este întemeiată cererea reclamantei de completare a sentinței civile nr. nr. 796/30.05.2008.
În consecință, având în vedere și disp. art. 1084 Cod civil, instanța a constatat că este întemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata drepturile bănești reprezentând actualizarea cu indicele de inflație la data plății efective a despăgubirilor la care au fost obligați prin sentința civilă nr. 796/30.05.2008 a Tribunalului Iași.
În ceea ce privește cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata dobânzii legale, instanța a constatat că aceasta este neîntemeiată. Astfel, potrivit disp. art. 1 din nr.OG 9/2000, părțile sunt libere să stabilească, în convenții, rata dobânzii pentru întârzierea la plata unei obligații bănești, iar potrivit art. 2 din aceeași ordonanță, în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală. Or, în speță, instanța a reținut că obligația de plată a despăgubirilor reprezentând diferența dintre indemnizația pentru creșterea copilului încasată și indemnizația cuvenită în cuantum de 85% din media veniturilor lunare din ultimele 10 luni anterioare datei nașterii copilului pentru perioada 01.01.2005 - 03.01.2006, nu este purtătoare de dobânzi potrivit prevederilor legale, iar părțile nu au făcut dovada existenței unor prevederi contractuale referitoare la plata de dobânzi în caz de neîndeplinire a obligațiilor bănești. În consecință, neexistând prevederi legale sau contractuale referitoare la obligația de a plăti dobânzi legale, instanța a reținut că este neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata dobânzilor legale.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie a Jud. I și Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse.
În motivarea recursului său, Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie a Jud. I invocă, în primul rând, excepția tardivității formulării cererii de completare a sentinței civile nr. 796/30.05.2008.
Consideră recurenta că reclamanta-intimată a luat cunoștință despre sentința a cărei completare se cere prin simplul motiv că lucrează la Tribunalul Iași, iar pe de altă parte, se judeca în recurs la Curtea de APEL IAȘI în dosarul nr-, situație în care nu se poate susține că nu avea cunoștință despre sentința în cauză.
Mai arată recurenta că motivarea instanței are ca argument fundamental motive contradictorii, fiind incident motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă.
Critică recurenta sentința atacată și prin prisma motivului prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, arătând că actele normative în vigoare nu prevăd acordarea indemnizației lunare pentru creșterea copilului în cuantum de 85%, aceasta făcând obiectul inițierii și adoptării unui act normativ, de modificare și completare a nr.OUG 148/2005, ce va intra în vigoare la 01.01.2009.
În fine, se mai susține că este incident și motivul prev. de art. 304 pct. 10 Cod procedură civilă, respectiv instanța nu s-a pronunțat asupra faptului că în perioada plății indemnizației lunare pentru creșterea copilului pentru reclamanta-intimată au fost incidente două acte normative, respectiv Legea nr. 19/2000 și nr.OUG 145/2005.
Ca atare, se solicită admiterea recursului și respingerea acțiunii.
În motivarea recursului său, Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse susține că instanța de fond a pronunțat hotărârea cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, consideră că în mod greșit a fost respinsă excepția tardivității formulării cererii de completare pe motiv că la dosarul cauzei nu există dovada comunicării către reclamantă a sentinței civile nr. 796/30.05.2008, întrucât împotriva acestei sentințe reclamanta a declarat recurs în termen de 10 zile.
Ca atare, în dosarul cauzei exista dovada de comunicare a sentinței civile nr. 796/2008.
Se solicită admiterea recursului și respingerea cererii de completare ca fiind tardiv introdusă.
În drept, au fost invocate disp. art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
În recurs nu au fost depuse înscrisuri noi.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, Curtea de Apel constată că ambele recursuri sunt nefondate.
Astfel, în mod corect a respins prima instanță excepția tardivității formulării cererii de completare formulată de reclamanta-intimată.
Potrivit art. 2812alin. 1 Cod procedură civilă, completarea hotărârii se poate cere în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri.
În acest caz, termenul de recurs era de 10 zile de la comunicarea hotărârii nr. 796/30.05.2008.
Ori, în situația în care la dosarul nr- nu se regăsește dovada de comunicare a sentinței civile nr. 796/30.05.2008, în mod corect a considerat instanța de fond că cererea de completare este în termen, făcând aplicarea disp. art. 102 alin. 1 Cod procedură civilă. Împrejurările invocate privind locul de muncă al reclamantei și judecata în altă cauză nu pot complini lipsa dovezii de comunicare, în raport de care se calculează termenele procedurale.
Nu poate fi reținut nici argumentul invocat de Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, întrucât cererea de completare a hotărârii a fost formulată la 04.09.2008, iar recursul împotriva sentinței civile nr. 796/30.05.2008 a fost declarat de reclamanta - la 11.09.2008, recursul fiind considerat în termen tot datorită lipsei dovezii de comunicare a sentinței civile nr. 796, făcându-se aplicarea disp. art. 310 Cod procedură civilă.
Cât privește motivul prev. de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, acesta nu poate fi reținut, neexistând motive contradictorii în motivarea sentinței instanței de fond.
Nu poate fi reținut nici motivul prev. de art. 304 pct. 9 invocat de Direcția de Muncă și Protecție Socială a Jud. I, deoarece, în fapt, criticile vizează fondul cauzei, soluționat irevocabil prin decizia civilă nr. 825/02.12.2008, și nu cererea de completare ce a făcut obiectul sentinței civile nr. 1718/31.10.2008.
Dispozițiile art. 304 pct. 10 Cod procedură civilă au fost abrogate prin nr.OUG 138/2000, aprobată prin Legea nr. 219/2005. În schimb, motivul dezvoltat în cererea de recurs se încadrează în prev. art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, respectiv greșita aplicare a legii, motiv ce nu poate fi reținut din aceleași considerente, respectiv faptul că vizează fondul litigiului (soluționat irevocabil) și nu cererea de completare, ce a avut ca obiect doar actualizarea sumelor datorate de pârâții-recurenți.
În consecință, raportat tuturor considerentelor reținute, Curtea de Apel va respinge ca nefondate ambele recursuri, în conformitate cu disp. art. 312 Cod procedură civilă, și va menține sentința primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și Direcția de Muncă și Socială a Județului I (fostă Direcția de Muncă și Protecție Socială a Jud. I) împotriva sentinței civile nr. 1718/31.10.2008 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
Grefier,
Red. -
Tehnored.
23.03.2009 -2 ex.
Tribunalul Iași: -,
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Nelida Cristina Moruzi, Carmen
