Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1685/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
DOSAR NR-
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1685
Ședința publică din data de 12 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Alexandru Bobincă
JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Cristina Mihaela Moiceanu Ioana
- - - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de petentul G, domiciliat în comuna,-, județul D, împotriva sentinței civile nr.954 din data de 29 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata SC SA T, cu sediul în Târgoviște,-, județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul-petent G și intimata SC SA
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează instanței că recursul este motivat, a fost declarat în termen legal și că recurentul-petent G depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
De asemenea, se învederează că intimata SC SA Târgoviște a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea având în vedere actele și lucrările dosarului și față de împrejurarea că părțile au solicitat în temeiul disp. art. 242 alin.2 Cod pr.civilă judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil formulat de petentul G, împotriva sentinței civile nr.954 din data de 29 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, constată următoarele:
Contestatorul Gac hemat în judecată civilă pe intimata SC SA Târgoviște, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 2200 lei reprezentând drepturi bănești pe lunile septembrie - octombrie 2007, constând în indemnizația de concediu medical, suma de 1800 lei reprezentând indemnizația pentru concediile de odihnă neefectuate, precum și la plata sumei de 60.000 lei reprezentând daune morale.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că în anul 2001 suferit o intervenție chirurgicală pe cord, iar pentru menținerea sănătății lunar trebuia să urmeze un tratament de specialitate prescris de medicul specialist, însă societatea la
- 2 -
care a fost angajat a refuzat sistematic să-i achite drepturile bănești ce i se cuvin pe concediile medicale avute, nemaiavând posibilitatea de a urma tratament medical. Din aceste motive, starea sănătății sale s-a agravat, ceea ce a condus la internarea sa la Spitalul Militar Central - Secția de Cardiologie, motiv pentru care solicită și daune morale în afara drepturilor bănești cuvenite conform legii cu titlu de indemnizație pentru concediu medical și indemnizație pentru concediul de odihnă.
La termenul de judecată din data de 15 mai 2008 intimata, prin apărător, a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, motivat de faptul că a achitat reclamantului în totalitate drepturile salariale aferente lunilor septembrie-octombrie 2007.
După administrarea probatoriilor, Tribunalul Dâmbovița prin sentința sus-menționată a respins acțiunea ca rămasă fără obiect, a respins capătul de cerere privind daune morale și a capătul de cerere privind cheltuielile de judecată, ca neîntemeiate.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că potrivit înscrisurilor depuse la filele 21-22 dosar reclamantului i-au fost achitate drepturile bănești solicitate, și prin urmare, capătul principal de cerere a rămas fără obiect, reținând totodată și faptul că intimata nu a dat dovadă de rea-credință și drept urmare nu se poate vorbi de un prejudiciu material sau moral.
Împotriva acestei sentințe contestatorul a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în realitate pârâta a fost de rea-credință pentru că drepturile bănești solicitate prin acțiune au fost achitate în luna februarie 2008 după introducerea acțiunii, ipoteză în care a fost lipsit pentru o perioadă de timp de mijloacele materiale necesare urmării tratamentului medical.
De asemenea, recurentul pretinde că nu i-au fost achitate drepturile bănești cuvenite pentru luna august 2007 cu motivația că aceasta era debitor față de societate, situație care nu corespunde realității.
recurentul că acțiunea a fost greșit respinsă ca rămasă fără obiect pentru că el a fost cel care și-a restrâns acțiunea numai la capătul de cerere privind plata daunelor morale și solicită ca urmare a admiterii recursului sentința să fie modificată în parte, iar intimata-pârâtă să fie obligată la plata sumei de 60.000 RON daune morale.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar a criticilor formulate de recurentă și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia așa după cum se va arăt în continuare:
Așa cum rezultă din cuprinsul motivelor de recurs și cum s-a dovedit cu acte în fața instanței de fond sumele cuvenite reclamantului-recurent cu titlu de indemnizații au fost achitate, situație care a și determinat respingerea ca rămasă fără obiect a primului capăt de cerere din acțiune.
Pentru putea solicita și daune morale reclamantul era dator să facă dovada unui prejudiciu moral care putea fi generat și de comportamentul de rea-credință al pârâtei la care s-a referit instanța de fond în motivarea sentinței, ori în cauză nici măcar nu a fost definit conținutul prejudiciului moral pretins a fi fost suferit de către reclamant, ipoteză în care în mod corect instanța de fond a respins ca neîntemeiat acest capăt de cerere din acțiune.
- 3 -
Mai mult decât atât, încercarea de defini prejudiciul făcută de reclamant prin motivele de recurs nu duce la concluzia că, în speță, ar exista un astfel de prejudiciu pentru că în realitate pretinsa agravare a stării de sănătate cu consecința internării reprezintă tot un prejudiciu material constând în c/val medicației și a tratamentului, numai că reclamantul nu a făcut dovezi nici în acest sens.
În fine, chiar dacă ar fi fost corect calificat prejudiciul pretins ca fiind un prejudiciu material în cauză nu a fost administrată nicio dovadă de către recurent din care să rezulte că între fapta pârâtei, respectiv plata cu întârziere a unor drepturi bănești și pretinsa agravare a stării de sănătate a recurentului ar exista o legătură de cauzalitate.
Așa fiind recursul se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de petentul G, domiciliat în comuna,-, județul D, împotriva sentinței civile nr.954 din data de 29 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata SC SA T, cu sediul în Târgoviște,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 septembrie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Cristina Mihaela Moiceanu Ioana
Grefier,
Red. /
2 ex.29.09.2008
f- - Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Alexandru BobincăJudecători:Alexandru Bobincă, Cristina Mihaela Moiceanu Ioana
