Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1719/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
Format vechi nr.7793/2008
ROMANIA
CURTEA DE APEL
SECTIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA NR. 1719/
Ședința publică de la 18 martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Uță Lucia
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina
GREFIER
*********************
Pe rol fiind pronunțarea cererilor de recurs formulate de recurenții -"B TURISM"SA și împotriva sentinței civile nr.4372 din data de 26.05.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.37664/3/LM/2006, având ca obiect:"drepturi bănești".
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 04.03.2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 11.03.2009 și apoi la data de 18.03.2009, când a dat următoarea decizie:
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4372/26.05.2008, pronunțată în dosarul nr- Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a admis acțiunea reclamantei, formulată în contradictoriu cu pârâta - B TURISM SA, a obligat pârâta să plătească reclamantei 10.324,33 lei diferențe drepturi salariale, cu dobânda legală de la data introducerii acțiunii până la plata efectivă, 503,40 lei și 100 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că reclamanta a chemat în judecată pe pârâta - B TURISM SA pentru a fi obligată la plata drepturilor salariale începând cu data de 12.06.2005, majorate, la plata sporului de vechime de 20% care nu este încorporat în salariul tarifar lunar, a indemnizației concediului legal de odihnă, a primei de vacanță, a primei în sumă fixă pentru Ziua Mondială a Turismului, a primelor acordate pentru zilele de Paște și C, a indemnizației de sfârșit de an pentru anii 2003 și 2004 precum și la daune interese de 500 de lei/zi de întârziere începând cu data introducerii acțiunii cât și la plata cheltuielilor de judecată.
În faza rejudecării cauzei în fond după casare, reclamanta în ședința publică din 6.12.2006 a depus o precizare a acțiunii, necesară efectuării expertizei contabile în ceea ce privește drepturile acesteia pentru perioada iunie 2003 - mai 2005 susținând că drepturile salariale prevăzute de contractele colective de muncă în perioada 2002 - 2005 constă în salariul de bază majorat, la datele stabilite în cuantumurile minime prevăzute de contractele colective de muncă (majorarea de 8% din luna iunie 2003, de 10% din luna august 2003, majorarea de 10% din luna martie 2004, 6% din luna august 2004, majorarea de 3% din luna noiembrie 2004), corespunzătoare funcției de referent comercial cu atribuții de aprovizionare, sporul de vechime prevăzut de contractul colectiv de muncă de 20%, adaosurile salariale acordate tuturor salariaților la anumite date, constând în indemnizații prevăzute la art.34.1 contractul colectiv de muncă, drepturi efective minime acordate tuturor salariaților fără excepție și de care ar fi beneficiat dacă nu ar fi fost concediată nelegal.
Reclamanta a mai solicitat și adaosurile salariale ce nu i-au fost acordate care se compun din indemnizațiile sfârșit de an pentru anii 2003 - 2004, prima de ziua femeii pentru anii 2004 și 2005, prima de Paște pentru anii 2004 și 2005, premierea de Ziua Turismului pentru anii 2003 și 2004, prima de vacanță pentru anii 2003 și 2004, precum și tichete de masă urmând ca în calculul despăgubirilor să se includă și contravaloarea acestora pe perioada specificată.
Tribunalul a dispus efectuarea raportului de expertiză contabilă, care a determinat drepturile salariale ce nu i-au fost plătite reclamantei de către pârâtă ca urmare a concedierii nelegale.
In conținutul raportului de expertiză s-a precizat că începând cu data de 1.08.2004, pârâta prin actul adițional nr. 1/31.08.2004 a emis o altă grilă de salarizare pe funcții cu salarii minime și maxime în care nu se mai regăsește funcția de referent. Se precizează că expertul nu are calitatea să asimileze funcția de referent reținută de reclamantă cu altă funcție din această grilă.
Prima instanță, verificând grila de salarizare a constatat că prin acest act angajatorul a determinat salariul minim și maxim conform clauzelor din contractul colectiv de muncă iar expertul în calculul efectuat conform anexei nr.3 la raportul de expertiză a aplicat procentul de 6% începând cu luna a -a din anul 2004 conform prevederilor contractului colectiv de muncă. Fiind o aplicare a procentului din contractul colectiv de muncă prin grila de salarizare existentă în copie la dosar, instanța a avut în vedere calculul corect efectuat de către expert pentru funcția reclamantei din anexa nr.3 la raportul de expertiză, fără a se impune a se avea în vedere o funcție echivalentă celei deținute de către reclamantă la data concedierii nelegale.
Tribunalul a reținut că expertul a precizat că la întocmirea raportului de expertiză că a aplicat majorările de 10% și 6% în baza clauzelor din contractul colectiv de muncă și a avut în vedere salariul reclamantei din luna iulie 2003 și a determinat contravaloarea tichetelor de masă care i se cuveneau reclamantei pe perioada concedierii nelegale în raport de prevederile art.78 din Codul Muncii.
Ca urmare, Tribunalul a obligat pârâta să-i plătească reclamantei suma de 10.324,33 lei ce se compune din sumele nominalizate de expert prin concluziile la raportul de expertiză filele 103-104, mai puțin suma de 545,92 specificată de expert în revenire la raportul de expertiză fila 226 reprezentând diferențe de drepturi salariale ce nu i-au fost acordate de pârâtă conform art.78 din Codul Muncii, la plata dobânzii legale conform art.1088 Cod Civil. de la data introducerii acțiunii 6.06.2005 și până la data plății efective, a sumei de 10.324,33 lei, în scopul despăgubirii reclamantei cu prejudiciul integral suferit și la cheltuieli de judecată în cuantum de 503,40 lei reprezentând onorariu de expert și onorariu de avocat.
Împotriva aceste sentințe, în termenul legal au formulat recurs părțile.
În motivarea recursului său, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.6,8 și 9 și art. 3041Cod pr.civilă, reclamanta a arătat următoarele:
Prin decizia civila 2525 R din 13.09.2006 pronunțată de Curtea de Apel Bucureștia fost trimisă cauza spre rejudecare aceleași instanțe cu obligația de a fi administrata proba cu expertiza contabilă, Curtea clarificând noțiunea de drepturi salariale astfel cum este reglementata de art. 155 Codul Muncii în sensul că "salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri". Aceasta dispoziție de altfel este preluată și însușită de intimată în contractele colective de muncă adoptate la nivel de societate în perioada dedusa judecații
În cauză a fost administrată proba cu expertiză contabilă. Primul raport de expertiza întocmit fost depus la termenul din data de 25.04.2007. Prin încheierea de ședință din data de 14.11.2007 Tribunalul a admis obiecțiunile formulate și a dispus completarea raportului de expertiză cu obiectivul de a se calcula drepturile salariale cuvenite reclamantei în raport de postul de economist cu studii superioare pe de o parte și în raport de postul de contabil sau posturi similare.
Recurenta a arătat că expertul a constatat ca începând cu data de 01.08.2004 funcția de referent ocupata de reclamantă nu se mai regăsește in grilele de salarizare iar, la solicitarea instanței, intimata asimilează funcția deținuta de reclamantă cu funcția de contabil sau de economist.
La termenul din data de 05.03.2008, după depunerea de către expert a răspunsului la obiecțiuni denumit "completarea raportului de expertiza contabila judiciara", reprezentantul intimatei a arătat ca agrează grila de salarizare aferenta funcției "economist nivel maxim".
Recurenta a susținut că nu pot fi avute în vedere grilele de salarizare aferente postului de contabil întrucât nu a desfășurat o activitate de contabil iar în cadrul compartimentului în care a fost încadrată, respectiv Biroul Aprovizionare Tehnico Materială, nu există post de contabil.
Din fișa postului prezentată rezultă că nu a avut atribuții de contabil, că nu a desfășurat o astfel de activitate, ci a desfășurat o activitate ce poate fi asimilată postului de economist, astfel că a solicitat să-i fie asimilat postul de referent cu cel de economist - grila salarizare nivel maxim întrucât, postul de referent pe care l-a deținut nu era prevăzut pentru studii medii, studii medii se cereau numai pentru posturile de tehnician.
Recurenta reclamantă a arătat că are studii superioare, vorbește cursiv limba engleza, și-a însușit tehnica modernă de operare pe calculator și are o vechime in specialitate de 20 ani. Toate aceste elemente conduc la încadrarea sa în grila de salarizare prevăzută pentru funcția de economist nivel maxim.
Recurenta a susținut că intimata, deși a reintegrat-o, nu a prevăzut postul său în grilele de salarizare și nici nu a negociat salariul de încadrare, pe care nu l-a menționat în decizia de reintegrare.
Recurenta a criticat varianta aleasă de Tribunal prin care s-a ajuns la diminuarea drepturilor salariale susținând că suma de 10.324,33 lei rezultă din primul raport de expertiză depus la termenul din 25.04.2007, în condițiile în care din același raport rezultă că postul subsemnatei nu se regăsește în grilele de salarizare. Prin urmare, a apreciat recurenta, în primul raport de expertiză drepturile salariale nu au fost corect stabilite culpa aparținând intimatei motiv pentru care s-a dispus completarea raportului de expertiza.
Tribunalul trebuia să aleagă varianta cea mai judicioasa așa cum fost stabilita prin răspunsul la obiecțiunile formulate si depuse la termenul 14.05.2008 Anexa 2 si 5 la care intimata nu a formulat obiecțiuni, din care rezulta diferențe de drepturi salariale datorate în sumă de 16.059,4693 lei RON, actualizate pana la data de 1.03.2008, contrar sumei reținută de prima instanță în cuantum de 10.324,33 lei.
Recurenta a criticat și aplicarea de către instanță a art. 274 pr.civ, solicitând ca intimata sa fie obligată la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate atât în primul ciclu procesual cât și în al doilea în sumă totală de 3003,4 lei RON constând în 2500 onorariu avocat (1000 lei filele 10-11 dosar -, 500 lei filele 194-195 dosar TB nr. 4466/LM/2005 și 1000 lei filele 257-268 dosarul -), 503,40 onorariul expertului desemnat de Tribunal (filele 16 si 115 dosar -).
O altă critică adusă sentinței a fost aceea că tribunalul a acordat ceea ce nu s-a cerut și anume a obligat intimata la plata unei dobânzi legale de la data introducerii acțiunii și până la data plații efective, apreciind că prejudiciul va fi în sumă totală de 10.324,33 lei.
Recurenta a arătat că nu a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 1088 cod civil ci că a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 78 Codul Muncii, în acest sens fiind pronunțată și decizia de casare nr. 2525 R/13.09.2006 pronunțata de.
Tribunalul a omis faptul ca drepturile salariale, astfel cum au fost calculate, au fost reactualizate prin aplicarea indicelui de inflație până la data de 1.03.2008 iar prin încheierea de ședința din data de 5.03.2008 tribunalul a dispus a se actualiza drepturile salariale cuvenite prin aplicarea indicelui de inflație, cerere de altfel susținuta pe tot parcursul cercetării judecătorești.
În motivarea recursului său, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.9 Cod pr.civilă pârâta a susținut următoarele:
Prin sentința civila nr. 4372 instanța de fond a admis cererea reclamantei, dispunând obligarea sa la plata sumei de 10.324,33 lei din care: 5923.88 lei - majorări salariale prevăzute de contractele colective de munca; 522.14 lei - indemnizația de concediu de odihna; 2728.08 lei - tichete de masă; 127 lei - premii nete acordate din fondul de premiere precum și la plata a 503.40 lei reprezentând onorariu expert și lei reprezentând onorariu avocat.
!n opinia recurentei pârâte, instanța a dispus in mod greșit obligarea sa la sumelor reprezentând contravaloarea tichetelor de masă și a premiilor, la pronunțarea acestei soluții instanța neținând cont de faptul că atât legislația în vigoare cât și practica Tribunalului București sunt constante în a respinge cererile referitoare la prime, tichete de masa si alte drepturi de acest gen, întrucât acestea nu reprezintă drepturi salariale în accepțiunea Codului muncii.
Recurenta pârâtă a apreciat că din practica judiciara depusă la dosar rezultă faptul că primele, sporurile și tichetele de masă sunt rezultatul muncii efective și constituie apanajul managerului, fiind acte ce țin de strategia manageriala, fără a se subsuma prevederilor art. 78 alin. 1 teza ultima din Codul Muncii.
De altfel, a arătat recurenta, contravaloarea tichetelor de masă nu a fost cerută prin cererea introdusă la 06.06.2005 ci prin precizarea depusă după casarea sentinței pronunțate inițial în această cauză, astfel că instanța nu putea ține cont de precizare întrucât aceasta a fost făcuta cu nerespectarea dispozițiilor art. 132 alin. 1. proc. civ. care prevăd că întregirea sau modificarea cererii de chemare in judecată poate fi făcută până la prima zi de înfățișare, ori, chiar dacă s-ar putea aprecia că în principiu cererea a fost depusă până la prima zi de înfățișare în al doilea ciclu procesual, totuși, având în vedere că instanța de recurs a stabilit cu autoritate de lucru judecat cadrul procesual, părțile nu îl mai puteau modifica.
De asemenea, recurenta a susținut că instanța nu a ținut cont nici de actele depuse din care rezultă că societatea achitase reclamantei suma de 1325 lei cu titlu de salarii compensatorii și pe care, întrucât a fost reintegrată, reclamanta avea obligația de a le restitui, instanța urmând a le compensa.
Recurenta a susținut că în mod greșit a fost admis și capătul de cerere referitor la actualizarea sumei cuvenite reclamantei, întrucât aceasta cerere este neîntemeiata, deoarece, pe de o parte, dispozițiile titlului executoriu in baza căruia s-a făcut aceasta solicitare, respectiv decizia civila nr. 5/LM/11.11.2004, nu prevedeau această posibilitate, iar pe de altă parte hotărârea are autoritate de lucru judecat, nefiind susceptibilă de vreo interpretare, respectiv calificare din partea unei alte instanțe. De altfel, aceasta situație este un rezultat al faptului ca reclamanta la momentul la care a înaintat cererea inițiala nu a solicitat si actualizarea sumelor cuvenite si, ținând cont de principiul disponibilității, instanța a acordat doar ceea ce s-a cerut.
Totodată recurenta a arătat că instanța a dispus în mod eronat și obligarea sa la plata sumei de 503,40 lei reprezentând onorariul expertului desemnat de instanță stabilit, în cuantum de 500 lei, în sarcina ambelor părți și că a achitat jumătatea de onorariu ce-i revenea, motiv pentru care, în prezent, numai poate fi obligată decât la plata celeilalte părți din onorariul expertului, in caz contrar ajungându-se la o îmbogățire fără justă cauză a reclamantei.
Recurenta reclamantă a formulat întâmpinare la recursul pârâtei, solicitând respingerea acestuia ca nefondat și a depus la dosar practică judiciară, precum și alte înscrisuri.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate ce în raport de dispozițiile art. 306 alin.3 Cod pr.civilă pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod pr.civilă, Curtea apreciază ca fondate în parte recursurile părților pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește recursul declarat de reclamantă, Curtea apreciază că acesta este fondat numai în parte.
În mod corect, instanța de fond a omologat varianta din raportul de expertiză în care drepturile salariale ale reclamantei au fost calculate în raport de salariul de încadrare al acesteia pe funcția de referent, de la data desfacerii contractului de muncă, la care expertul a aplicat sporul de vechime și majorările prevăzute în contractele colective de muncă, respectiv august 2003 de 10%, martie 2004 de 10%, august 2004 de 6% și noiembrie 2004 de 3%, rezultând o valoare reactualizată a acestor drepturi salariale de 5.923,887 lei.
Curtea apreciază că repararea prejudiciului cauzat reclamantei prin concedierea nelegală presupune plata către aceasta, cu titlu de despăgubiri, a drepturilor salariale de care ar fi beneficiat dacă nu era concediată. Nu se poate prezuma care ar fi fost încadrarea acesteia pe noua grilă de salarizare astfel că despăgubirile nu pot fi raportate la alte funcții, cu atribuții diferite de cele exercitate efectiv de către reclamantă ci în raport de salariul avut la data concedierii cu aplicarea majorărilor de care ar fi beneficiat în cazul în care nu intervenea fapta prejudiciabilă.
În consecință, Curtea constată că, față de algoritmul de calcul omologat de instanță, nu mai este necesară asimilarea funcției de referent, deținută anterior de către reclamantă și care a dispărut ulterior din organigrama angajatorului, funcțiilor de contabil sau de economist.
Prin urmare, susținerile părților privind opțiunea de asimilare a funcției cu cea de economist cu studii superioare sau medii sau de contabil cu studii superioare sau mediii nu prezintă relevanță față de situația de fapt reținută.
Nu poate constitui o critică întemeiată nici împrejurarea că instanța a optat pentru prima variantă a raportului de expertiză, în detrimentul completărilor ulterioare, întrucât încuviințarea unor obiecțiuni sau completarea obiectivelor expertizei, în baza principiului disponibilității procesual civile nu reprezintă o infirmare tacită a valabilității primei versiuni a raportului de expertiză.
Cu privire la critica reclamantei, referitoare la acordarea cheltuielilor de judecată, Curtea apreciază că aceasta este fondată în condițiile în care instanța de fond nu a inclus și cheltuielile efectuate în primul ciclu procesual, când intimata a căzut în pretenții prin admiterea recursului reclamantei.
În consecință, sub acest aspect Curtea va admite recursul reclamantei, va modifica hotărârea recurată, în sensul că va obliga pârâta la plata unei sume totale de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă, reprezentând onorariul de avocat suportat în primul ciclu procesual de 1000 lei și la rejudecarea în fond după casare de 1000 lei și va compensa cheltuielile privind onorariul de expert în condițiile în care această probă a cuprins mai multe variante efectuate la solicitarea reclamantei, instanța omologând prima variantă, nu și pe cele ulterioare, aceasta profitând ambelor părți.
În ceea ce privește critica referitoare la acordarea dobânzii legale, Curtea constată că și aceasta este întemeiată întrucât, din actele dosarului nu rezultă că reclamanta a solicitat instanței de fond daune compensatorii sub forma dobânzii legale ci actualizarea sumelor cu indicele de inflație.
Curtea va modifica sentința și sub acest aspect, obligând pârâta la plata sumelor datorate, reactualizate cu indicele de inflație, așa cum s-a dispus în raportul de expertiză, și în continuare până la data plății și va înlătura mențiunea referitoare la dobânda legală.
Curtea constată că și recursul pârâtei este fondat în parte, în ceea ce privește conținutul drepturilor salariale acordate.
Astfel, din analiza dosarului de fond rezultă că reclamanta și-a precizat pretențiile în faza rejudecării în fond după casarea cu trimitere, adăugând celor solicitate prin acțiunea inițială și cererea privind plata contravalorii tichetelor de masă. Curtea apreciază că o asemenea cerere nu reprezintă o precizare a unui drept salarial ci o modificare a acțiunii, inadmisibilă în faza procesuală a rejudecării după casare cu trimitere.
Prin urmare, instanța de fond în mod greșit a inclus în drepturile salariale acordate reclamantei suma reprezentând contravaloarea tichetelor de masă, ce exced drepturilor salariale propriu zise, având doar o natură salarială, încălcând astfel limitele rejudecării dispuse de instanța de recurs care a precizat în ce constau drepturile salariale pe care reclamanta este îndreptățită să le obțină.
Cu privire la critica privind achitarea salariilor compensatorii reclamantei și eventuala compensare a acestora cu drepturile acordate, instanța de recurs reține că pârâta nu a formulat o cerere reconvențională prin care să solicite restituirea plăților nedatorate, în urma reintegrării contestatoarei, pentru ca astfel să poată opera o compensare judiciară.
Susținerile recurentei cu privire la modalitatea greșită de actualizare a sumei cuvenită reclamantei prin acordarea dobânzii legale sunt întemeiate, față de împrejurarea că reclamanta a solicitat aplicarea indicelui de inflație ca modalitate de reparare a prejudiciului cauzat de plata cu întârziere a acestora, prin cererea precizatoare din primul ciclu procesual depusă la 19.09.2005.
Recurenta pârâtă s-a opus oricărei forme de actualizare însă Curtea apreciază că sumele datorate suportă riscul devalorizării astfel că debitorul obligației de plată este ținut la repararea în totalitate a prejudiciului, motiv pentru care va dispune plata despăgubirilor actualizate cu indicele de inflație.
Cu privire la cheltuielile de judecată, critica pârâtei este fondată, întrucât instanța de fond a obligat pârâta la plata expertizei în totalitate, inclusiv cu cota de din onorariu pe care pârâta l-a suportat, aceasta nefiind o cheltuială a părții a cărei acțiune a fost admisă. De altfel, cu privire la acest aspect, Curtea a apreciat că onorariul de expertiză urmează a fi compensat între părți, față de modul în care au fost valorificate concluziile raportului.
În fine, referitor la modul în care au fost reținute în cuantumul despăgubirilor a celorlalte componente ale drepturilor salariale, Curtea apreciază că instanța de fond a interpretat corect noțiunea de salariu, în limitele rejudecării și cu aplicarea dispozițiilor legale și ale contractelor colective de muncă în materie, astfel că va menține dispozițiile sentinței referitoare la cuantumul drepturilor salariale în sensul că va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 7.596 lei, prevăzută în raportul de expertiză după scăderea contravalorii tichetelor de masă, ce a fost actualizată de expert la data efectuării expertizei, 23.04.2007, sumă la care se va aplica indicele de inflație de la această dată la data plății efective. Astfel suma se compune din salariul majorat și indexat, calculat de expert la 5.923,887 lei, la care se adaugă indemnizația de concediu de odihnă de 522 lei, premiile nete din fondul de premiere de 127 lei și indemnizația de sfârșit de an de 1.023,12 lei calculată pe anii 2003-2004.
Instanța de fond nu a inclus și prima de vacanță, nefiind considerată un adaos salarial în sensul art. 155 Codul Muncii iar asupra acestui aspect reclamanta nu a formulat critici în recurs.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 cod proc. civilă, Curtea va admite recursurile formulate de reclamantă și pârâtă și va modifica în parte sentința recurată, în sensul că va înlătură obligarea pârâtei la plata contravalorii tichetelor de masă și a dobânzii legale; va obliga pârâta către reclamantă la plata sumei de 7596 lei; drepturile acordate vor fi actualizate cu indicele de inflație la data efectuării expertizei, 23.04.2007, până la plata efectivă, va obliga pârâta la plata sumei totale de 2000 lei cheltuieli de judecată către reclamantă și va menține celelalte dispozițiile ale sentinței recurate.
În baza art. 276 cod proc. civilă va compensa cheltuielile de judecată efectuate de părți în recurs, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de recurenții - "B TURISM" SA și, împotriva sentinței civile nr.4372 din 26.05.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.37664/3/LM/2006
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că:
Înlătură obligarea pârâtei la plata contravalorii tichetelor de masă și a dobânzii legale.
Obligă pârâta către reclamantă la plata sumei de 7596 lei, drepturi acordate vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data efectuării expertizei, 23.04.2007, până la plata efectivă.
Obligă pârâta la plata sumei totale de 2000 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Menține celelalte dispozițiile ale sentinței recurate.
Compensează cheltuielile de judecată efectuate de părți în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red:
Tehnored.
2 ex/17.04.2009
Jud. fond:
Președinte:Uță LuciaJudecători:Uță Lucia, Cristescu Simona, Rotaru Florentina
