Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1771/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1771
Ședința publică din 18 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 2: Carmen Pârvulescu Dr. - -
JUDECĂTOR 3: Ioan Jivan
Grefier: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii T împotriva sentinței civile nr. 988/20.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantul intimat lipsă, avocat, iar pentru pârâta recurentă Casa Județeană de Pensii T, consilier juridic.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, consilier juridic depune la dosar delegația de reprezentare.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul pârâtei-recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului, susținând că activitatea desfășurată de reclamant nu se încadrează în gradul II de muncă pe de o parte, iar pe de altă parte, adeverințele depuse, respectiv nr.90/29.03.2002 și nr.598 din 9.10.2008, nu dovedesc achitarea contribuției de asigurări sociale în procent de 35 %, corespunzător grupei II de muncă.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. Arată în mod corect prima instanță a reținut că la calculul pensiei nu au fost valorificate perioadele menționate în cele două adeverințe depuse la dosar și că nu se poate face abstracție de dispozițiile art.20, 43 și 77 din Legea nr.19/2000.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 988/20.03.2009 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Timișa admis acțiunea civilă formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii T; a obligat pârâta să emită o nouă decizie de pensionare, prin valorificarea integrala - ca stagiu de cotizare în grupa a II-a de munca și a perioadelor menționate în adeverințele nr. 90/29.03.2002, și respectiv, nr. 598/9.10.2008, eliberate de SC SA T; a obligat pârâta la plata sumei de 1000 lei în favoarea reclamantului, reprezentând cheltuieli de judecată, cu titlu de onorariu avocat.
Tribunalul a reținut:
În esență, se susține de către reclamant că la stabilirea corectă a stagiului de cotizare în grupa a II-a de muncă în vederea calculării pensiei cuvenite, pârâta nu a luat în calcul perioadele lucrate în grupa a II-a de muncă potrivit adeverințelor nr. 90/29.03.2002, eliberată de SC Producție Industrială SA T și nr. 598/9.10.2008, eliberată de aceeași societate. Din adeverințele nr. 90/29.03.2002, eliberată de SC Producție Industrială SA T, reiese că reclamantul a fost salariatul unității în perioada 19.08.1985 -1.02.1990 - 1.04.2001, lucrând ca sudor, în procent de 100% din timpul efectiv de muncă în grupa a II-a de muncă potrivit dispozițiilor art. 2 din Decretul Lege nr. 68/1990 anexa II, iar din adeverința nr. 598/9.10.2008, eliberată de aceeași societate, reiese că reclamantul a fost salariatul unității în perioada 1.01.1997-1.02.2002, lucrând ca sudor, în procent de 100%, din timpul efectiv de muncă în grupa a II-a de muncă, potrivit Decretului Lege nr. 68/1990, art. 2, anexa II și Ordinului nr. 50/1990, art.30.
Este adevărat că la data deschiderii dreptului la pensie al reclamantului era în vigoare Legea nr. 19/2000, care în art. 43, prevede pentru asigurații care au lucrat efectiv în grupa I și II de muncă, de expunere la radiații, prevăzute de art. 20, lit. b, și care aveau un stagiu de cotizare de cel puțin 15 ani la grupa I de muncă și 20 de ani la grupa a II-a de muncă, punctajul anual se stabilește prin luarea în considerare a stagiilor prevăzute de acest articol, conform art. 77 din lege.
Este adevărată și împrejurarea că prin Decizia nr. -/11.11.2008, privind acordarea pensiei de invalidate gradul II, pârâta a valorificat ca stagiu de cotizare în grupa a II-a de muncă perioadele evidențiate în adeverința nr. 588/27.04.2004, eliberată de SC SA T și nr. 306/30.04.2004, eliberată de SC SA T, respectiv perioadele 7.08.1972-2.10.1976, 8.03.1978-15.03.1984, când reclamantul a lucrat ca sudor 100% din timpul efectiv de muncă în grupa a II-a de muncă, potrivit Hotărârea Guvernului nr. 1223/1990 și Ordinului nr. 50/1990, art. 3.
Astfel, la calculul pensiei reclamantului, se constată că nu a fost valorificată perioada evidențiată în adeverințele nr. 90/29.03.2002 și nr. 598/9.10.2008, eliberate de SC Producție Industrială SA T, respectiv perioada 19.08.1985-1.02.2002, când reclamantul a lucrat ca sudor 100% din timpul efectiv de muncă în grupa superioară de muncă, respectiv în aceleași condiții de muncă ca și în perioadele valorificate de pârâtă ca stagiu de cotizare în grupa a II-a de muncă, potrivit Decretului Lege nr. 68/1990 art.2, anexa II, și Ordinului nr. 50/1990, art.30.
Așa fiind, la recalcularea pensiei reclamantului prin valorificarea ca stagiu de cotizare în grupa a II-a de muncă a perioadelor evidențiate în adeverințele nr. 90/29.03.2002 și nr. 598/9.10.2008 eliberate de SC SA T, nu se poate face abstracție de dispozițiile art. 20, 43, 77 din Legea nr. 19/2000 modificată și completată, întrucât s-ar încălca principiul consacrat prin acte normative de evaluare, conform căruia la condiții egale de pensionare, se impune acordarea unor pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie, iar art. 2 din aceeași lege, consacră chiar principiul egalității tuturor participanților la sistemul public, pentru a nu se crea un tratament discriminatoriu între pensionarii cărora li s-a recunoscut întreaga perioadă lucrată în condiții superioare de muncă, și cei care au avut neșansa de a nu li recunoaște întreaga perioadă lucrată în grupa superioară de muncă, ca și în cazul reclamantului, ceea ce încalcă prevederile Constituției României, ce proclama egalitatea de tratament cât și prevederile internaționale în domeniu.
Într-o atare situație, reclamantul este îndreptățit să i se recalculeze pensia pentru muncă depusă, începând cu 27.08.2008, data înregistrării dosarului de pensie, prin valorificarea perioadelor cuprinse în adeverințele nr. 90/29.03.2002 și nr. 598/9.10.2008, eliberate de SC SA T, ca stagiu de cotizare în grupa a II-a de muncă, potrivit dispozițiilor art. 2 din Decretului Lege nr. 68/1990, anexa II, și Ordinului nr. 50/1990, art.30.
În consecință, pârâta a emis o nouă decizie privind recalcularea pensiei cuvenite reclamantului, ca urmare a valorificării ca stagiu de cotizare în grupa a II-a de muncă a perioadei evidențiate în adeverințele sus-menționate.
S-a constatat că au fost solicitate cheltuieli de judecată în baza art. 245 Cod procedură civilă, reprezentând onorariu avocat în sumă de 1000 lei, conform chitanței nr. 37/13.11.2008, aflată la fila 14 dosar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta Casa Județeană de Pensii T, solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului s-a susținut că în mod nelegal s-a dispus valorificarea celor 2 adeverințe întrucât activitatea desfășurată de reclamant nu se regăsește în prevederile pct. 30 din anexa 2 la Ordinul nr. 50/1990 pentru a fi încadrată în grupa a II-a de muncă.
S-a mai susținut că pentru perioada 1.04.2001-1.02.2002, din adeverința privind datele necesare determinării stagiului de cotizare rezultă că reclamantul a lucrat în condiții normale și nu în condiții deosebite și această adeverință a fost întocmită pe baza declarațiilor privind evidența nominală a asiguraților și a obligațiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat și care s-au depus de către angajatorul reclamantului SC Producție Industrială SA
A mai arătat recurenta că adeverințele nr. 90/2002 și nr. 598/2008 nu dovedesc achitarea contribuției de asigurări sociale de stat în procent de 35% corespunzător grupei a II-a de muncă pentru perioada 1.02.1999-31.03.2001 și 40% pentru perioada 1.04.2001-1.02.2002.
Reclamantul intimat a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Examinând cauza în raport de motivele de recurs și totodată sub toate aspectele conform dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că nu există motive pentru modificarea ori casarea sentinței recurate.
Ordinul nr. 50/1990, anexa II pct. 30 prevede încadrarea în grupa a II-a de muncă a activității de executare a sudurilor în interior la: nave, cazane, conducte, cilindri de locomotive, stâlpi metalici închiși, rezervoare, bazine și alte instalații asemănătoare.
Dispozițiile art. 3-6 din același act normativ lasă în seama angajatorilor sarcina nominalizării persoanelor care lucrează în grupa I sau II de muncă ținând seama de condițiile concrete de muncă și totodată de determinările de noxe efectuate de organele Ministerului Sănătății sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților.
Din înscrisurile de la dosar rezultă că reclamantul a lucrat ca sudor, și dacă angajatorul, care are responsabilitățile de mai sus, l-a încadrat în grupa a II-a de muncă pe reclamant, pârâta susține fără temei legal că reclamantul nu se regăsește în anexa 2 pct. 30 din Ordinul nr. 50/1990 și în mod nejustificat a refuzat pe acest motiv valorificarea adeverințelor.
Nici neconcordanța dintre adeverința emisă de pârâtă cu privire la datele necesare determinării stagiului de cotizare întocmită pe baza declaraților privind evidența nominală a asiguraților emisă de angajator (din care rezultă că reclamantul a lucrat în condiții normale) și adeverințele în discuție (90/2002 și 598/2008) emise de același angajator, nu constituie motiv pentru refuzul de a-l încadra pe reclamant în grupa a II-a de muncă, întrucât acesta și-a îndeplinit obligația de a prezenta adeverința emisă de angajator și care are responsabilitatea emiterii ei, și această neconcordanță nu îi este imputabilă reclamantului.
Recurenta nu se poate prevala la refuzul valorificării adeverințelor nici de eventuala neplată de către angajator a cotei corecte a contribuției de asigurări sociale, întrucât dispozițiile art. 31 din Legea nr. 19/2000 prevăd procedura de recuperare a creanțelor de la angajator, iar reclamantul nu are nici o obligație în acest sens.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii T împotriva sentinței civile nr. 988/20.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Obligă recurenta la 1000 lei cheltuieli de judecată către reclamantul intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. /30.12.2009
Tehnored. /5.01.2010
Ex.2
Prima inst. - Tribunalul Timiș -,
Președinte:Vasilica SandoviciJudecători:Vasilica Sandovici, Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan
