Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1797/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA DE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1797
Ședința publică din data de 24 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
: -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC "" SA - Membru Grup cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, reprezentată de Societatea Civilă de Avocați și Asociații cu sediul în B, dul - -, nr.4 - 8, House, sector 1, împotriva sentinței civile nr.761 din 6 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în Târgoviște, str.- de la, -.6,.A,.16, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de către grefierul de ședință că recursul declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru, iar reclamantul a solicitat, prin acțiunea introductivă, judecarea cauzei în lipsă. Se mai învederează că din partea recurentei-pârâte s-a depus la dosar, prin serviciu registratură, o cerere de judecare a cauzei în lipsă, confirmarea de primire a plicului prin care a fost transmis recursul către Tribunalul Dâmbovița, împuternicirea avocațială nr.-/2008 a Societății civile de avocați, și asociații, înscrisuri în copie, respectiv: certificat de grefă eliberat de Curtea de Apel București în dosarul nr-, sentința civilă nr.1562 din 25.10.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, sentința civilă nr.637 din 7.11.2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, dovada de comunicare a hotărârii civile nr.1699 din 03.10.2007 a Tribunalului Tulcea, sentința civilă nr.1697 din 3.10.2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, certificat de grefă eliberat de Tribunalul București în dosarul nr-- în dublu exemplar, certificat de grefă eliberat de Tribunalul București în dosarul nr- - în dublu exemplar, certificat de grefă eliberat de Tribunalul București în dosarul nr- - în dublu exemplar, certificat de grefă eliberat de Tribunalul București în dosarul nr- - în dublu exemplar, dovada de comunicare hotărârii civile nr.1699/03.10.2007 a Tribunalului Tulcea, sentința civilă nr.1697 din 3.10.2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, sentința civilă nr.1671 din 9.11.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, raport de expertiză extrajudiciară întocmit în dosarul nr- al Tribunalului Dâmbovița, punctul de vedere al expertului contabil referitor la situația primelor de Paște și de C, anexa 1 bis la actul adițional la Contractul colectiv de muncă la nivelul SA pentru anul 2008 înregistrat la. B sub nr.8080/23.05.2000, adresa nre.1090/22.02.2008 a B, actul adițional la contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul și înregistrat la. B sub nr.1090/22.02.2008, anexa 1 la., anexa 2 la., raport de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de Societatea comercială SRL, certificat de grefă eliberat de Curtea de Apel Iași în dosarul nr- - în dublu exemplar, certificat de grefă eliberat de Curtea de Apel Iași în dosarul nr- - în dublu exemplar, certificat de grefă eliberat de Curtea de Apel Iași în dosarul nr- - în dublu exemplar, certificat de grefă eliberat de Curtea de Apel Iași în dosarul nr- - în dublu exemplar.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, consideră cauza în stare de judecată și deliberând a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Dâmbovița sub nr. 7206/2008 reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC "" SA B, solicitând obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești reprezentând suplimentări salariale de Paște și C cuvenite și neacordate, în anii 2004 - 2005, actualizate în raport cu rata inflației, prevăzute de art. 168 alin. 1 din.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că a fost salariatul pârâtei până la încetarea contractului de muncă prin decizia nr.1183/2005, că a fost prejudiciat pentru că nu i-au fost acordate drepturile salariale prevăzute de art.168 din, cu caracter obligatoriu.
În drept, au fost invocate prevederile art. 166 Codul muncii și art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății, renegociat și reeditat în anii 2004-2005.
Reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, anexându-se cererii de chemare în judecată, în copie, extras din carnetul de muncă, extras din contractul colectiv de muncă, adresele nr.9225/2003 și nr.231/2005 emise de pârâtă și sentința civilă nr.806/13.04.2007 pronunțată de Tribunalul C
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea cererii motivat de faptul că începând cu anul 2003 reprezentanții societății și cei ai au convenit ca drepturile salariale suplimentare de C și de Paște să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, că operațiunea includerii acestor drepturi în salarii nu a avut o aplicabilitate limitată, continuând să producă efecte și în anii următori, textul art. 168 din CCM, fiind inclus în versiunile republicate anual în forma rezultată din negocierile din 2005.
S-a mai susținut de către intimată prin întâmpinare, că pentru a se evita orice interpretări contrare în privința intenției reale a părților, Comisia Paritară a adoptat la 31.08.2007 decizia nr. 5140/2007 prin care s-a confirmat faptul că părțile au înțeles ca începând cu anul 2003 suplimentările salariale prevăzute la art. 168 alin.1 să fie incluse în salariul lunar de bază al angajaților, iar începând cu anul 2004 articolul 168 alin.1 a rămas fără obiect deoarece primele erau parte a salariului de bază ca întreg.
În ceea ce privește modalitate de calcul invocată în susținerea acțiunii s-a arătat de către intimată că este greșită atâta timp cât se raportează la nivelul salariului mediu brut pe societate și nu la salariul de bază mediu ale cărui valori la nivelul anilor 2004-2007 au fost diferite față de valorile prezentate de către reclamant, fiind stabilite prin adresa 2022/04.09.2007, iar promovarea acțiunii este prematură deoarece dreptul de a formula acțiune nu se poate considera născut atâta timp cât nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit.
S-a solicitat proba cu înscrisuri, precum și orice altă probă a cărei necesitate ar rezulta din dezbateri.
S-au anexat întâmpinării copii de pe următoarele acte: Actul adițional la CCM încheiat în anul 2003, CCM- 2004, CCM - 2005, CCM - 2006, CCM - 2007, anexa nr. 2 la CCM, decizia Comisiei Paritare nr. 3793/18.06.2007, nota Comisie Paritare nr.5140/31.08.2007, sentința civilă 684/16.04.2005, adresa 2022/04.09.2007.
S-a admis la cererea părților proba cu înscrisuri, iar instanța din oficiu a pus în discuție efectuarea unei expertize tehnice contabile, însă părțile au refuzat achitarea onorariului, astfel că instanța a constatat că această probă nu se poate administra.
S-au mai depus la dosar de către pârâtă precizări referitoare la distincția care trebuie făcută între salariul de bază mediu și salariul mediu brut, ambele fiind salarii brute, ultimul cuprinzând și eventualele sporuri adăugate salariului negociat, atașându-se acestor precizări adresele nr. 830/05.02.2008 și nr. 831/05.02.2008 care cuprind cuantumul salariului de bază mediu pe în intervalul 2003-2007, precum și modul de calcul al acestora.
După administrarea probatoriilor, Tribunalul Dâmbovița prin sentința civilă nr. 761 din 6 mai 2008 a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, a admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta SC "" SA B, a obligat pârâta să plătească reclamantului suplimentările salariale de C și de Paște pentru perioada 2004 - 2005, în raport de data încetării contractului individual de muncă - 15.11.2005, calculate în funcție de salariu mediu de bază pe, actualizate de la data la care trebuiau acordate și până la achitarea efectivă.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, așa cum s-a menționat și în încheierea din 25 martie 2008, tribunalul a constatat că cererea de chemare în judecată are ca obiect drepturi salariale și că termenul de prescripție este cel de 3 ani prevăzut de art.283(1) lit.c din Codul muncii, chiar dacă drepturile izvorăsc din contractul colectiv de muncă pentru că prevederile acestuia referitoare la drepturile salariale fac parte de drept și din contractul individual de muncă.
Pe fond s-a reținut că reclamantul a solicitat drepturi salariale restante, cuvenite și neacordate pe începând cu anul 2004 și până la data încetării contractului individual de muncă actualizate cu indicele de creștere a prețurilor, drepturi prevăzute de art. 168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2004, 2005, 2006.
Potrivit art. 168 alin.1 din, înregistrat la Direcția și Solidarității Sociale B la 23.05.2000 salariații urmau să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, valorile concrete, modalitățile de acordare, criteriile și beneficiarii urmând să fie negociate cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment.
În alineatul 2 al articolului 168 din renegociat în anul 2003 s-a prevăzut că suplimentările de la alin.1 " vor fi introduse" în salariul de bază al fiecărui salariat conform modalității negociate cu, articol modificat ulterior prin acte adiționale, în anul 2005, în sensul că în anul 2003 suplimentările salariale prevăzute la art. 168 alin.1 "au fost introduse" în salariul de bază al fiecărui salariat.
Asupra acestui aspect, al introducerii în salariul de bază al fiecărui salariat a suplimentărilor de Paște și C în anul 2003, nu pot exista controverse, față de claritatea prevederilor art.168 alin.2 din modificat, text convenit de către reprezentanții și SC "" SA.
Susținerea pârâtei din întâmpinare referitoare la faptul că aceste modificări ale articolului 168 alin.2 din au fost introduse pentru a se prevedea cu certitudine că operațiunea includerii drepturilor salariale în salariul de bază nu a avut aplicabilitate limitată, doar pentru anul 2003, continuând să producă efecte și în anii următori, nu a fost primită deoarece această concluzie nu rezultă din folosirea la timpul trecut a verbului " au fost introduse", dimpotrivă, întărește convingerea că introducerea în salariul de bază a suplimentărilor salariale de Paște și Caa vut loc doar în anul 2003.
De asemenea, nu a fost acceptată nici concluzia Comisiei Paritare a SA exprimată în "Nota asupra precizării situației primelor de Paște și C prevăzute în art. 168 din al SA din 31.08.2007", care interpretează retroactiv prevederile art.168 alin.1 și 2, stabilind că începând cu anul 2003, până la data la care părțile convin în mod expres altfel, suplimentările salariale prevăzute la alin.1 l art. 168 vor fi incluse în salariul lunar de bază al angajaților și vor fi acordate sub această formă.
Această interpretare a voinței părților referitoare la art. 168 din adoptată de Comisia Paritară, constituie de fapt o modificare cu efecte retroactive a legii părților, respectiv a Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate.
Această modalitate este contrară prevederilor titlului 7 din Codul muncii referitor la contractele colective de muncă și în principal prevederilor art. 244 din Codul muncii, care stabilesc că părțile pot modifica clauzele contractului colectiv de muncă pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori convin acest lucru.
Modificarea la care face referire art. 244 din Codul muncii urmează să producă efecte pentru viitor, concluzie care rezultă din aplicarea principiului neretroactivității legii civile prevăzut de art. 1 din Codul civil, precum și din dispozițiile art. 236 alin.4 din Codul muncii în raport de care contratele colective de muncă încheiate cu respectarea condițiilor legale constituie legea părților.
Tribunalul a apreciat că pârâta, căreia îi revenea sarcina probei, în conformitate cu prevederile art.287 Codul muncii nu a făcut dovada acordării suplimentărilor salariale de C și de Paște în conformitate cu prevederile art.168 alin.1 din Codul muncii, că nu a depus la dosat state de plată, decizii interne privind acordarea acestor drepturi sau price alte documente din care să rezulte introducerea acestor suplimentări în salariile angajaților.
În ceea ce privește calculul drepturilor cuvenite reclamantului, tribunalul a apreciat că trebuie avute în vedere salariile medii de bază, astfel cum acestea au fost comunicate de către pârâtă prin adresele 2022/04.09.2007, 830 și 831/05.02.2008, deoarece prevederile Contractului colectiv de muncă se referă în art.168 alin.1 la o suplimentare a drepturilor salariale de C și de Paște în cuantum de unsalariu mediu de bazăpe SNP și nu la un salariu mediu brut.
Atât salariul de bază, cât și cel brut sunt venituri brute, însă deosebirea dintre acestea este aceea că salariul brut mai cuprinde și eventualele sporuri adăugate salariului negociat, adică celui numit de "bază", fără sporuri.
Pentru cele ce preced, tribunalul a apreciat îndeplinite prevederile art.154 alin.1 din Codul muncii potrivit cărora salariul reprezintă contraprestația muncii depusă de salariat în baza contractului individual de muncă și ale art.161 alin.1 din Codul muncii în raport de care salariul se plătește în bani la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, a admis cererea și a dispus obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite reclamantului începând cu anul 2005 și până la data încetării contractului individual de muncă calculate în funcție de salariu mediu de bază pe, actualizate de la data la care trebuiau acordate și până la achitarea efectivă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta SC Sa,solicitând admiterea căii de atac și modificarea în tot a hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.
A susținut recurenta-pârâtă că drepturile salariale de C și de Paște au fost incluse în salariile de bază ale angajaților începând cu anul 2003,în acest sens fiind redactat și alin.2 al art.168 dinCCM pe anul 2003.această prevedere fiind reiterată și Îm CCM pe anii2004 și confirmată prin versiunea din 2005 alin. 2 art.168.
De asemenea,aceeași interpretare a oferit-o și Comisia Paritară,înființată în scopul clarificării intenției reale a părților la momentul negocierii clauzelor CCM,comisie formată din reprezentanții părților semnatare,interpretare ce a fost cuprinsă în decizianr.5140/2007 din 31.08.2007intitulatănotă asupra precizării primelor de Paște și C,prevăzute în art.168 din CCM al SA,aceasta având caracter obligatoriu conform precvederilor Anexei 2 la CCM.
A învederat că atât prevederile CCM cât și interpretarea oferită de Comisia Paritară sunt opozabile salariaților conform art.9,14 și 30 din Legeanr.130/1996,această interpretare fiind reținută și de alte instanțe învestite cu soluționarea unor acțiuni similare.
Astfel,prima instanță a apreciat în mod greșit că se impune respingerea excepției prematurității întrucăt nu există nici o reglementare care să stabilească în sarcina reclamantei obligația declanșării unei asemenea proceduri,a excepției prescripției dreptului la acțiune întrucât sumele solicitate sunt drepturi salariale care se prescriu în termen de 3 ani,precum și admiterea acțiunii deoarece pârâta nu ar fi făcut dovada că sumele în discuție nu au fost incluse în salariile angajaților.
În susținerea caracterului prematur al acțiunii formulate,recurenta-pârâtă a învederat că dreptul la acțiune nu se poate considera născut atâta timp cât nu au avut loc negocierile în baza cărora ar fi trebuit stabilit cuantumul exact al sumelor,condiție ce reiese din redactarea alin.1 al art.168 din -2007 și care trebuie să se concretizeze într-o decizie.
Totodată,caracterul întemeiat al excepției prescripției dreptului la acțiune reiese din faptul că drepturile a căror valorificare se urmărește prin promovarea acțiunii nu au natură salarială,nu au caracter continuu și nu reprezintă contraprestație a activității desfășurate ci drepturi acordate salariaților prin CCM în scopul de a le oferi protecție socială,fiind incidente disp. art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii ce reglementează un termen de prescripție de 6 luni pentru acțiunile rezultate din neexecutarea obligațiilor asumate prin CCM.
În subsidiar,a susținut că modalitatea de calcul a sumelor pretinse e greșită,câtă vreme se raportează la salariul mediu brut la nivel de societate,deși art.168 alin.1 din CCM stipulează că baza de calcul e salariul de bază mediu la nivel de,nivelul acestuia reieșind din adresa nr. 2022/04.09.2007.
Recurenta-pârâtă a depus la dosar copia unor decizii pronunțate în practica judiciară,a uni raport de expertiză extrajudiciară,a notei Comisiei Paritare din nr.5140/31.08.2007,a anexei 1, 1 bis și 2 la actul adițional la CCM pe anul 2008.
Curtea,examinând sentința recurată în raport de actele și lucrările dosarului,de criticile formulate,dar și sub toate aspectele conform art. 3041proc. civ. constată că recursul e fondat din considerentele ce se vor arăta în continuare:
Reclamanta a fost salariat la "" SA, raporturile de muncă ale acesteia cu pârâta încetând la data de 15.11.2005.
Potrivit art.168 (1) din contractul colectiv de muncă pe unitate pe anii 2004,2005 și 2006 cu prilejul sărbătorilor de Paști și C angajații SNP SA beneficiau de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate.
Conform dispozițiilor art.257 din Codul muncii sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Ori, pârâta avea posibilitatea să probeze faptul plății acestor drepturi salariale prin prezentarea fluturașilor emiși reclamantei pentru lunile în care s-au stabilit primele de Paște și C, probă pe care acesta nu efectuat-.
În consecință în mod corect prima instanță a reținut că intimata-reclamantă nu au primit sumele solicitate.
Și în ceea ce privește cuantumul acestora instanța a făcut o corectă apreciere a înscrisurilor depuse la dosar și a raportului de expertiză judiciară întocmit în cauză, acordând sume în cuantum corespunzător criteriului rezultând din aplicarea disp.art.168 (1) din contractul colectiv de muncă pe anii 2004, 2005 și 2006.
Astfel, potrivit dispozițiilor sus menționate nivelul suplimentărilor salariale acordate cu ocazia Cului și în anii 2004-2006 reprezentau un salariu de bază mediu la nivelul "" SA. În consecință, acesta este cuantumul corect al sumelor datorate de recurenta-pârâtă intimaților-reclamanți cu titlu de prime de de C și Paște pe anii 2004 -2005, sume actualizate conform indicelui de inflație de la data scadenței fiecărei prime până la plata efectivă.
Susținerea recurentei-pârâte în sensul că aceste sume au fost incluse în salariul lunar al autorului reclamanților, astfel cum s-a întâmplat și în anul 2003, motiv pentru care în contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005 și 2006 s-a făcut mențiune în acest sens, urmează a fi apreciată ca neîntemeiată. O asemenea concluzie rezultă din modul de formulare al ambelor variante ale art.168 (2) din contractele colective de muncă la nivel de societate pe anii 2004-2005 din care rezultă că drepturile prevăzute în art.168 (1) au fost incluse în salariile angajaților recurentei-pârâte doar pentru anul 2003, astfel încât dacă părțile contractante nu ar fi intenționat acordarea lor în anii 2004-2005pe lângăsalariile cuvenite salariaților nu le-ar mai fi prevăzut în art.168 (1). În plus,principiul interpretării clauzelor contractuale în sensul în care acestea își produc efecte justifică înlăturarea susținerii recurentei-pârâte în sensul că voința părților contractului colectiv de muncă a fost aceea exprimată în notele emise de Comisia Paritară.
În ceea ce privește excepția prescrierii extinctive a dreptului la acțiune invocată de pârâta SA, în mod corect instanța de fond a constatat că în cauză nu își găsesc aplicabilitatea dispozițiile art.283 alin.1 lit.e care stabilesc un termen de prescripție de 6 luni pentru acțiuni având ca obiect neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia, ci art.283 alin.1 lit.c) care stabilește un termen de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în ceea ce privește plata unor drepturi salariale.
Având în vedere disp.art.168 (1) din contractul colectiv de muncă pe anii 2004 și 2005 conform căruia sumele acordate cu ocazia și Cului reprezentând un salariu de bază mediu suntsuplimentări de drepturi salariale, dar și prevederile art.43 din Codul fiscal potrivit cărora premiile sunt asimilate salariilor,
rezultă că termenul de prescripție a dreptului la acțiune de 3 ani a început să curgă de la data scadenței primelor ( începând cu aprilie 2004),motiv pentru care la data introducerii acțiunii-10.12.2007 dreptul la acțiune pentru acordarea primei de Paști 2004 era prescris.
Din considerentele expuse,constatând că în fața instanței de fond pârâta nu a invocat excepția prematurității acțiunii și că o asemenea excepție apare ca neîntemeiată în condițiile în care nu se poate reține o culpă a salariaților pentru lipsa negocierilor în vederea determinării cuantumului și modalităților de plată a primelor,prime a căror sumă poate fi stabilită cu ajutorul criteriului reglementat de CCM(salariul de bază mediu pe ) în baza art.312 Cod procedură civilă Curtea va admite recursul declarat de pârâta "" SA împotriva sentinței civile nr. 671/06.05.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și va modifica în parte această sentință în sensul că va admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru prima de Paște 2004 și va respinge acțiunea pentru acest drept salarial ca prescrisă.
Va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC "" SA - Membru GRUP, prin reprezentanți legali, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1 și cu domiciliul procesual ales în B, dul - -, nr.4- 8, House, sector 1 - la Societatea Civilă de Avocați și Asociații, împotriva sentinței civile nr. 761 din 6 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în Târgoviște, str.- de la, -.6,.A,.16, județul D și în consecință:
Modifică în parte sus-menționata sentință în sensul că admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru prima de Paște 2004 și respinge acțiunea pentru acest drept salarial ca prescrisă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată astăzi, 24.09.2008, în ședință publică.
Președinte JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
- - - --- - -
Grefier
-
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.3 ex./_23.10.2008
P/
.fond nr- Trib.
Jud.fond
G -
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
