Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 183/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr.183
Ședința publică de la 01 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 3: Carmen
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de împotriva sentinței civile nr.71 din 23.01.2008 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimat fiind.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la prim termen și că s-a solicitat judecata în lipsă de către recurent.
Instanța, având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare cu privire la acesta.
După strigarea cauzei, dar înainte de sfârșitul ședinței de judecată, se prezintă intimatul care arată că nu are de formulat alte cereri.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri,
Intimatul solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe. Arată că recurentul s-a prezentat la instanța de fond o singură dată.
Declarând dezbaterile închise, Curtea rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față.
Prin cererea înregistrată sub nr.5771/99/17.07.2007 pe rolul Tribunalului Iași, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta " Force", solicitând obligarea acesteia la plata drepturilor salariale și reintegrarea pe postul deținut.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că a lucrat la societate din data de 03.01.2006 și până la data de 17.04.2007, când a fost în mod nejustificat concediat, fără a-i fi comunicată vreo decizie de încetare a contractului său de muncă.
Pârâta nu a formulat în cauză întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 71/23.01.2008, Tribunalul Iașia admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, pârâta fiind obligată să plătească acestuia drepturile salariale pentru perioada 17.04.2007-23.01.2008. S-a respins cererea reclamantului de reintegrare pe postul avut anterior.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Astfel cum rezultă din contractul individual de muncă înregistrat la. sub nr.3349/30.01.2006, reclamantul este angajatul " Force", pe postul de vânzător, începând cu data de 03.01.2006.
Angajatorul nu a făcut, în speță, dovada încetării contractului de muncă încheiat cu reclamantul și nici nu aprobat plata drepturilor salariale cuvenite acestuia în perioada 17.04.2007-23.01.2008.
Prin adresa nr.-/ din 10.12.2007, Inspectoratul Teritorial d e Muncă Iac omunicat faptul că nu a fost depusă nici o decizie de încetare a contractului de muncă.
S-a mai reținut că, întrucât în speță nu s-au administrat dovezi din care să rezulte încetarea contractului de muncă al reclamantului, cererea acestuia de reintegrare se reține ca fiind nefondată.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs pârâta " Force", considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
În perioada pentru care reclamantul solicită plata drepturilor salariale, acesta a avut o comportare dezastruoasă, prezentându-se la serviciu în stare de ebrietate, nerespectând programul de lucru și adresând injurii clienților societății.
În recurs nu s-au administrat probe.
Intimatul nu a formulat în cauză întâmpinare.
Analizând recursul formulat de pârâta " Force", prin prisma disp.art.3041Cod.proc.civ. se reține că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Astfel cum în mod corect a reținut prima instanță, în baza mențiunilor din contractul individual de muncă înregistrat la.I sub nr. 5349/30.01.2006 și din carnetul de muncă al reclamatului-intimat, se reține că acesta este salariatul recurentei, în calitate de vânzător, începând cu data de 03.01.2006, fără a se face în cauză dovada încetării acestor raporturi de muncă.
În temeiul disp.art.154 alin.2 Codul muncii, pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă, fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani.
Potrivit disp.art. 163 din Codul muncii, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
În cauză, angajatorul nu a dovedit, potrivit acestor dispoziții, plata salariului reclamantului.
Prin motivele de recurs, recurentul a invocat faptul că neplata salariului
s-ar datora unor abateri disciplinare săvârșite de către reclamant, însă potrivit disp.art.164 din Codul muncii, nici o reținere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege. Reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, ceea ce recurentul nu a dovedit în cauză.
Se reține astfel, că în mod corect prima instanță a obligat recurenta-pârâtă să plătească reclamantului-intimat drepturile salariale pentru perioada 17.04.2007-23.01.2008.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.1 Cod proc.civ. urmează să se respingă recursul declarat de pârâta " Force" I și să se mențină sentința pronunțată de prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta -Force împotriva sentinței civile nr.71 din 23.01.2007 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 1 aprilie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.:;
Tehnored.:;
2 ex.-07.05.2008;
Jud.fond: -;
-.
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Nelida Cristina Moruzi, Carmen
