Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 183/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
Curtea de Apel Galați
Secția pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale
Decizia civilă nr.183/R
Ședința publică din 17 februarie 2010
PREȘEDINTE: Viorica Mihai Secuianu
JUDECĂTOR 2: Luminița Cristea
JUDECĂTOR 3: Anica
Grefier -
La ordine fiind judecarea recursului declarat de reclamantul -, domiciliat în F- -/7.44 jud. V, împotriva sentinței civile nr.268 din 9 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea.
La apelul nominal a răspuns pentru recurentul lipsă, avocat, și intimata Serviciul de Ambulanță V, prin consilier juridic.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Apărătorul recurentului, precizează că deși a solicitat prin acțiune obligarea intimatei la plata despăgubirilor morale în valoare de 10.000 lei, la acest moment nu mai solicită această sumă, având abilitarea părții pe care o reprezintă ca instanța să aprecieze un cuantum al acestor despăgubiri. Deși în urma dispoziției instanței, intimata urma să-l reîncadreze pe recurent, au urmat un șir de șicane, pentru a fi reîncadrat, situație care a dus la agravarea stării de boală a recurentului. Solicită ca urmare a admiterii recursului formulat, casarea sentinței de fond și obligarea intimatei la plata unei despăgubiri pe care o lasă la aprecierea instanței. Nu solicită obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Consilier juridic pentru intimată, precizează că plata daunelor morale solicitate nu au la bază un prejudiciu cert creat recurentului, care să justifice această solicitare. Precizează că diabetul zaharat așa cum este arătat în medicină, are ca factori 12 situații distincte în care acesta se instalează, ori recurentul în afară de stresul de la serviciu, are și o viață particulară dezorganizată, care i-a afectat starea de boală, și nu se poate susține că din cauza stresului de la serviciu acesta s-a îmbolnăvit. Unitatea s-a conformat dispozițiilor instanței, l-a reîncadrat pe recurent în serviciu, toate drepturile bănești i-au fost achitate iar daunele morale solicitate sunt nejustificate. Aceste daune nu sunt prevăzute în contractul colectiv de muncă, într-o atare situație, care să îndreptățească recurentul a le solicita. Solicită respingerea recursului formulat ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului civilă de față;
Prin sentința civilă nr.268 din 9 aprilie 2009 Tribunalului Vrancea, s-a respins ca nefondată acțiunea reclamantului -, împotriva pârâtului Serviciul de Ambulanță
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut
Prin cererea înregistrată la nr- la Tribunalul Vrancea la 03 decembrie 2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Serviciul Județean de Ambulanță V solicitând a fi obligată aceasta la plata orelor de muncă prestate în zilele libere (sâmbăta și duminica), a orelor suplimentare efectuate în afara orelor de program și la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale.
În motivarea cererii sale reclamantul a arătat că este salariatul pârâtei, în funcția de asistent medical, că aceasta cu rea credință a refuzat reintegrarea sa în muncă,dispusă prin hotărâre judecătorească, împrejurare ce i-a creat o stare de tensiune și de stres, de natură a-i agrava boala de care suferă și a-i deteriora starea de sănătate. Mai arată reclamantul că este nevoit să lucreze permanent peste orele de program precum și în zilele de sâmbătă și duminică, însă pârâta nu-și îndeplinește obligațiile prevăzute de art.119-120 al.2 și urm. Codul muncii.
A solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
În drept reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.119 - 120 al.2, art.132 al.1,2,4 și 5, art.137 al.2 și art.283 lit.c din Codul muncii.
La termenul din 16 decembrie 2008 reclamantul și-a modificat acțiunea solicitând ca pârâta să-i plătească:
- premiul lunar de 2% pentru anul 2007;
- premiul de fidelitate achitat celorlalți salariați în anul 2008.
Prin aceeași cerere reclamantul a arătat că înțelege să renunțe la plata orelor suplimentare
și că își menține capătul de cerere privind daunele morale și plata orelor suplimentare în zilele de sâmbătă și duminică.
În probațiune reclamantul a depus la dosar înscrisuri și a solicitat proba cu interogatoriul pârâtei și audierea martorului.
Pârâta Serviciul Județean de Ambulanță a depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată motivat în esență că reclamantul ca și ceilalți salariați beneficiază de salariul corespunzător pentru orele prestate peste programul normal de lucru care se plătesc în luna următoare și că nu sunt îndeplinite cerințele art.998-999 cod civil pentru a putea fi obligată la plata daunelor morale. Mai arată pârâta că reclamantul a beneficiat de prima de stabilitate aferentă trimestrului II dar în trimestrul IV nu i s-a mai acordat acest drept, avându-se în vedere art.54 din Codul muncii.
În apărare pârâta a depus la dosar înscrisuri și a solicitat proba cu interogatoriul reclamantului și audierea martorilor a și.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoare:
Reclamantul este salariatul pârâtei îndeplinind funcția de asistent medical, iar între acesta și conducerea pârâtei există o stare conflictuală generată de către reclamant care în mod repetat a refuzat să-și îndeplinească atribuțiile de serviciu, comportament ce a dus la desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
Deși fapta comisă de acesta și care a determinat desfacerea contractului de muncă constituie o abatere gravă, susceptibilă de a fi sancționată cu desfacerea contractului de muncă (împrejurare reținută de instanță investită cu judecarea contestației) dispoziția a fost anulată pentru nerespectarea condițiilor de formă prevăzute de disp.art.268 al.1 lit.a din Codul muncii.
Reclamantul a fost reintegrat în muncă însă starea de tensiune și conflictuală a continuat, acesta refuzând în repetate rânduri să semneze fișa postului și contractul de muncă fără a-și justifica în mod concret motivele acestui refuz.
Susținerea reclamantului că nu a semnat fișa postului pentru că punctele art.45 și 53 contravin codului muncii nu a putut fi primită.
Punctul 45 din fișa postului prevede obligația asistentului medical de a nu refuza urgențele care-i sunt repartizate în timpul orelor de program pe motiv că finalizarea lor depășește programul de lucru. Obligația este firească având în vedere natura muncii desfășurate, de faptul că este vorba de vieți omenești care nu pot fi puse în pericol pe motiv că rezolvarea lor depășesc programul de lucru. suplimentare se plătesc potrivit legislației muncii și ca atare această prevedere este perfect legală.
Același raționament este aplicabil și în cazul pct.53 care prevede că persoana încadrată își va desfășura activitatea și în substațiile atunci când este cazul și când acest lucru se justifică în mod obiectiv.
Tot reclamantul a fost cel care a refuzat efectuarea controlului medical obligatoriu, prevăzut de art.28 lit. f din Codul muncii, deși acest examen medical este obligatoriu, și se efectuează periodic, pârâta fiind obligată să ia măsuri pentru programarea salariaților.
Toate acestea rezultă atât din actele depuse la dosar cât și din declarațiile martorilor audiați în cauză, reclamantul nedovedind în nici un fel culpa pârâtei pentru deteriorarea stării sale de sănătate și a prejudiciului moral pretins, considerent față de care capătul de cerere privind plata daunelor morale nu este fondat.
lunar de 2% pentru anul 2007.
Potrivit art.21 din OUG nr.115/2004 pot fi acordate premii lunare în limita a 2% din cheltuielile cu salariile personalului contractual, salariaților care au realizat sau au participat direct la obținerea unor rezultate apreciate ca valoroase.
Cum, în cursul anului 2007, reclamantul a fost sancționat de trei ori, prin dispozițiile din 30.06.2006, 18.06.2007 și 20.07.2007, în mod corect pârâta a refuzat acestuia plata premiului, nefiind îndeplinite cerințele textului de lege citat mai sus.
Prima de stabilitate.
Acordarea acesteia este reglementată de HG nr.578/2008, ea fiind plătită personalului V în trimestrele II și IV ale anului 2008. Reclamantul a beneficiat de prima de stabilitate aferentă trimestrului II alături de ceilalți salariați, odată cu plata drepturilor salariale din luna iunie 2008.
Pentru trimestrul IV această primă nu i-a mai fost acordată deoarece începând cu 16 octombrie 2008 intrat în concediu fără plată timp de 90 de zile, perioadă în care potrivit art.54 din Codul muncii contractul individual de muncă a fost suspendat.
În acest context, în temeiul art.5 din HG nr.578/2008 nu i s-a acordat prima de stabilitate, fiind exclus prin aceste dispoziții de la beneficiul ei. Astfel potrivit acestui text, nu beneficiază de prima de stabilitate personalul care are contractul individual de muncă suspendat, în condițiile legii și nu desfășoară activitate în unitate în cursul lunii din anul calendaristic în care se acordă prima de stabilitate".
suplimentare lucrate sâmbăta și duminica.
Reclamantul a susținut că lucrează permanent peste orele de program precum și în zilele de sâmbătă și duminică, alături de ceilalți colegi, și că pârâta, în calitate de angajator nu-și îndeplinește obligațiile prevăzute de art.119-120 al.2, art.132 al.1,2,4 și 5 și art.137 al.2 din Codul muncii, fără însă a preciza în mod concret pretențiile sale, care este perioada în care a lucrat fără a fi remunerat sau compensat cu ore libere și care este cuantumul pretențiilor sale.
Este adevărat că prin specificul muncii desfășurată de reclamant se pot ivi frecvent situații în care acesta să fie nevoit să lucreze ore suplimentare, în zilele de sâmbătă și duminică, dar pentru acestea Codul muncii prevede remunerarea corespunzătoare și compensarea cu ore libere, pe care reclamantul le poate solicita angajatorului.
Simpla sa afirmație că pârâta nu și-a îndeplinit aceste obligații fără aoc oncretiza și dovedi nu poate fi primită, astfel că nici sub acest aspect acțiunea nu este fondată.
Impotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamantul, considerând-o neîntemeiată pentru următoarele motive;
Reclamantul a acționat în judecată, pârâta pentru a fi obligată la plata despăgubirilor morale de 10.000 lei întrucât a fost dat afară din serviciu în mod abuziv, ulterior, deși a câștigat procesul prin care se dispunea reintegrarea sa în muncă și a cerut acest lucru, încă din 1 noiembrie 2007, unitatea l-a reintegrat abia la 1 decembrie 2009, după ce a fost nevoit să apeleze la serviciile unui executor judecătoresc.
Si în această situație pârâta nu a respectat hotărârea judecătorească și au fost necesare mai multe intervenții ale executorului pentru ca pârâta să emită decizia de reintegrare.
Cu toate acestea și atunci, după reintegrare nu a încetat să-l șicaneze, spunându-i să înceapă munca din4 decembrie 2007, deși era programat la tură încă din 3 decembrie 2007.
Toate aceste șicane, care au început cu desfacerea contractului său de muncă, în mod abuziv au continuat, pârâta considerându-l nou angajat și cerându-i diferite acte, ca de exemplu, noul control medical psihiatric, i-a cerut să semneze un nou contract de muncă și o nouă fișă a postului, ambele conținând clauze nelegale, ducând la îmbolnăvirea sa de diabet.
A mai susținut recurentul, că instanța de fond a apreciat greșit actele și probele administrate.
In drept a invocat art.304 pct.8 și 9 cod pr. civilă.
A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și admiterea cererii de plată a daunelor morale.
In dovedirea recursului s-a folosit de proba cu acte.
Intimata - pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând apărările de la fond.
Recursul declarat este nefondat.
Analizând sentința civilă doar sub aspectul soluționării capătului de cerere în plata daunelor morale, care vizează recursul de față, în raport de susținerile părților și probele administrate, Curtea, constată că în cauză în mod corect s-a făcut aplicarea dispozițiilor legale incidente.
Astfel, din petitul acțiunii de chemare în judecată, reiese că reclamantul a solicitat printre altele și plata sumei de 10.000 lei, daune morale, motivat de faptul că pârâta, cu rea credință a refuzat reîncadrarea, determinându-l să se adreseze executorului judecătoresc pentru punerea în aplicare a hotărârii, creându-i o stare de tensiune și stres, de natură a-i agrava boala de care suferă și o deteriorare a stării de sănătate.
Prin sentința civilă nr.547 din 23 octombrie 2007 Tribunalului Vrancea, rămasă definitivă prin decizia civilă nr.42/ianuarie 2008 Curții de Apel Galați, s-a admis contestația formulată de către contestatorul -, s-a anulat decizia nr.66 din 20 iulie 2007 emisă de pârâtă și s-a dispus reintegrarea acestuia în funcția deținută anterior cu obligarea unității la plata drepturilor salariale.
Potrivit dispoziției nr.101 din 30 noiembrie 2007 Serviciului de Ambulanță V, reclamantul a fost reintegrat în muncă începând cu data de 1 decembrie 2007.
Așadar, nu se justifică susținerea reclamantului că unitatea l-a șicanat în mod continuu cu ocazia reintegrării sale, atâta timp cât hotărârea de fond a fost pusă în executare în termen de mai puțin de 2 luni de la pronunțare și înainte de soluționarea recursului.
Chiar dacă, reclamantul a apelat la un executor judecătoresc, aceasta nu reprezintă un factor de stres în condițiile în care, de la data luării măsurii desfacerii contractului de muncă prin decizia nr.66 din 20 iunie 2007 și până la reintegrarea sa - 1 decembrie 2007, nu a trecut mai mult de 6 luni.
Nu poate fi reținut ca motiv de stres, nici faptul că după reintegrare, respectiv la datele de 3 decembrie 2007, 8 decembrie 2008 și la data de 27 februarie 2009, i s-a cerut avizul psihologic, deoarece un astfel de control se face periodic de către toți angajații.
Cu privire la clauzele nelegale cuprinse în noul contract de muncă și în noua fișă - acestea nu au fost arătate.
Așadar, chiar dacă reclamantul a făcut dovada stării sale de boală, și chiar dacă este posibil ca această stare să se fi agravat în timp așa cum susține acesta, nu se poate reține însă că există o legătură de cauzalitate între starea de boală și faptele imputate pârâtei.
Nefiind îndeplinite condițiile răspunderii delictuale prevăzute de art.998 cod civil, în mod corect prima instanță a respins cererea de plata a daunelor morale ca nefondată.
In concluzie, recursul de față va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul -, domiciliat în F- -/7.44 jud. V, împotriva sentinței civile nr.268 din 9 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 februarie 2010.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red. /17.03.2010
.
4 ex./19.03.2010
fond - - + asistenți judiciari - și
Președinte:Viorica Mihai SecuianuJudecători:Viorica Mihai Secuianu, Luminița Cristea, Anica
