Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 190/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.190
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2008
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 2: Benone Fuică
JUDECĂTOR 3: Ion Ioneci
GREFIER-- -
-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursurilor declarate de recurenta-pârâtă SCOALA NR. 25 " " G, cu sediul în G,- și reclamanta, împotriva sentinței civile nr.1730/19.11.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 24.03.2008 care s-au consemnat în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat soluționarea cauzei la data de 26.03.2008.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr.1000/121 din 5.02.2007 la Tribunalul Galați -Secția civilă reclamanta reprezentată de Sindicatul din Gac hemat în judecată pe pârâta Școala nr.25 " " din G solicitând obligarea acesteia să-i plătească concediul de odihnă și concediul suplimentar neefectuat în anii 2005, 2006 și 2007 actualizate cu rata inflației la zi.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că a funcționat la Școala nr.25 " " în funcția de administrator financiar(patrimoniu) I șef funcție didactică auxiliară conform OUG nr.68/2004, cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată până la 1.02.2007, când a fost pensionată pentru limită de vârstă conform deciziei nr.314 din 22.01.2007.
A arătat reclamanta că art.29 al.1 și 5 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ ( înregistrat la sub nr.5521/01/9.01.2004 Monitorul Oficial partea a V-a nr.11/28.07.2004 prevede că în funcție de vechimea în muncă beneficiază de concediul de odihnă până la 28 de zile lucrătoare cei care au peste 15 ani vechime și că personalul didactic auxiliar beneficiază de un concediu suplimentar între 5 și 10 zile lucrătoare potrivit legii.
Întrucât i s-a desfăcut contractul individual de muncă urmare pensionării a solicitat pârâtei la 23.01.2007 compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat în anii 2005, 2006 și 2007 astfel: în 2005- 10 zile concediu neefectuat din cele 28 zile concediu de odihnă și 10 zile concediu de odihnă suplimentar în anul 2006- 38 zile reprezentând 28 zile concediu de odihnă și 10 zile concediul de odihnă suplimentar și în anul 2007 -3 zile concediu.
A mai susținut reclamanta că este președinta Sindicatului " " G și vicepreședinte a Federației Sindicatelor din Învățământ " " funcție pentru care potrivit art.92 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură raportat la Legea nr.54/2003 a Sindicatelor are dreptul la un număr de 3-5 zile libere pe lună pentru a desfășura activități sindicale.
În atare situație nu se poate susține că a avut loc o compensare pentru că zilele libere și concediul de odihnă au un regim juridic diferit, a arătat reclamanta.
A mai susținut că din pontajele existente rezultă clar că reclamanta a desfășurat activitate și nu a beneficiat de concediu de odihnă și că nici în statele de salariu nu există vreo consemnare a faptului că ar fi beneficiat de compensarea în bani a zilelor de concediu, inclusiv a celor suplimentare situație în care pârâta în mod nelegal a refuzat să-i plătească drepturile cuvenite - respectiv indemnizația de concediu.
Prin întâmpinarea depusă pârâta Școala nr.25 " " a susținut că referitor la primul capăt de cerere compensarea cu bani a concediului de odihnă neefectuat cât și a concediului suplimentar pentru anii 2005, 2006 și 2007, această cerere este nefondată pentru că conform statelor de plată pe anul 2005-2006 precum și a cererilor către unitatea de învățământ a reclamantei rezultă că în perioada 23.08-20.09.2006 a efectuat concediul de odihnă restant pe anul 2005( adresa nr.79/16.08.2006) astfel: pe data de 10.04.2006 reclamanta prin cererea nr.14/10.04.2006 solicită să i se acorde concediul pe anul 2005 în perioada 22-23.05.2006 a efectuat 2 zile concediu de odihnă restant din 2005 conform adresei nr.42/10.05.2006; în perioada 25-26.04.2005 a efectuat 5 zile de concediu pe anul 2005; în perioada 22.08-2.09.2006 a efectuat concediul de odihnă restant pe anul 2005.
A arătat pârâta că potrivit graficelor reclamanta a efectuat integral concediul de odihnă cuvenit cât și cel suplimentar pe anul 2005.
Conform statelor de plată pe anul 2006 reclamanta a beneficiat în luna iulie de concediu de odihnă până pe 20.08.2006 a arătat pârâta.
De asemenea a arătat pârâta pentru anul 2007 conform statului de plată reclamanta a beneficiat de toate drepturile inclusiv compensarea în bani ( suma de 333 lei) reprezentând diferențe pentru concediul de odihnă neefectuat.
Reclamanta, a arătat pârâta ca lider de sindicat avea dreptul doar la 3( trei) zile libere și nu la 5( cinci) zile cum ea singură și le-a atribuit și efectuat.
A solicitat respingerea acțiunii civile ca nefondată.
Prin sentința civilă nr.1730 din 19.11.2007 s-a admis în parte acțiunea civilă a reclamantei.
A obligat pârâta să plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând indemnizație pentru 38 de zile concediu de odihnă pe anul 2006, actualizate cu indicele de inflație.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că acțiunea civilă a reclamantei este fondată în parte pentru următoarele considerente:
În discuție este concediul de odihnă pe anul 2006, de aceea, raportarea propusă de reclamantă la suma primită pentru concediul de odihnă pe anul 2007 nu este legală. Întrucât în cursul anului 2006 nu s-a efectuat concediul de odihnă, indemnizația de concediu de odihnă se stabilește în funcție de perioada octombrie - decembrie 2006, ultima perioadă în care reclamanta ar fi putut beneficia de concediu de odihnă pe anul 2006.
Întrucât reclamanta nu a solicitat includerea în obiectivele expertizei și a anului 2006, susținând la acea vreme că litigiul s-a soluționat pe cale amiabilă, nu poate fi cuantificată suma cuvenită reclamantei. Instanța de fond a apreciat că singurul aspect disputat între părți era perioada de referință și, fiind stabilită prin prezenta hotărâre, suma nu mai reprezintă decât un mod de calcul contabil, pe care îl poate face pârâta și care poate fi verificat de reclamantă, persoană cu studii de specialitate.
În vederea reparării integrale a prejudiciului, pârâta a fost obligată la plata actualizată a sumei la data plății a mai reținut instanța de fond.
Referitor la numărul de zile de concediu de odihnă neefectuat pe anul 2005, părțile nu au avut o poziție comună. Din conținutul expertizei( f 96), rezultă că, din cercetarea documentelor contabile ale pârâtei( foi de prezență, state de plată), reclamanta și-a efectuat tot concediul de odihnă cuvenit. Un aspect esențial este acela că foile de prezență și statele de plată sunt semnate chiar de reclamantă, în virtutea calității contabil șef.
Susținerea reclamantei este că există o practică în instituție în sensul ca pentru zilele de concediu de odihnă care nu s-au efectuat efectiv să nu se mai întocmească alte acte, ci zilele de concediu de odihnă să fie efectuate ulterior, nu poate fi primită.
Potrivit art. 146 din codul muncii, concediul de odihnă poate fi întrerupt, la cererea salariatului, pentru motive obiective.
Angajatorul poate rechema salariatul din concediul de odihnă în caz de forță majoră sau pentru interese urgente care impun prezența salariatului la locul de muncă.
Afirmațiile reclamantei nu au fost dovedite cu nici un mijloc de probă și constituie o modalitate ilegală de exercitare a drepturilor și obligațiilor angajatului și salariaților, care nu poate fi încurajat printr-o hotărâre. Dacă într-adevăr nu s-a efectuat întreg concediul, trebuia dovedit numărul exact de zile rămase neefectuate, în condițiile în care înscrisurile cu valoare probatorie dovedesc contrariul, expertiza ținând cont doar de afirmația nedovedită a reclamantei.
În plus, a mai reținut instanța de fond toate actele de prezență și state de plată au fost întocmite chiar cu viza reclamantei, care nu face altceva decât să-și invoce propria culpă în exercitarea atribuțiilor de serviciu în raportul cu angajatorul, pentru care ar urma să plătească angajatorul. Astfel, deși potrivit funcției îndeplinite cunoștea modul în care se ține evidența zilelor de concediu de odihnă efectuate și a restului rămas neefectuat, afirmă că a efectuat acte neconforme cu realitatea.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanta și pârâta Școala nr.25 ambele considerând-o nelegală.
În motivarea recursului său reclamanta a susținut că potrivit actelor din dosar ar rezulta că pentru anul 2005 a efectuat un număr de 27 de zile de concediu de odihnă în perioadele 19-28.04.2006- 5 zile, între 22-23.04.2006-2 zile, între 23.08-2.09.2006- 20 zile, astfel că din totalul zilelor de 38 de zile anual rezultă că mai are de efectuat 11 zile de concediu, lucru cerut și școlii.
A mai arătat recurenta că deși înregistrările în evidența școlii au fost că, concediul a fost efectuat în integralitatea sa, se poate observa din documentele întocmite și semnate de recurentă că aceasta și-a desfășurat activitatea în perioada în care figura în concediu de odihnă.
În această perioadă a arătat recurenta reclamantă s-au efectuat lucrări care erau stabilite prin grafic de unitate: respectiv inventarierea anuală cu termen la 30.11.2005, lichidările salariale ale lunii curente, pregătirea închiderii anului financiar 2005.
A arătat că și pârâta a menționat că există o practică în unitate privind rechemarea salariaților din concediu în vederea desfășurării activității curente fără încheierea unor documente.
A susținut că nu poate fi primită afirmația instanței de fond în sensul că ar fi vorba de o exercitare ilegală a drepturilor salariaților pentru că probele administrate în cauză au demonstrat că numărul de zile de concediu de odihnă neefectuat coincide cu cererea reclamantei.
A solicitat admiterea recursului și admiterea acțiunii și pentru restul de concediu pentru anul 2005.
În drept și-a întemeiat recursul pe disp.art.304 pct.9 pr.civ.
În motivarea recursului său pârâta Școala nr.25 Gas usținut că pentru compensarea în bani a concediului de odihnă pentru anul 2006 unitatea a făcut toate demersurile în vederea achitării acestuia.
A arătat că la data de 12.02.2007 unitatea a pus la dispoziția reclamantei suma de 2857 lei pentru compensarea în bani a concediului însă aceasta a refuzat ridicarea sumei, deși a fost încunoștințată în acest sens.
În atare condiții nu se impun cheltuieli de judecată deoarece reclamanta a fost cea care a continuat procesul.
A solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii instanței de fond în sensul respingerii acestuia ca fiind lipsit de obiect.
Prin întâmpinarea depusă reclamanta a solicitat respingerea recursului pârâtei.
A arătat că pârâta prin adresa nr.147 din 5.02.2007 i-a comunicat că concediul de odihnă pentru anul 2006 a fost efectuat în lunile iulie-august.
Analizând hotărârea instanței de fond în raport de probele dosarului, de dispozițiile legale aplicabile în cauză, de criticile formulate de recurenți cât și de prevederile art.304 și art.3041pr.civ. curtea constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică și că recursul declarat este nefondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește recursul declarat de reclamantă susținerile acesteia nu pot fi primite ele fiind contrazise chiar de propriile afirmații cât și constatări ale expertizei efectuate în cauză.
Chiar reclamanta afirmă cităm" Deși înregistrările în evidențele unității au fost că, concediul de odihnă a fost efectuat în integralitatea sa", se poate observa din documentele întocmite și semnate de recurenta că aceasta și-a desfășurat activitatea în perioada în care figura în concediu de odihnă.
Expertiza contabilă efectuată în cauză( 79 pag.3 raport) inițial constata că reclamanta și-a efectuat integral concediul de odihnă pe anul 2005 primind drepturile bănești cuvenite situație confirmată și de cel de-al doilea raport de expertiză ( 96 fond-pag.2 raport).
Este adevărat că raportul la cererea reclamantei prezenta și varianta cu neefectuarea celor 11 zile concediu restante, dar această variantă corect nu este reținută de instanța de fond.
Ori chiar afirmația reclamantei dovedește că în anul 2005, înregistrările din evidențele pârâtei Școala nr.25, al cărui contabil șef era și semna actele de plată( ștate de plată) confirma efectuarea integrală a concediului și încasarea sumelor cuvenite.
Practicile nelegale ale pârâtei nu pot schimba situația legal constatată și confirmată de reclamantă în calitate de contabil șef al pârâtei.
Inexistența unor adrese de rechemare sau restituirea drepturilor de concediu încasate inițial, nu pot determina o nouă plată -( ar fi o plată dublă cerută cu rea-credință) reclamanta invocându-și propria culpă și nerespectarea dispozițiilor legale în materie( art.146(2) din muncii).
Faptul că reclamanta venea la unitate și lucra în timpul concediului de odihnă în afara unui cadru legal, era opțiunea ei personală, dar nu mai poate cere plata unor drepturi bănești deja încasate, confirmate prin semnătura pe statele de plată și prin pontarea în concediu.
Celelalte susțineri ale recurentei reclamante referitor la calculul drepturilor de concediu sunt fără relevanță din moment ce instanța de fond nu a obligat unitatea școlară pârâtă la plata unei sume certe reprezentând indemnizația de concediu.
Referitor la recursul pârâtei de asemenea susținerile acesteia nu pot fi primite.
Faptul că reclamanta a refuzat să se prezinte la unitate să ridice drepturile bănești calculate nu o pe pârâtă să remită prin poștă pe numele recurentei reclamante aceste drepturi.
În atare condiții nu pot fi primite susținerile sale că greșit a fost obligată la cheltuieli de judecată.
Având în vedere cele menționate mai sus curtea reține că criticile formulate de ambele recurente nu se încadrează în motivele de recurs prev.de art.304 pr.civ.și cum nu au fost invocate motive care să intre sub incidența art.3041pr.civ. în baza art.312 al.1 pr.civ.urmează a respinge ca nefondate ambele recursuri declarate împotriva sentinței civile nr.1730/2007 ale Tribunalului Galați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta și pârâta ȘCOALA NR.25 " " G, împotriva sentinței civile nr.1730/19.11.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26.03.2008.
PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
Grefier
Red.
Dact.
2 ex/20.06.2008
FOND: -
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Benone Fuică, Ion Ioneci
