Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1903/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(7567/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.1903/
Ședința publică din data de 26 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul contestator G, împotriva sentinței civile nr.2139 din 23 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția de Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și contencios Administrativ Fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul contestator G, personal, lipsind intimata C
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Din oficiu, Curtea invocă excepția tardivității declarării recursului, în baza art.80 din Legea nr.168/1999, față de împrejurarea că recursul trebuia declarat în termen de 10 zile de la data comunicării sentinței; în speța dedusă judecății sentința civilă a fost comunicată la data de 27.08.2008(fila 14 dosar fond), iar recursul a fost declarat la data de 10.09.2008(fila 2 dosar recurs).
Recurentul contestator G, personal, arată că a formulat recursul în termen și solicită respingerea excepției tardivității declarării recursului.
Curtea reține cauza în pronunțare pe excepția invocată.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr.2139/23.05.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția de Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal în Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, s-a espins ca nefondată contestația formulată de contestatorul G, împotriva deciziei nr.221/15.08.2007 emisă de intimata SC SRL T M, județul
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Contestatorul Gaf ost salariatul intimatei până la data 15.08.2007 când prin decizia nr.221/15.08.2007 i s-a desfăcut disciplinar contractul de muncă, reținându-se că după ce a făcut curățenie în atelier, a dat foc într-o sobă improvizată la hârtii, folie, lavete după care a plecat din atelier lăsând focul nesupravegheat, punând în primejdie clădirile, instalațiile, viața, integritatea corporală, sănătatea salariaților. S-a mai reținut de intimată focul a fost aprins pentru arderea învelișului protector al cablurilor pentru ca apoi să le sustragă și să le valorifice mai ușor.
Din notele explicative date în cadrul cercetării abaterii disciplinare, de către salariata, și de către contestator, reiese că acesta din urmă a dat foc la soba din atelierul mecanic, dar s-au ars resturi de folii și hârtii, neobservând că în sobă erau și cabluri, întrucât erau ascunse în partea de sus.
Tot din nota explicativă dată de contestator, reiese că nimeni nu
i-a prelucrat normele împotriva incendiilor, iar în ceea ce privește permisul de foc acesta se folosește doar la lucrările cu pericol de expunere.
Instanța de fond a reținut că decizia de concediere nr.221/15.08.2007 a mai făcut obiectul dosarului -, soluționat de Tribunalul Teleorman prin sentința civilă nr.1786/14.11.2007.
Împotriva acestei sentințe a făcut recurs, intimata " SRL T Curtea de APEL BUCUREȘTI prin decizia nr.691/R/l0.03.08, a admis recursul, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, respectiv Tribunalul Teleorman.
În rejudecare, instanța de fond a reținut că, contestatorului Gis -a desfăcut contractul individual de muncă în baza art.61 lit.a din Codul Muncii, care prevede că "angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului", " a- în cazul în care salariatul a săvârșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern." S-a considerat a fi indiscutabil că salariatul contestator, după ce a aprins focul în godin, trebuia să-l supravegheze nepărăsind încăperea, lucru pe care acesta nu l-a făcut, încălcând grav dispozițiile art.2.16 din Regulamentul intern, care sancționează cu desfacerea disciplinară contractul de muncă pentru nerespectarea instrucțiunilor de, apărarea împotriva incendiilor, protecție civilă și protecție a mediului care a determinat accidente umane, pagube materiale sau poluări, sau săvârșirea de acte ce ar putea pune în primejdie siguranța instalațiilor și utilajelor, a salariaților sau a propriei persoane.
De asemeni a fost dovedit că în cadrul intimatei a avut loc un incendiu, iar acesta a fost provocat de contestator. Pentru stingerea incendiului a fost necesară intervenția pompierilor așa cum rezultă din întâmpinare, nota explicativă și nota privind cercetarea evenimentului.
Față de considerentele de fapt și de normele legale incidente în speță, instanța de fond a reținut că, contestatorul a săvârșit o abatere gravă de la regulile de disciplină a muncii prevăzute în Regulamentul intern al intimatei și față de această împrejurare, decizia de concediere nr.221/15.08.2007 emisă de intimata " " SRL a fost găsită temeinică și legală, fiind dată cu respectarea dispozițiilor art.61 lit.a Codul Muncii, precum și ale art.268 alin.2 Codul Muncii, instanța respingând astfel contestația contestatorului G, ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs motivat recurentul-contestator G, solicitând casarea sentinței, anularea deciziei de concediere ca nelegală și netemeinică și înlocuirea acesteia cu o altă sancțiune disciplinară prevăzută de Codul Muncii.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
La termenul de astăzi - 26.03.2009, în ședință publică, Curtea, din oficiu, a invocat excepția tardivității declarării recursului, motivat de faptul că declararea recursului s-a făcut cu depășirea termenului de 10 zile de la data comunicării sentinței.
Conform art.80 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii pronunțată de instanța de fond.
Astfel, sentința civilă a fost comunicată recurentului-contestator la data de 27.08.2008, conform dovezii de comunicare aflată la fila 15 din dosarul de fond, iar recursul a fost declarat la data de 10.09.2008- fila 2 dosar recurs.
În raport de aceste date, Curtea constată că recursul este formulat peste termenul legal de 10 zile calculat conform art.101 Cod procedură civilă și va fi respins ca atare.
Având în vedere faptul că nerespectarea termenului pentru declararea căii de atac atrage sancțiunea decăderii părții, Curtea va admite excepția de tardivitate și va respinge recursul recurentului-contestator, ca fiind tardiv declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul ca fiind tardiv declarat de recurentul-contestator G împotriva sentinței civile nr.2139/23.05.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția de Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal în Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SRL T
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
17.04.2009
Jud.fond:
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Elena Luissa Udrea
