Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 191/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 191/
Ședința publică de la 10 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul, domiciliat în B,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 454/27.06.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila, în dosarul nr-, în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu intimata pârâtă ZONA LIBERA B, cu sediul în B str. - - nr. 24, având ca obiect "DREPTURI.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 30 ianuarie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată care face parte integrantă din prezenta, când, instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea cauzei la 10 februarie 2009.
CURTEA
Asupra recursului înregistrat la Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 454/27.06.2008 Tribunalul Brăilaa respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta RA Administrația Zonei Libere
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr- reclamantul a chemat în judecată pe pârâta RA Administrația Zonei Libere B solicitând obligarea acesteia la calcularea și plata diferenței de salariu pentru lunile ianuarie, februarie, martie aprilie mai și iunie 2007.
La ultimul termen de judecată reclamantul a solicitat și reactualizarea acestor drepturi salariale cu rata inflației la data plății și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că în mod nejustificat pontajele întocmite de șeful de birou conțin mai puține ore lucrate de reclamant, ceea ce a dus la drepturi salariale mai mici pentru acesta.
Reclamantul a precizat că este președintele organizației sindicale - - și că în această calitate a solicitat conducerii pârâtei să respecte legislația sindicală, dar nu a primit nici un răspuns. De asemenea, a arătat că activitatea desfășurată pe linie sindicală nu a afectat activitatea profesională.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care s-a apărat arătând că în perioada ianuarie - iunie 2007 atât directorul general al regiei, cât și conducătorul compartimentului în cadrul căruia funcționează reclamantul au consemnat absențe nemotivate ale acestuia, care au fost evidențiate în pontajele lunare.
Deși potrivit Legii sindicatelor membrii aleși ai organizațiilor sindicale, care lucrează nemijlocit în unitate în calitate de salariați, au dreptul la reducerea programului lunar de lucru cu 3-5 zile pentru activități sindicale, în cauză nu s-a stabilit un program necesar desfășurării activității sindicale, astfel că, nefăcându-se nici o dovadă a desfășurării de astfel de activități în perioada în discuție, iar reclamantul având obligația să respecte disciplina muncii, absențele acestuia sunt nejustificate.
La solicitarea părților în cauză s-au administrat proba cu acte, martori și interogatorii.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat următoarele:
Reclamantul este salariat al pârâtei RA Administrația Zonei Libere B, având totodată și funcția de lider al organizației sindicale - - din cadrul acestei regii autonome.
Din pontajele întocmite pentru lunile ianuarie - iunie 2007 rezultă că în acea perioadă reclamantul a absentat nemotivat, deși figura în condica de prezență.
Reclamantul a negat că a lipsit în toate zilele menționate în pontaje, arătând totodată că în calitate de lider sindical avea dreptul ca în timpul programului de lucru să desfășoare activități sindicale.
Prin răspunsul la interogatoriu formulat de pârâtă reclamantul a recunoscut că nu a întocmit bilet de voie pentru zilele în care a lipsit, deoarece nu a cunoscut regulamentul de ordine interioară, acesta nefiindu-i pus la dispoziție de pârâtă, cu toate că i l-a solicitat.
Art. 35 din Legea nr. 54/2003 a sindicatelor stabilește că membrii aleși ai organizațiilor sindicale care lucrează nemijlocit în unitate în calitate de salariați, au dreptul la reducerea programului lunar de lucru cu 3-5 zile pentru activități sindicale, fără afectarea drepturilor salariale, numărul celor care beneficiază de aceste prevederi și numărul de zile cumulate pe an urmând a se stabili prin contractul colectiv de muncă.
Contractul colectiv de muncă pentru anii 2007-2010 preluat această dispoziție, stabilind prin art. 88 că reprezentanții aleși ai organizațiilor sindicale care lucrează nemijlocit în unitate în calitate de salariați au dreptul la reducerea programului lunar de lucru cu până la 5 zile plătite pentru activități sindicale, fără a li se diminua drepturile salariale care li s-ar fi cuvenit în condiții normale, numărul celor care pot beneficia de aceste prevederi și numărul de zile cumulate pe an stabilindu-se prin contractul colectiv de muncă aplicabil.
Instanța a apreciat că aplicarea acestor dispoziții presupune în mod necesar ca reprezentanții organizațiilor sindicale să informeze angajatorul asupra zilelor în care urmează să desfășoare activitățile sindicale și să facă dovada efectuării acestora.
Prin adresa înregistrată sub nr. 4890/18.12.2006 (fila 226 dosar fond), reclamantul a notificat conducerea regiei asupra drepturilor conferite de art. 35 din Legea sindicatelor, dar nu a făcut nici un demers pentru a preciza care este programul desfășurării activităților sindicale.
De asemenea, nu a făcut nici o dovadă că în zilele în care a absentat a desfășurat astfel de activități.
Conform art. 24 pct. 11 și 12 din regulamentul de ordine interioară pentru personalul RA Administrația Zonei Libere B (fila 208 dosar fond) salariații au obligația de a nu părăsi locul de muncă fără aprobarea șefului ierarhic și de a-l anunța de imposibilitatea prezentării la serviciu.
Totodată, potrivit deciziei nr. 1248/28.03.2005, emise de pârâtă, toți salariații au obligația să aducă la cunoștință șefilor ierarhici orice deplasare în afara locului de muncă pentru alte interese decât cele de serviciu, prin întocmirea unor bilete de voie.
Din probele administrate în cauză reiese că reclamantul nu a respectat dispozițiile menționate anterior.
Astfel, din declarația martorului, șeful ierarhic al reclamantului, reiese că a făcut cunoscut acestuia modul în care poate părăsi locul de muncă, dar reclamantul nu s-a conformat.
Atât timp cât cunoașterea normelor de ordine interioară este o obligație a fiecărui angajat, nu poate fi primită susținerea reclamantului că nu avea cunoștință despre Regulamentul de Ordine Interioară și din acest motiv nu a anunțat pe șeful său direct că va lipsi din unitate, reclamantul neputându-se prevala de propria culpă.
Față de cele susținute instanța a constatat că reclamantul nu a dovedit caracterul justificat al absențelor din perioada ianuarie - iunie 2007, motiv pentru care nu poate pretinde drepturi salariale pentru zilele în care a fost pontat lipsă.
Pentru considerentele expuse acțiunea a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
În primul rând, arată că nu a avut acordate ore libere plătite pentru desfășurarea activității sindicale și că absențele nemotivate pontate sunt fictive deoarece numărul de ore înregistrate astfel se circumscriu numărului de ore libere la care avea dreptul pentru desfășurarea de activități sindicale pe care le-a afectat acestui scop, după anunțarea verbală făcută persoanelor din conducerea uzinei.
În al doilea rând, recurentul a arătat că în luna ianuarie 2007 nu a lipsit nemotivat nici o oră de la serviciu și cu toate acestea în pontajul lunii ianuarie figurează cu 58 ore nemotivate iar salariul i-a fost diminuat.
În drept a invocat dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă.
În concluzie a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Examinând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate de recurent cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, în baza dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Referitor la primul motiv de recurs invocat de către recurent, instanța apreciază că este nefondat.
Astfel, recurentul are dublă calitate de președinte de sindicat și salariat al unității în cadrul căreia s-a înființat Organizația Sindicală "- -", al cărui președinte este.
Art. 35 din Legea nr. 54/2003 privind sindicatele și art. 88 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pentru anii 2007 - 2010, stabilesc dreptul la zile libere plătite pentru activități sindicale pentru reprezentanții sindicali care lucrează nemijlocit în unități, în calitate de salariați.
Aceleași norme de drept stabilesc la alin. 2, că numărul persoanelor care pot să beneficieze de acest drept, precum și numărulexact (corect)de zile libere plătite cumulate pe un an se stabilesc prin Contractul Colectiv de Muncă aplicabil.
Aplicarea acestor dispoziții presupune în mod necesar ca reprezentanții organizațiilor sindicale să informeze angajatorul asupra zilelor în care urmează să desfășoare activități sindicale și să facă dovada efectuării acestora, iar obligația de a face dovada desfășurării de activități sindicale în timpul programului de lucru nu revenea recurentului în calitatea sa de președinte de sindicat ciîn calitatea sa de angajat al intimatei pârâte.
De reținut, că cele două calități nu se pot exclude, în situația prevăzută de art. 35 din Legea nr. 54/2003 când o persoană are dublă calitate de reprezentant sindical și de salariat al aceleiași unități în care funcționează sindicatul, astfel că exercitarea atât a drepturilor cât și a obligațiilor pe care recurentul le are în calitate de președinte de sindicat nu poate exclude exercitarea drepturilor și a obligațiilor pe care le are în calitatea de angajat al regiei.
Din acest considerent, activitatea sindicală nu este plasată sub controlul angajatorului ci doar activitatea salariatului este plasată sub controlul angajatorului, contrar susținerilor recurentului.
De asemenea, corect a reținut prima instanță că aplicarea dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 54/2003 a sindicatelor și ale art. 88 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național, valabil pe anii 2007 - 2010 impun aducerea la cunoștința angajatorului zilele în care reprezentanții organizațiilor sindicale urmează să desfășoare activități sindicale și necesitatea dovedirii executării acestora pentru a-i da posibilitatea angajatorului să țină o evidență strictă a orelor în care recurentul în calitate de reprezentant sindical a absentat motivat de la serviciu (desfășurarea de activități sindicale).
Din motivele de recurs se poate observa că recurentul nu face distincție între calitatea de președinte de sindicat și calitatea de salariat făcând confuzie între cele două calități.
Recurentul nu trebuie să uite că are și calitatea de salariat al regiei și că în această calitate, are și obligații de disciplina muncii.
În acest sens, s-au depus la dosar de către intimata pârâtă Regulamentul de Ordine Interioară și Decizia internă nr. 1248 din 28 martie 2008 din care rezultă clar obligația salariatului cu privire la prezența la serviciu în timpul orelor de program.
- art. 24 pct. 1, 4, 11 și 12 din stabilesc obligațiile salariatului de a respecta programul de lucru și de a anunța șeful de compartiment orice absență din timpul acestui program;
- decizia nr. 1248/2005 stabilește modalitatea concretă în care se poate părăsi unitatea - pe bază de bilet de voie - precum și măsura aplicabilă în cazul nerespectării acestei proceduri (art. 2 - înregistrarea de absențe nemotivate).
Mai mult, emiterea de bilete de voie are și motivație practică și anume aceea de a ține o evidență exactă a orelor libere plătite în care să fi desfășurat activități sindicale, având în vedere că este un număr limitat de ore acordate în acest scop.
Așa cum rezultă din răspunsul la interogatoriu dat de recurent, acesta nu a părăsit niciodată unitatea pe bază de bilet de voie cu toate că după cum rezultă din depoziția martorului audiat nemijlocit de instanța de fond, recurentul a cunoscut normele interne de disciplina muncii cum corect a reținut prima instanță.
Din aceiași depoziție a martorului rezultă că nici ulterior absențelor, recurentul nu a făcut dovada că în orele absentate a desfășurat activități sindicale.
Singurul act care face mențiuni referitoare la posibile activități sindicale este adresa nr. 129 din 11 iulie 2008 (înregistrată la sediul regiei sub nr. 3228 din 14 iulie 2008) depusă în recurs emisă de Confederația Sindicatelor Democratice din România, transmisă la aproape două luni de la datele la care recurentul a absentat și din care rezultă doar că "D-nul - președinte al Organizației Sindicale "- -" a fost convocat în zilele de 28, 29 și 30 mai 2008 la sediul dar nu rezultă dacă acesta a fost prezent în mod efectiv la acest sediu la datele menționate.
Această adresă nu poate fi luată în considerare ca o dovadă concludentă a desfășurării de activități sindicale de către recurent în zilele de 28, 29 și 30 mai 2008 față de cele arătate mai sus.
În consecință, acest motiv nu poate fi reținut ca întemeiat.
Nici cel de-al doilea motiv de recurs nu este întemeiat.
Așa cum rezultă din pontajele întocmite pe luna ianuarie din condica de prezența (inclusiv cele din luna ianuarie 2008 când directorul general a consemnat absențele personal constatate) precum și din depozițiile martorului, numărul de ore pentru care recurentul nu a fost plătit ca fiind absent nemotivat coincide perfect cu numărul orelor efectiv absentate de acesta din unitate în mod nejustificat în timpul orelor de program.
Apreciem că exercitarea drepturilor pe care recurentul le are în calitatea sa de reprezentant de sindicat nu duce la excluderea obligațiilor la care este ținut în calitatea de salariat al regiei.
Față de toate considerentele expuse mai sus, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de reclamantul, domiciliat în B,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 454/27.06.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 10 Februarie 2009.
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu | JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel | JUDECĂTOR 3: Mihaela Neagu |
Grefier, |
: -
: 2 ex.//06.03.2009
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Marioara Coinacel, Mihaela Neagu
