Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 192/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA NR.192
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2008
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 2: Irina Alexandra Boldea
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER-
-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului declarat de recurenta - B, cu sediul în B,-, împotriva sentinței civile nr.716/26.11.2007 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata-chemata în garanție AVAS B, cu sediul în B, sector 1, str.-.-. nr.50 și intimatul-reclamant, domiciliat în B,-, având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 24.03.2008 care s-au consemnat în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat soluționarea cauzei la data de 26.03.2008.
CURTEA:
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 94/02.02.2007 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. 36/C/2006, a fost admisă ca fondată acțiunea completată formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta - - B și, în consecință:
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 40.095 lei RON reprezentând premiul anual aferent anului 2002 indexat cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la promovarea acțiunii, 31.12.2005.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 1300 lei RON.
A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta - - B împotriva Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului B privind plata sumelor către reclamant.
Împotriva hotărârii judecătorești au declarat recurs pârâta - B și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI
La data de 28.05.2007 instanța de recurs a invocat din oficiu excepția nesemnării minutei sentinței civile nr. 94/02.02.2007 de către unul din judecătorii fondului.
Prin decizia civilă nr. 509/30.05.2007 a Curții de APEL GALAȚI, s-au admis recursurile declarate de pârâta - B și chemata în garanție AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI () B, împotriva sentinței civile nr. 94/02.02.2007 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. 36/C/2006.
S-a casat sentința civilă nr. 94/02.02.2007 a Tribunalului Brăila și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Au fost avute în vedere următoarele considerente.
Prin cererea introductivă intimatul - reclamant a sesizat instanța de judecată solicitând în contradictoriu cu pârâta - - B obligarea la plata premiului anual de 12 salarii de bază lunare pentru anul 2002 reactualizate până la data plății efective.
Temeiul pretențiilor reclamantului îl constituie contractul de performanță încheiat între părți la data de 21.08.2001 și actele adiționale care l-au succedat.
Din conținutul contractului de performanță invocat rezultă că părțile au convenit asupra încredințării conducerii și administrării activității pe baza unor obiective și criterii de performanță în schimbul unei remunerații fiind prevăzut inclusiv acordarea unui premiu anual de 12 salarii de bază lunare, după aprobarea bilanțului contabil anual, condiționat de realizarea criteriilor prevăzute în contract.
Însă, așa cum s-a prevăzut de părți, contractul de performanță astfel încheiat reprezintă o anexă la contractul de muncă.
Este vorba despre contractul de muncă nr. -/2001 prin care intimatul - reclamant a fost angajat de recurenta - pârâtă - - B în vederea îndeplinirii funcției de director general în cadrul societății pe o perioadă de 2 ani cu posibilitatea prelungirii.
Prin contractul de muncă s-au prevăzut obligații de ambele părți, intimatul - reclamant având sarcini specifice de director general, în legătură cu organizarea și asigurarea bunei desfășurări a activității societății.
Ori, potrivit art. 5 din Legea nr. 168/1999 reprezintă conflicte de drepturi cele care au ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligații decurgând inclusiv din contractele individuale de muncă.
Și dispozițiile art. 281 Codul muncii stabilesc că aparțin jurisdicției muncii cauzele care au ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale de muncă.
În conformitate cu dispozițiile art. 71 din Legea nr. 168/1999 și art. 284 Codul muncii judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite conform Codului d e procedură civilă iar dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. c Cod procedură civilă prevăd în sarcina tribunalelor soluționarea conflictelor de muncă, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe.
Ca atare, sub aspectul competenței acesta aparține instanței specializate în materia jurisdicției muncii, sub acest aspect dispozițiile instanței de fond cuprinse în încheierea de ședință din 03.10.2006 fiind conforme cu cele de mai sus.
Faptul existenței Hotărârii AGA nr. 2/21.02.2001 nu poate determina în condițiile arătate stabilirea unei alte competențe, normele în materie având caracter imperativ.
Sub aspectul excepției invocate de instanță din oficiu s-au reținut următoarele:
Potrivit art. 306 al. 2 Cod procedură civilă, motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbaterea părților.
Respectarea normelor de ordine publică se impune cu rigoare iar normele care privesc legala compunere a completului de judecată fac parte dintr-o asemenea categorie.
Potrivit art. 258 al. 1 Cod procedură civilă, după ce s-a întrunit majoritatea, se va întocmi de îndată dispozitivul hotărârii care se semnează, sub sancțiunea nulității, de către judecători și în care se va arăta, când este cazul, opinia separată a judecătorilor aflați în minoritate.
Dispozitivul hotărârii denumit în practică minută reprezintă astfel un element esențial al acesteia, întrucât el încorporează soluția adoptată de instanță cu privire la litigiul dedus spre soluționare.
Conform dispozițiilor legale, minuta se semnează sub pedeapsa nulității de către judecătorii care au participat la dezbaterea în fond a litigiului fiind menită să garanteze neschimbarea hotărârii pronunțate precum și să ofere posibilitatea de a se verifica legalitatea compunerii completului de judecată.
Fiind vorba despre o nulitate anume prevăzută de lege, în condițiile prevăzute de art. 105 al. 2 Cod procedură civilă vătămarea procesuală se presupune până la dovada contrarie.
În speță, minuta întocmită (fila 4 verso) nu cuprinde semnătura unuia dintre membrii completului de judecată, situație în care devin incidente dispozițiile mai sus - menționate.
Potrivit art. 55 din Legea nr. 304/2004, completul pentru soluționarea în primă instanță a cauzelor privind conflictele de muncă și asigurări sociale se constituie din 2 judecători și 2 asistenți judiciari.
În cazul în care judecătorii care intră în compunerea completului de judecată nu ajung la un acord asupra hotărârii ce urmează a se pronunța, procesul se judecă din nou în complet de divergență, prevederile art. 54 al. 3 și 4 fiind aplicabile.
În consecință, pentru existența unei asemenea cauze de nulitate care împiedică exercitarea controlului judiciar asupra verificării legalității compunerii completului de judecată, soluția care se impune este aceea a admiterii recursurilor, casării sentinței civile și trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr- la Tribunalul Brăila.
Prin sentința civilă nr. 716/26.11.2007 a Tribunalului Brăila, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtei -
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 43.254 lei reprezentând premiu anual pe 2002 actualizat cu rata inflației la 31.08.2007, sumă ce se va actualiza cu indicele de inflație până la data plății.
A fost obligată pârâta - B să plătească reclamantului suma de 4000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
S-a respins ca nefondată cererea de chemare în garanție a Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea, inițială reclamantul a chemat în judecată pe pârâta - - B pentru a fi obligată la plata sumei de 29.612,44 RON, reprezentând premiul anual aferent anului 2002, actualizat, potrivit legii, până la data plății efective. Ulterior reclamantul și-a modificat câtimea obiectului cererii la 43.254 RON, actualizată cu rata inflației la data plății (fila 7).
Reclamantul și-a bazat acțiunea pe prevederile contractului de performanță astfel cum a fost modificat prin actul adițional nr.3/3.06.2002 (fila 5-16, dosar nr.36/2006).
Potrivit art.4 din contractul de mai sus reclamantul a susținut că trebuia să încaseze pentru anul 2002 un premiu anual egal de 12 salarii de bază lunare, după aprobarea bilanțului contabil ca urmare a realizării indicatorilor de performanță.
Pârâta - - B prin întâmpinare a invocat necompetența instanței, dată de natura litigiului, prematuritatea acțiunii, iar pe fond a cerut respingerea acțiunii ca nefondată.
Pârâta a susținut că reclamantul a fost în raporturi comerciale cu - - B și nu în raporturi de dreptul muncii, dovadă fiind contractul de performanță încheiat cu acesta și care reprezintă izvorul tuturor drepturilor și obligațiilor reciproce. De aceea pârâta concluzionează că, competența de soluționare a cauzei nu aparține completului de litigii de muncă din cadrul Tribunalului Brăila, ci completului care soluționează litigii comerciale din cadrul Judecătoriei Brăila.
Această excepție nu este fondată.
Obiectul conflictului dedus judecății îl constituie neplata unor drepturi salariale prevăzute în actul adițional la contractul de performanță al reclamantului.
Este real faptul că reclamantul, în calitate manager al - - B are și un contract de performanță, de natură comercială, dar chiar și în aceste condiții atât timp cât între cele două părți s-a încheiat și un contract individual de muncă, natura litigiului este cea de dreptul muncii așa cum este definită de art.5 din Legea nr.168/1999 și art.281 Codul muncii, iar competența aparține Tribunalului Brăila, ca instanță de fond pentru litigii de muncă.
De altfel, în acest sens s-a pronunțat și Curtea de APEL GALAȚI prin decizia de casare.
acțiunii este o altă excepție invocată de pârâtă și se motivează pe faptul că nu s-a prevăzut plata dreptului pretins în bugetul de venituri și cheltuieli pentru anul următor.
Excepția este nefondată pentru că termenul sau momentul de la care reclamantul putea cere plata premiului anual este cel la care s-a aprobat bilanțul contabil pe anul 2002. Acest moment a fost 26.03.2003, când în adunarea generală a acționarilor s-a adoptat hotărârea nr.6 de aprobare a bilanțului pe anul 2002 (fila 93).
În cauză s-au administrat probe cu acte și interogatorii.
Tribunalul, coroborând susținerile pe fond ale părților cu probele existente la dosarul cauzei și în baza dispozițiilor legale incidente a reținut cele ce vor fi expuse mai jos.
Reclamantul a fost directorul general al - - În această calitate a încheiat cu societatea, atât un contract de performanță, cât și unul individual de muncă.
Contractul de performanță este anexă la contractul individual de muncă (fila 34 dosar nr.36/2006).
Potrivit art.4 din actul adițional nr.3/3.06.2002 la contractul de performanță, are, printre alte drepturi, și pe acela de a încasa un premiu anual de 12 salarii de bază lunare, după aprobarea bilanțului anual, condiționat de realizarea criteriilor prevăzute de în prezentul contract.
La data de 26 martie 2003, prin hotărârea nr.6 a adunării generale a acționarilor, s-a aprobat bilanțul contabil pentru anul 2002, bilanț încheiat cu profit, care a fost repartizat prin aceeași hotărâre (fila 93 dosar nr.36/2006). Nici un act depus la dosar nu a evidențiat neîndeplinirea criteriilor de performanță de către reclamant, în calitate de director general.
Apărarea pârâtei, cum că acordarea premiului anual este doar o posibilitate și nu o obligație a societății, nu poate fi primită, întrucât în actul adițional la contractul de performanță al reclamantului nu este o astfel de prevedere, premiul fiind prevăzut ca un drept salarial, a cărei acordare este condiționată doar de realizarea criteriilor de performanță.
Nu este întemeiată nici apărarea conform căreia, (acționarul principal la acea dată) trebuia să constate îndeplinirea criteriilor de performanță și să aprobe plata premiului întrucât aceste apărări nu-și găsesc temei nici în contractul de performanță și nici în contractul individual de muncă, modificat prin actul adițional.
Pârâta a mai invocat în apărarea sa că în temeiul prevederilor OUG nr.79/2001 și Legea nr.31/1990 republicată, numai adunarea generală a acționarilor este cea care poate dispune acordarea premiului solicitat prin acțiunea de față. Nici această apărare nu este fondată pentru aceleași argumente expuse.
Prin ultima apărare formulată, ca și prin cea, prin care se invocă lipsa prevederilor exprese din bugetul de venituri și cheltuieli, pârâta se referă, de fapt la împrejurări legate de executarea dreptului pretins de reclamant, executare care presupune fonduri și plată efectivă, ce nu pot aduce atingere, nu pot anula dreptul în sine.
Pentru toate aceste considerente, acțiunea reclamantului apare ca fondată și a fost admisă așa cum a fost formulată.
Cu privire la cererea de chemare în garanție formulată de - - B, tribunalul a respins-o ca nefondată, întrucât așa cum s-a motivat anterior, nici unul dintre acționarii (majoritari sau minoritari) ai societății reclamante nu și-au asumat vreo obligație față de reclamant în legătură cu plata premiului anual în litigiu.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs pârâta B, pentru următoarele motive:
1. În mod eronat s-a dispus soluționarea cauzei de către secția de litigii de muncă având în vedere faptul că intimatul avea calitatea de președinte al consiliului de administrație și director general al societății, ceea ce determină un raport special de administrare și nicidecum un raport obișnuit de muncă. În acest mod a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia civilă nr. 2066/18.04.2007.
2. Sentința civilă recurată este netemeinică și nelegală pentru următoarele argumente:
Având în vedere contractul încheiat între reprezentantul în și intimat precum și prevederile art. 8 din OUG nr. 79/2001, numai avea obligația de a confirma situația reală privind îndeplinirea criteriilor de performanță și a programului de reducere a plăților restante în prețuri comparabile.
Numai după ce această instituție confirma îndeplinirea criteriilor și a programului de reducere a plăților restante pentru întregul an, precum și motivația unei eventuale acordări a unui premiu anual ce urma a fi stabilit prin hotărâre AGA, societatea recurentă putea trece la achitarea acestuia.
În condițiile în care AVAS nu a confirmat îndeplinirea criteriilor de performanță și a programului de reducere a plăților restante, și nu aprobat acordarea vreunui premiu anual, în mod greșit instanța de fond a considerat că intimatului i se cuvine un premiu anual.
În speță, instanța de fond își motivează convingerea pe simple prezumții fără a lua în considerare prevederile OUG nr. 79/2001.
Acordarea premiului anual nu este o obligație a agentului economic ci o posibilitate după cum rezultă din sintagma folosită de legiuitor "i se poate acorda".
3. mai apreciat sentința netemeinică și nelegală și în ceea ce privește aprecierea instanței că în cauză nu sunt aplicabile prevederile legale care impun hotărâre AGA de aprobare a premiului anual, față e prevederile art. 7 și 8 din OUG nr. 79/2001, art. 72 și 148 din Legea nr. 31/1990.
4. Un alt motiv de recurs constă în faptul că intimatul solicită premiul anual pe anul 2002 iar acest premiu trebuia reflectat în bugetul de venituri și cheltuieli pe anul 2003ori, pe anul 2003 nu s-a prevăzut un capitol distinct cu privire la acest premiu anual.
5. mai învederat că societatea se afla într-o situație economică dificilă, la data privatizării și înregistra datorii la bugetul de stat, rezultatele finale încheindu-se cu pierderi. În aceste condiții, intimatului nu i se cuvenea acordarea premiului anual întrucât nu era obligatorie ci era condiționată de îndeplinirea cumulativă a criteriilor de performanță și reducerii plăților restante.
6. În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, a arătat că numai AVAS B avea competența de a verifica modul în care au fost îndeplinite criteriile de performanță și lunar comunica societății gradul de îndeplinire a criteriilor de performanță și totodată aproba acordarea salariului directorului general, fiind sigura care putea aproba acordarea premiului anual, conform art. 8 litera e din OUG nr. 79/2001.
Deci, în mod greșit s-a respins cererea de chemare în garanție.
În consecință, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței civile recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii ca nefondată.
În drept, a întemeiat recursul pe disp. art. 261 alin. 1pct. 5, art. 304 pct. 3,8 și 9.pr. civilă.
Intimata chemata în garanție Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat motivat de faptul că: secția de litigii de muncă era competentă să soluționeze cauza, fiind vorba de un raport de muncă; la data de 23.12.2002, între AVAS și - s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare de acțiuni nr. 46 prin care a fost înstrăinat pachetul de acțiuni deținut de AVAS la
Conform art. 9.11 din contract, cumpărătorul este obligat să asigure aprobarea plăților de la data transferului dreptului de proprietate. Astfel, aprobarea premiului anual era atributul cumpărătorului în calitate de acționar al societății la data încheierii exercițiului financiar al anului 2002, aprobării bilanțului contabil și a bugetului de venituri și cheltuieli aferente anului 2003, și nu AVAS.
Recurenta a depus la dosar precizări, în baza disp. art. 306 alin. 2.pr. civilă, prin care a reiterat excepția necompetenței secției de litigii de muncă, litigiul fiind de natură comercială.
Intimatul reclamant nu a formulat întâmpinare însă a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
A precizat că instanța competentă să soluționeze cauza era Tribunalul Brăila -Secția litigii de muncă și asigurări sociale.
De asemenea a susținut că pentru anul 2002, criteriile de performanță prevăzute în contractul de performanță inclusiv programul de reducere a plăților restante au fost îndeplinite în fiecare lună, acest fapt rezultând din înscrisurile depuse la dosar, făcându-se cunoscut recurentei faptul că salariul de bază al reclamantului se acordă integral ceea ce duce la concluzia că potrivit art. 4 alin. 2 din contractul de performanță, că toate criteriile de performanță au fost realizate. În cazul în care nu s-ar fi îndeplinit criteriile, drepturile salariale pe lunile septembrie și decembrie 2002 (pentru care nu s-au depus înscrisuri) ar fi fost diminuate însă acest lucru nu s-a întâmplat, conform statelor de plată.
Din bugetul de venituri și cheltuieli aferente anului 2003 aprobat de AGA rezultă, în opinia intimatului, că a fost evidențiat distinct salariul în care este inclus și premiul anual.
A depus la dosar copia contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 46/2002.
Examinând recursul declarat din prisma motivelor invocate de recurentă cât și sub celelalte aspecte de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 304 și 3041.pr.civ. Curtea apreciază că acesta este nefondat față de următoarele considerente:
Nu se mai poate pune problema necompetenței Secției de litigii de muncă întrucât, prin decizia civilă nr. 509/30.05.2007 a Curții de APEL GALAȚIs -a stabilit în mod clar, faptul că, așa cum s-a prevăzut de părți, contractul de performanță încheiat reprezintă o anexă la contractul de muncă astfel că prezentul litigiu aparține jurisdicției muncii (fila 10 din considerentele deciziei civile 509/2007 a Curții de APEL GALAȚI ).
A repune în discuție natura litigiului înseamnă a trece peste o hotărâre judecătorească irevocabilă și a încălca principiul securității raporturilor juridice.
Decizia pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție nu are caracter obligatoriu, fiind doar jurisprudență.
Ori, în cauză are relevanță decizia Curții de APEL GALAȚI care a fost pronunțată în cadrul prezentului dosar și prin care s-a casat prima sentință a instanței de fond, dispozițiile art. 315.pr. civilă având aplicabilitate deplină.
În consecință, primul motiv de recurs este nefondat.
În ce privește al doilea motiv de recurs, de asemenea este apreciat ca neîntemeiat.
Intimata B nu putea aproba acordarea premiului în lipsa documentelor pe care chiar societatea recurentă trebuia să le prezinte. Ori, dacă recurenta nu a prezentat aceste documente, nu își poate invoca propria culpă pentru obținerea unui drept, iar dreptul reclamantului intimat nu poate fi afectat în substanța sa chiar de către neîndeplinirea de către recurentă a unei obligații ce îi revenea.
Mai mult, la data de 23.12.2002, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 46 prin care a vândut acțiunile deținute la - B către cumpărătorul - B, acesta din urmă obligându-se să aprobe plățile.
Ori, conform art. 7 alin. 4 din OUG nr. 79/2001, premiul anual se reflectă în fondul de salarii al anului următor, în speță 2003. În anul 2003, AV. nu mai era acționară la societatea recurentă astfel că nu putem reține ca întemeiat acest motiv de recurs. Pentru aceleiași considerente nu se reține ca fondat nici al șaselea motiv de recurs referitor la cererea de chemare în garanție a B, aceasta nemaiavând calitate de acționar. Deci, în mod corect s-a respins și cererea de chemare în garanție.
Hotărârea cuprinde toate elementele prevăzute de art. 261.pr. civilă, fiind arătate motivele avute în vedere la pronunțarea soluției, nu pe bază de prezumții, ci pe baza probelor administrate în cauză și a dispozițiilor legale aplicabile în speță.
Deși recurenta afirmă că acordarea premiului este o posibilitate și nu obligație, conform OUG nr. 79/2001, se observă că în contract acest drept nu este facultativ, ci este obligatoriu, condiționat doar de aprobarea bilanțului contabil și îndeplinirea criteriilor de performanță.
Odată îndeplinite aceste două condiții, societatea are datoria să își respecte obligația contractuală de a acorda premiul, conform principiului obligativității contractelor prevăzut de art. 969 Cod civil.
Chiar dacă în lege este prevăzută acordarea premiului ca și o posibilitate, nimic nu a împiedicat părțile să își exprime propria voință și să prevadă acordarea acestui drept ca și obligație, atât timp cât exprimarea din contract este clară: "conducătorul are următoarele drepturi".
Nici al treilea motiv de recurs nu este apreciat ca întemeiat.
În cauză este vorba de un contract de performanțăanexă la contractul de muncădeci este aplicabilă jurisdicția muncii.
Se arata încă o dată faptul că nu sunt aplicabile regulile de la contractul de mandata comercial, așa cum susține recurenta ci acelea de la un contract de muncă, angajatorul fiind obligat să acorde toate drepturile salariale ce rezultă din contract.
În această situație, nu era necesară o aprobare a pentru a acorda drepturi salariale, fiind suficientă prevederea acestora în contractul de performanță și îndeplinirea tuturor condițiilor pentru acordare.
Al patrulea motiv de recurs este nefondat pentru următoarele motive.
Astfel, așa cum a precizat și recurenta, s-a încheiat între părți contractul de performanță nr. 1125/21.08.2001.
La art. 4 alin. 1 litera c din contract s-a prevăzut acordarea către conducătorul societăți, intimatul reclamant din prezenta cauză, a unui premiu anual de 12 salarii de bază lunare, după aprobarea bilanțului contabil anual, condiționat de realizarea criteriilor prevăzute în contract.
Aceste criterii au fost stabilite la alineatul 2, fiind vorba de criterii de performanță, programe de reducere a plăților restante în prețuri comparabile care să fie îndeplinite cumulat de la începutul anului. De asemenea s-a prevăzut că, drepturile salariale stabilite în condițiile legii se diminuează proporțional cu gradul de neîndeplinire a condițiilor stabilite prin contract, dar nu mai mult de 30% din salariul de bază.
Deci, pentru acordarea premiului anual, trebuie verificate dacă sunt îndeplinite următoarele condiții, conform contractului:aprobarea bilanțului contabil anual;realizarea criteriilor prevăzute în contract.
La Adunarea Generală Ordinară a Acționarilor din data de 26.03.2003, s-a prezentat și aprobat bilanțul contabil încheiat la data de 31.12.2002.
Prima condiție a fost astfel realizată iar faptul că în bugetul de venituri și cheltuieli pe anul 2003 nu a fost prevăzut premiul anual nu are nici o relevanță în cauză întrucât nici în contract și nici în OUG nr. 79/2001 nu este prevăzută, ca și condiție pentru acordarea acestui premiu, aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli.
În art. 7 alin. 4 din OUG nr. 79/2001 se prevede că premiul anual se reflectă distinct în fondul de salarii al anului următor, după aprobarea bilanțului contabil.
Chiar în bugetul de venituri și cheltuieli pe anul 2003 este prevăzută rubrica "cheltuieli cu salariile", fără a se mai prevedea o rubrică specială pentru premiu anual, însă aceasta nu înseamnă că nu s-a aprobat și acordarea acestui premiu.
Se mai arătă că, din datele de fundamentarea a bugetului de venituri și cheltuieli pe anul 2003, s-a prevăzut acordare premiului anual iar această notă a fost înregistrată la.AP. B sub nr. 3412/12.12.2002.
Este îndeplinită și a doua condiție de acordare a premiului anual și anume îndeplinirea criteriilor de performanță, așa cum rezultă din adresele emise de către către societatea recurentă, salariile reclamantului fiindu-i acordate integral pe lunile ianuarie-august 2002, octombrie 2002, noiembrie 2002, pe baza tuturor fișelor de urmărire a obiectivelor și a criteriilor de performanță.
Pentru lunile septembrie și decembrie 202, recurenta nu a prezentat înscrisuri deși avea sarcina probei potrivit art. 287 din Codul muncii.
Însă reclamantul intimat a beneficiat de salariul întreg pe aceste luni deci, și-a îndeplinit criteriile de performanță, nefiindu-i aplicată sancțiunea prevăzută de art. 4 alin. 2 teza a II-a din contract.
Față de aceasta situație, nu este înlăturat dreptul reclamantului prin faptul că nu a formulat obiecțiuni la proiectul pe anul 2003, dreptul acestuia născându-se, în baza contractului, după data îndeplinirii criteriilor.
Nici al cincilea motiv de recurs referitor la starea financiară a societății nu este reținut ca întemeiat.
Din procesul-verbal al din data de 26.03.2003 rezultă că anul 2002 s-a încheiat cu un profit net de 899.083 mii lei, contrar susținerilor recurentei iar faptul că s-a propus repartizarea profitului pentru alte fonduri nu duce la concluzia că societatea a încheiat anul cu pierderi, ci dimpotrivă, atestă faptul că intimatul reclamant și-a îndeplinit obligațiile ce îi reveneau prin contractul de performanță.
Tocmai pentru faptul că și-a îndeplinit criteriile de performanță, reclamantul intimat a primit salariul integral pe anul 2002, nefiind sancționat.
Față de toate considerentele expuse mai sus, se apreciaza că nu sunt aplicabile în cauză motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 3,8 și 9.pr. civilă, iar soluția instanței de fond este legală și temeinică din toate punctele de vedere.
În consecință, se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta B, în baza disp. art.312 alin. 1C.pr. civilă.
Ca parte căzută în pretenții, potrivit disp. art. 274.pr. civilă, se va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată către intimatul reclamant reprezentând onorariu de avocat.
Se va dispune restituirea sumei de 4.725, 40 lei achitată cu titlu de cauțiune conform recipisei nr. -/1/06.03.2008 eliberată de G, către recurenta B potrivit disp. art. 723 indice 1 alin. 3.pr. civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă - - B, cu sediul în-, împotriva sentinței civile nr.716/26.11.2007 a Tribunalului Brăila pronunțată în dosarul nr-.
Obligă pe recurentă să plătească intimatului suma de 1500 lei cheltuieli de judecată.
Dispune restituirea sumei de 4.725, 40 lei achitată cu titlu de cauțiune conform recipisei nr.-/1/6.03.2008 eliberată de CEC - G către recurenta - -
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 Martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
Grefier
Red.
Dact.
2 ex/25.04.2008
FOND:-
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Irina Alexandra Boldea, Elena
