Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 195/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 195
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2008
PREȘEDINTE: Elena Pașcan Camelia Viziteu
- - - - JUDECĂTOR 2: Niculina Țiț
- - - - judecător
GREFIER - POLITIC
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil promovat de recurentul-pârât JUSTIȚIEI, împotriva sentinței civile nr.1315 din 10 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Nemaifiind chestiuni prealabile și față de faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de către recurentul-pârât Ministerul Justiției potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin cererea de intervenție în interes propriu făcută la data de 02.02.2007 în dosarul nr- al Tribunalului Bacău, dl. a chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU, Tribunalul Bacău și Ministerul Finanțelor Publice solicitând obligarea primilor trei pârâți la plata drepturilor salariale pentru perioada 1.01.2003 - 31.12.2003 reprezentând sporul de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară, actualizate în raport cu rata inflației la data executării, recunoașterea și plata sporului de vechime în muncă, pentru perioada 1.01.2001-31.12.2003, actualizat cu indicele de inflație începând cu data nașterii dreptului și până la executarea efectivă și integrală a hotărârii, efectuarea rectificărilor corespunzătoare în carnetul de muncă și obligarea pârâtului: Ministerul Finanțelor Publice la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale solicitate.
Prin încheierea din data de 4 mai 2007 instanța, Tribunalul Neamț, a disjuns cererea de intervenție și a dispus formarea unui nou dosar, formându-se astfel, dosarul nr- al Tribunalului Neamț în care, prin sentința civilă nr.530/C din 4.05.2007 s-a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și în consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 284 alin.2 Codul Muncii, raportat la art.158 cod de procedură civilă, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.
La Tribunalul Bacău, acțiunea fost înregistrată sub nr-.
La data de 10.08.2007 reclamantul și-a completat acțiunea în sensul că a solicitat ca primii trei pârâți să fie obligați la plata primelor de concediu pentru anii 2001-2002, actualizate cu indicele de inflație.
Prin Decizia nr.1315/10.09.2007 Tribunalul Bacău, a admis în parte acțiunea, astfel cum a fost completată.
A admis în parte excepția prescripției dreptului la acțiune.
Au fost obligați pârâții să plătească, respectiv să asigure plata către reclamant a drepturilor salariale reprezentând sporul de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară aferentă perioadei 1.01.2003 - 31.12.2003, sporul de vechime aferent perioadei 1.04.2003 - 31.12.2003, precum și a celor reprezentând primele de concediu pentru anii 2001 și 2002, sume ce urmează a fi actualizate în raport de rata inflației până la data achitării efective.
A fost respins ca prescris dreptul la acțiune privind plata drepturilor salariale constând în spor de vechime pentru perioada 1.01.2001 - 1.04.2002.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul a îndeplinit funcția de judecător la Curtea de APEL BACĂU în perioada iulie 1993 - 31 dec. 2003, când a fost numit judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Justiției, instanța a reținut că aceasta este întemeiată în parte, privind sporul de vechime aferent perioadei 1.01.2001 - 1.04.2002.
S-a reținut că, prin nr.HG232/1.04.2005 s-a aprobat "Planul de acțiune pentru implementarea strategiei de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005-2007".
În cuprinsul acestui plan de acțiune - cap. VI, obiectivul 3, pct.3.2 -Ministerul Justiției a recunoscut faptul că datorează magistraților anumite drepturi salariale, aferente perioadei 2000-2004 și a fost de acord să le plătească chiar și celor ce nu dețin hotărâri judecătorești.
Ca urmare, HG nr.232/2005 constituie un act de recunoaștere din partea Ministerului Justiției cu privire la dreptul reclamantului de a încasa sumele reprezentând sporul de 30, respectiv 40 %, sporul de vechime în muncă și prima de concediu pe anii 2001-2002, recunoaștere ce întrerupe termenul de prescripție de 3 ani, prevăzut de art.283 alin.1 din Codul Muncii cu referire la art.16 lit.a din Decretul nr.167/1958.
În același sens sunt și dispozițiile art.166 alin.2 din Codul Muncii, care prevăd că termenul de prescripție este întrerupt dacă intervine o recunoaștere din partea debitorului privind plata drepturilor salariale.
Cu privire la sporul de vechime, termenul de prescripție a început să curgă începând cu ianuarie 2001 astfel că, în raport de data recunoașterii acestor categorii de drepturi de către Ministerul Justiției, 1.04.2005, pentru perioada 1.01.2001-1.04.2002 termenul de prescripție a fost împlinit iar dreptul material la acțiune este prescris.
Privitor la prima de vacanță pentru anii 2001-2002, termenul de prescripție a dreptului material la acțiune a început să curgă la data de 1.01.2003, dată la care s-au abrogat dispozițiile art.41 alin.1 din Legea nr.50/1996 modificată prin nr.OG83/2000, iar la data de 1.04.2005 acest termen a fost întrerupt prin nr.HG232/2005.
Pe fondul cauzei, acțiunea reclamantului s-a apreciat ca fiind întemeiată față de deciziile pronunțate de - secțiile unite, privind recursuri în interesul legii, referitoare la sporul de 30, respectiv 40%, sporul de vechime în muncă și prima de concediu.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal și motivat a declarat prezentul recurs intimatul pârât Ministerul Justiției.
Acesta a arătat că sentința pronunțată este nelegală, deoarece în mod greșit prima instanță a reținut că prin HG232/2005 a avut loc o recunoaștere a drepturilor solicitate de reclamant, cu efectul întreruperii prescripției.
A mai arătat recurentul că pentru a opera întreruperea, recunoașterea trebuia să fie neîndoielnică. Or, punctul 3.2 din Planul de acțiune aprobat prin HG232/2003, cu referire la plata sumelor datorate ca drepturi salariale magistraților pentru care nu există hotărâri judecătorești, nu este aplicabil, pentru drepturile solicitate de reclamant, deoarece pentru acestea nu există nici o bază legală de acordare.
Au fost criticate și argumentele vizând aplicarea pct.3.3, deoarece eliminarea discriminării referitor la sporul de 30-40%, reprezintă o măsură ce urma a se aplica, începând cu anul 2006, operând doar pentru viitor.
S-a susținut totodată, față de Decizia XXIII pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție privind plata primei de concediu și dispozițiile art.1 Decret 167/1958, și în raport de data introducerii acțiunii, dreptul este prescris în totalitate.
La termenul din 6.02.2008, au fost introduși în cauză moștenitorii reclamantului, decedat respectiv, - și, având în vedere cererile formulate și actele depuse la dosar.
Curtea, analizând motivele de recurs, urmează a-l respinge ca nefondat, reținând următoarele:
Prima instanță, a soluționat corespunzător excepția prescripției dreptului la acțiune, întemeiată în parte, în ceea ce privește sporul de vechime.
S-a făcut astfel aplicarea dispozițiilor art.16 lit.a Decretul 167/1958 și 166 alin.2 Codul Muncii, care prevăd că termenul de prescripție este întrerupt dacă intervine o recunoaștere din partea debitorului privind plata drepturilor salariale.
A reținut astfel instanța că recurentul pârât fiind de acord să plătească drepturile salariale chiar și celor care nu dețin hotărâri judecătorești, a pus partea în situația de a nu mai introduce acțiune în instanță, atâta timp cât această recunoaștere era făcută în folosul său.
În consecință, având în vedere deciziile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - secțiile unite, reținute de către prima instanță și potrivit dispozițiilor speciale privind prescripția, Curtea, potrivit art.312 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil promovat de recurentul-pârât JUSTIȚIEI, împotriva sentinței civile nr.1315 din 10 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - -
- -
GREFIER,
POLITIC
Red. /
Red.
Tehnored./2 ex.
13/24.03.2008
Președinte:Elena Pașcan Camelia ViziteuJudecători:Elena Pașcan Camelia Viziteu, Niculina Țiț
