Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 2/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 2
Ședința publică din data de 08 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Simona
-- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta Curtea de APEL PLOIEȘTI cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr. 1039 din 02 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți -, - și, toți cu domiciliul ales la Judecătoria Pucioasa cu sediul în P,-, județul D și intimații-pârâți Ministerul Justiției cu sediul în B, sector 5,-, Tribunalul Dâmbovița cu sediul în Târgoviște,-, județul D și Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în B, sector 5,-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat și motivat în termen și scutit de plata taxei de timbru.
Curtea, având în vedere că recurenta-reclamantă Curtea de APEL PLOIEȘTIa solicitat judecarea cauzei în lipsă, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată.
Reclamanții, - și, au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI, Tribunalul Dâmbovița și Ministerul Finanțelor Publice pentru a fi obligați să le plătească acestora primele de vacanță pentru anii 2005 și 2006 cu actualizarea sumelor respective în raport de inflație.
În motivarea acțiunii au susținut reclamanții că fac parte din personalul auxiliar de specialitate la Judecătoria Pucioasa și că în această calitate trebuie să beneficieze de prima anuală de vacanță în baza art. 411din OG nr. 83/2000, sume care nu le-au fost plătite pentru perioada în litigiu, neavând nici o relevanță împrejurarea că s-a dispus succesiv suspendarea anuală a plății acestor drepturi, iar Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia în interesul legii cu nr. XXIII din 12 decembrie 2005 a statuat că alături de magistrați și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de astfel de drepturi salariale, sens în care a fost îndreptată decizia inițial pronunțată printr-o încheiere în care s-a stipulat în mod expres existența unor astfel de drepturi.
Pârâta Curtea de APEL PLOIEȘTIa formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată deoarece nu a mai fost adoptat niciun act normativ prin care să se instituie drepturi salariale de natura celor solicitate de reclamanți, iar plata unor astfel de drepturi a fost suspendată prin acte normative succesive, iar acordarea lor retroactivă nu este posibilă fără dispoziții legale exprese în acest sens.
Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat, de asemenea, întâmpinare invocând excepția lipsei calității sale procesuale pasive deoarece obiectul acțiunii îl constituie drepturi izvorâte din raportul de muncă care nu există între reclamanți și pârât, iar conform prevederilor Legii nr. 500/2002 Guvernul este cel răspunzător de realizarea prevederilor bugetare și repartizarea către ordonatorii principali de credite a sumelor de la bugetul de stat și nu de către acest pârât.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri.
Tribunalul Dâmbovița, prin sentința nr. 1039 din 2 noiembrie 2007 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, față de care acțiunea a fost respinsă ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de legitimare procesuală pasivă, iar pe fond a fost admisă acțiunea și obligați ceilalți pârâți să plătească reclamanților primele de vacanță pentru anii 2005-2006, egale cu indemnizația brută din luna anterioară plecării în concediu, actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la data plății efective, ținând seama de data încadrării fiecărui reclamant.
Pentru a pronunța această sentință a reținut prima instanță, referitor la excepția invocată, că într-adevăr pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă, deoarece acesta nu este angajator față de reclamanți, între părți neexistând raporturi de muncă.
Pe fond, prima instanță a constatat că în favoarea reclamanților subzistă dreptul la primele de vacanță ce li se cuvin acestora în baza unor dispoziții legale, așa cum de altfel s-a stabilit și prin decizia în interesul legii, îndreptată prin încheiere, cu nr. XXIII din 12 decembrie 2005, de la 1 ianuarie 2003 înlăturându-se dreptul la o astfel de primă numai pentru magistrați, prin OUG nr. 177/2002.
Împotriva acestei sentințe, pârâta Curtea de APEL PLOIEȘTIa declarat recurs criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece acțiunea a fost admisă greșit întrucât dreptul la plata primelor de vacanță pentru personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești, din care fac parte și reclamanții a fost suspendată prin acte normative succesive și astfel pe durata suspendării drepturile solicitate de reclamanți nu există, în condițiile în care prin dispozițiile legale exprese nu se dispune ca plata să fie făcută la o dată ulterioară.
Curtea, analizând sentința atacată, în raport de criticile formulate, actele dosarului și dispozițiile legale ce au incidență în cauză constată că recursul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 411din Legea nr. 50/1996 s-a instituit pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești un drept la prima de vacanță anuală egală cu indemnizația brută din luna anterioară plecării în concediu, drept care a fost abrogat numai pentru magistrați, nu și pentru acest personal, prin OUG nr. 177/2002, situație stabilită și prin decizia în interesul legii pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. XXIII din 12 decembrie 2005, îndreptată prin încheiere.
În atare situație, este incontestabilă existența unui astfel de drept în favoarea reclamanților, neavând nici o relevanță suspendarea temporară a plății unui asemenea drept prin acte normative succesive, din moment ce dreptul respectiv nu a fost abrogat.
Așa fiind, în mod corect prima instanță a admis acțiunea reclamanților, soluție care este legală și temeinică sub toate aspectele.
Nesubzistând motive de nulitate ale hotărârii atacate în sensul disp.art. 304 și 3041Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul de față ca nefondat în baza art. 312 din același cod.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâta Curtea de APEL PLOIEȘTI cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr. 1039 din 02 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți -, - și, toți cu domiciliul ales la Judecătoria Pucioasa cu sediul în P,-, județul D și intimații-pârâți Ministerul Justiției cu sediul în B, sector 5,-, Tribunalul Dâmbovița cu sediul în Târgoviște,-, județul D și Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în B, sector 5,-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 8 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Simona
--- - - - -- -
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored.TL/SȘ
2 ex./23.01.2008
f- Tribunalul Dâmbovița
G
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Simona
