Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 26.05.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Antonela Brătuianu Cătălina
JUDECĂTOR 2: Melania Stanciu
GREFIER - - - -
Pe rol soluționarea cererii de apel formulată de apelanta-reclamanta - -- împotriva sentinței civile nr.1431 din 23.09.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a IV-a Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-pârâți - SRL și OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta-reclamanta - -- prin avocat I, cu împuternicire avocațială nr.47832 din 23.02.2009 aflată la fila 14 dosar, intimata-pârâtă - SRL prin avocat cu împuternicire avocațială nr.-/23.02.2009 aflată la fila 32 dosar, intimatul-pârât OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI prin consilier juridic ce depune delegația la dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Reprezentantul apelantei-reclamante - -- depune la dosarul cauzei un extras din Registrul Comerțului precum și un alt înscris a cărui necesitate a rezultat din dezbateri dar care există deja depus și în dosarul instanței de fond, comunicând câte un exemplar și reprezentantului intimatei-pârâte.
Reprezentantul intimatei-pârâte - SRL precizează că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat dar solicită a se lua act că traducerea în limba română a unor acte, depusă la acest termen de apelanta-reclamantă este un înscris nou. De asemenea, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită cuvântul pe cererea de apel.
Reprezentantul intimatului-pârât Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, acordă cuvântul pe cererea de apel.
Reprezentantul apelantei-reclamante - -- solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și motivat, modificarea sentinței civile atacate și anularea mărcii "", cu obligarea pârâtei SRL la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul intimatei-pârâte - SRL pune concluzii de respingere a apelului și menținerea sentinței civile atacate ca fiind legală și temeinică, solicitând amânarea pronunțării pentru a putea depune concluzii scrise.De asemenea, solicită a se lua act că își rezervă dreptul de a solicita cheltuielile de judecată, pe calea unei acțiuni separate.
Reprezentantul intimatului-pârât Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, lasă la aprecierea instanței soluționarea apelului de față, cu mențiunea că la data depunerii cererii de către pârâtă, OSIM nu avea calitatea de a analiza buna sau reaua credință a părții care formulează vreo cerere.
CURTEA
Pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise,
DISPUNE
Amână pronunțarea pentru data de 02.06.2009 în cauza ce are ca obiect cererea de apel formulată de apelanta-reclamanta - -- împotriva sentinței civile nr.1431 din 23.09.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a IV-a Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-pârâți - SRL și OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI.
Dată în ședința publică de azi, 26.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
--- -
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.114.
Ședința publică de la 02.06.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - - - -
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - - - -
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de apel formulată de apelanta-reclamanta - -- împotriva sentinței civile nr.1431 din 23.09.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a IV-a Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-pârâți - SRL și OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI.
Dezbaterile pe fondul cererii de apel au avut loc în ședința publică din data de 26.05.2009, când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie și când Curtea, având nevoie de timp pentru delibera și pentru da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 02.06.2009 - data pronunțării prezentei decizii civile.
CURTEA
Princerereaînregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr. 6932/-, la data de 19.02.2008, reclamanta - - a chemat în judecată pârâții și Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci (), solicitând anularea certificatului de înregistrare a mărcii "", cu numărul 80610/02.10.2006, aparținând pârâtei SRL; radierea mărcii "" din Registrul național al mărcilor; obligarea pârâtei la plata de daune în sumă de 1.000.000 RON; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este titulara mărcilor " SYSTEM" și "", înregistrate în, pentru clasa 2 din Clasificarea de la, a produselor și serviciilor, reprezentând: vopsele, firnisuri, lacuri; substanțe de protecție contra ruginii și contra deteriorării lemnului; materiale colorante; mordanți; rășini naturale în stare brută; metale sub formă de foițe și sub formă de pudră pentru pictori, decoratori, tipografi și artiști. Aceste mărci le folosește pentru ca produsele reclamantei, de o calitate deosebită, să fie individualizate și astfel să-și fidelizeze clientela. Întrucât produsele au avut succes deosebit, prezentate sub mărcile menționate, și-a extins activitatea de desfacere în afara Greciei, în țări din Europa, printre care și România.
Astfel, între firma reclamantă și pârâta SRL s-au încheiat raporturi comerciale, în perioada 2001-2005, produsele reclamantei fiind desfăcute pe piața românească, urmare a executării contractului de distribuție încheiat între reclamantă și pârâtă. În acest scop, reclamanta a livrat vopsea, ambalată în cutii metalice pe care sunt aplicate mărcile și SYSTEM; pentru a satisface cerințele beneficiarilor, a trimis pârâtei mai multe aparate de amestecat vopseaua pe care de asemenea, se află inscripționate cele două mărci.
Acționând cu rea-credință și fără acordul reclamantei, pârâta a procedat la înregistrarea mărcii SYSTEM, în nume propriu. Astfel, a constatat că pârâta și-a înregistrat la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, pentru clasa 2 de produse și servicii marca, copiind marca reclamantei.
Având în vedere raporturile contractuale de distribuție existente între societatea reclamantă și pârâta, în speță au fost încălcate dispozițiile Legii nr. 84/1998 și ale Regulamentului de aplicare a legii, marca fiind înregistrată cu rea-credință. În acest sens sunt dispozițiile art. 86 din Lege și regula nr. 44 din Regulamentul de aplicare a legii, de transpunere a Directivei nr. 89/104/E, care interzic orice utilizare a mărcilor, contrar practicilor loiale în activitatea industrială și comercială, în scopul de a induce în eroare consumatorii.
Conduita pârâtei este de rea-credință deoarece aceasta nu a înregistrat marca pentru a-și asigura distinctivitatea propriilor produse sau servicii, ci tocmai pentru a-și apropria pe nedrept o marcă proprietatea reclamantei. Prin acțiunile sale, pârâta a prejudiciat-o atât material, urmare inducerii în eroare a clientelei, cât și moral, prin diluarea atractivității mărcii, prejudicial minimal estimat fiind de 1.000.000 RON.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 48 lit. c din Lege nr. 84/1998.
La data de 08.04.2008, pârâta - SRL, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei.
În motivarea întâmpinării, s-a arătat că în primul rând, reclamanta nu s-a folosit de dreptul său de opoziție, pe care legea îl recunoaște titularilor unor mărci anterioare sau notorii, astfel: potrivit art. 23 din Legea 84/1998 în termen de 3 luni de la data publicării mărcii, titularul unei mărci anterioare sau al unei mărci notorii, precum și titularul unui drept anterior cu privire la imaginea sau la numele patronimic, la o indicație geografică protejată, un desen sau un model industrial protejat, la orice alt drept de proprietate industrială protejat sau la un drept de autor, precum și orice altă persoană interesată, pot face opoziție la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci cu privire la marca publicată. Opozițiile trebuie să fie formulate în scris, motivat și cu plata taxei prevăzute de lege. Reclamanta în situația în care se consideră neîndreptățită de înregistrarea mărcii de către societatea pârâtă putea face o astfel de opoziție, lucru pe care nu l-a făcut.
Reclamanta nu poate invoca faptul că nu a avut cunoștință de înregistrarea mărcii pe teritoriul României, motivat de faptul că este o persoană juridică străină, întrucât ea are în România o reprezentanță încă din anul 2005.
Reclamanta afirmă în cererea de chemare în judecată faptul că societatea pârâtă ar fi de rea-credință, dar nu aduce nici o probă în susținerea celor afirmate. Potrivit legislației în vigoare precum și a practicii judiciare reaua-credință nu se prezumă, ci trebuie demonstrată. Din actele depuse nu reiese în nici o forma reaua-credință, ba mai mult, nici nu reiese că reclamanta ar avea o marcă înregistrată în cu această denumire.
Din punctul de vedere al pârâtei a fost întru totul de bună-credință atunci când și-a înregistrat marca în România. Astfel au fost îndeplinite toate demersurile cerute de legea română pentru înregistrarea mărcii; s-a solicitat și s-a efectuat în acest sens o cercetare documentară, din care a rezultat că la acea dată marca nu era protejată pe teritoriul României de către o altă societate.
Pârâtul Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci (OSIM), a formulat în temeiul art. 115 și urm. proc.civ.întâmpinare, prin care a arătat că la data de 02.10.2006 - SRL cu sediul în șos. B-P, nr. 14-22, sector 1, depus cerere de înregistrare a mărcii verbale pentru clasa de produse 02 conform.
La data de 04.12.2006 prin Decizia OSIM nr. -, considerând că sunt îndeplinite condițiile minime, se admite cererea de constituire a depozitului reglementar al mărcii cu nr. M 2006 10925.
Prin Decizia nr. - din data de 25.06.2007, OSIM admite înregistrarea mărcii nr. 80610 pentru clasa de servicii pentru care marca a fost depusă spre înregistrare: Publicată Buletinul Oficial de Proprietate Industrială Secțiunea mărci nr. 6/2007.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, reclamanta - - - cu sediul în, solicită anularea mărcii în raport de prevederile art. 48 alin. 1 lit. c din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice.
În ceea ce privește invocarea relei-credințe la înregistrarea mărcii s-a solicitat a fi avute în vedere prevederile art. 48 alin. 1 lit. c potrivit cărora orice persoană interesată poate cere Tribunalului București anularea înregistrării mărcii atunci când înregistrarea mărcii a fost solicitată cu rea credință. Așadar, s-a solicitat a se reține faptul că, în cadrul procedurilor derulate în vederea înregistrării mărcilor, OSIM nu examinează buna sau reaua-credință a solicitanților la momentul depunerii cererii de înregistrare, reaua-credința fiind motiv de anulare și nu de refuz al protecției.
Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci () procedează la examinarea din oficiu a cererilor de înregistrare a mărcii pentru motivele expres prevăzute de art. 19 coroborat cu dispozițiile art. 5 și art. 6 din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice. Astfel, OSIM examinează calitatea solicitantului (persoană fizică sau juridică), motivele absolute și relative pentru care o marcă poate fi exclusă de la protecție și, după caz, condițiile pentru invocarea priorității. Prin urmare, dorește ca instanța să rețină lipsa unei culpe procesuale a OSIM.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 19 coroborat cu art. 5-6, art. 48, art. 82 din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și art. 115.proc.civ.
La data de 08.04.2008, reclamanta - -, a formulat în temeiul art. 118 și art. 132.proc.civ. precizări în sensul că denumirea reclamantei este, denumirea - fiind denumire comercială, astfel cum reiese din certificatul constatator nr. 11704, eliberat de Camera de Comerț și Industrie.
În vederea dovedirii relațiilor contractuale desfășurate între reclamantă și pârâta - SRL, a depus la dosar corespondența comercială desfășurată pe perioada colaborării între cele două societăți; cereri de comandă și o parte din facturile emise către societatea pârâtă.
A mai precizat faptul că înscrisurile depuse în cadrul anexei 3 se observă cum - -, transmitea către - SRL produse care aveau ca titulatură denumiri ale mărcilor pe care reclamanta le deține, contractul de agenție, prin care - SRL, a fost distribuitor în România al produselor care dețin mărcile reclamantei; înscrisuri care dovedesc faptul că - este legal constituită în ȘI certificate de înregistrare a mărcilor SYSTEM, etc.
Prin sentința civilă nr. 1431 din 23.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, s-a respins actiunea ca nefondată.
S-a reținut din examinarea actelor depuse de către reclamantă la dosarul cauzei, că nu rezultă reaua-credință a pârâtei la înregistrarea mărcii.
De asemenea reclamanta nu a făcut dovada că ar avea vreun drept de proprietate asupra mărcii, iar cererea de înregistrare depusă la data de 30.12.2003 la Autoritățile, privind înregistrarea pe teritoriul Greciei a mărcii SYSTEM, nu a primit până la data pronunțării sentinței, nici o rezolvare.
De asemenea, reclamanta nu a depus la dosar vreun certificat de protecție în România a mărcii sau SYSTEM, sau de înregistrare pe cale internațională sau comunitară.
Din cercetarea documentară făcută de pârâtă la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci () cu ocazia înregistrării mărcii sale, a rezultat că la data înregistrării depozitului, nu există nici o marcă identică sau asemănătoare cu marca, înregistrată pe plan național comunitar sau internațional.
În aceste condiții, Tribunalul a constatat că reclamanta nu a făcut dovada relei-credințe a pârâtei în ceea ce privește procedura de înregistrare a mărcii, astfel încât acțiunea este nefondată, nefiind întrunite condițiile prev. de art. 48 lit. c din Legea nr. 84/1998.
Împotriva acestei sentințe, reclamanta a formulat apel în termen legal, solicitând schimbarea în tot a sentinței, iar pe fond, admiterea acțiunii și anularea mărcii.
În motivarea apelului, s-a arătat ca hotărârea este neîntemeiată deoarece reclamanta este titularul mărcii System și a încercat înregistrarea mărcii la OSIM, însă s-a opus marca pârâtei, aspect dovedit cu înscrisuri. De asemenea, hotărârea este netemeinică cât privește reaua-credință a pârâtei la înregistrarea mărcii, deoarece aceasta a cunoscut marca reclamantei din raporturile comerciale anterioare.
Motivarea reținută de instanță este nelegală, netemeinică și străină de natura pricinii. Cererea de anulare a mărcii "" a fost întemeiată pe dispozițiile art. 48 lit. c din Legea 84/1998 invocându-se reaua credință la înregistrarea mărcii. Practic, instanța de fond reține doar inaplicabilitatea acestui text de lege, nemotivând în nici un fel, ci reținând sec faptul că "din examinarea actelor depuse la dosarul cauzei nu rezultă reaua credință a pârâtei la înregistrarea mărcii "".
Toate celelalte rețineri ale instanței în motivarea soluției pronunțate, rețineri referitoare la existența sau nu a unei mărci înregistrate "" pe plan național sau în deținute de către subscrisă, nu au legătură cu existența sau nu a relei-credințe a pârâtei-intimate la înregistrarea mărcii a cărei anulare se solicită.
În fapt, instanța nu analizează și nu reține aspecte de fapt importante susținute și dovedite de reclamantă prin probele administrate, aspecte ce fac dovada relei-credințe.
1.2. Cu privire la situația de fapt existentă în cauză de natură să conducă la existența relei -credințe.
În ceea ce privește înțelesul noțiunii de rea-credință, Legea nu oferă nici un indiciu, urmând să se aprecieze că manifestări ale unei atitudini subiective de rea-credință, sunt acelea care implică frauda în interesul unui terț, frauda la lege sau abuzul de drept. Reaua-credință a fost descrisă printr-o decizie a Curții de Apel Bi ca reprezentând "incorectitudinea, atitudinea unei persoane care săvârșește un act sau un fapt contrar legii sau altor norme de conviețuire socială, pe deplin conștientă de caracterul ilicit al conduitei sale".
Deși reaua - credință nu este definită de Lege, doctrina și practica au arătat că existența sau nu a relei-credințe nu este condiționată de încălcarea unei norme imperative sau dispozitive de registrabilitate a mărcii, elementul esențial în aprecierea relei credințe fiind atitudinea psihică, intenția cu care a acționat pârâta în momentul solicitării înregistrării mărcii. În practică, majoritatea instanțelor au stabilit că există rea-credință, în situația în care titularul mărcii a cărei anulare se solicită avea cunoștință la momentul depunerii la înregistrare a acesteia, de folosirea anterioară a semnului de către un alt comerciant, prezumându-se faptul că înregistrarea s-a făcut cu intenția de a acapara o parte a clientelei.
O ipoteză clasică de anulare a unei mărci invocându-se reaua credință este și cea din prezenta speță și constă în faptul că între titularul mărcii a cărei anulare se cere și reclamant au existat relații comerciale sau orice alte raporturi ce conduc la concluzia că pârâtul a avut cunoștință de existența semnului anterior. În asemenea cazuri, cele mai des administrate probe sunt înscrisurile (oferte de produse comercializate sub semnul ulterior înregistrat de către pârâtă, contracte de distribuție încheiate între utilizatorul semnului anterior folosit și titularul mărcii a cărei anulare se cere, corespondență între cele două părți etc.).
Toate aceste înscrisuri au fost administrate în dovedirea acțiunii și în cazul prezentei spețe însă, instanța de fond nu a analizat și considerat concludente probele administrate.
Pentru o analiză sistematică a situației din cauza ce face obiectul prezentului apel au fost arătate au fost relațiile comerciale existente între părți anterior înregistrării mărcii ce face obiectul acțiunii în anulare, cu referire la înscrisurile administrate în dovedirea acestora.
1. Reclamanta - a fost fondată în încă din anul 1960, devenind în scurt timp un cunoscut producător de lacuri și vopsele pe piața din dar și pe piețele internaționale.
2. Începând din anul 2001 - a început distribuția produselor sale și pe piața din România, prin intermediul firmei s SRL - pârâta - intimată din prezenta cauză.
Existența relațiilor comerciale între apelanta-reclamantă și pârâta-intimată este dovedită de existența unui acord de distribuție exclusivă încheiat între cele două părți (filele 113 și 114 din dosarul de fond anexa 4 înscrisurilor depuse la dosarul cauzei) precum și din răspunsul la interogatoriu (fila 145 din dosarul cauzei) prin care s SRL recunoaște că a fost distribuitorul reclamantei de vopsele, lacuri și alte produse în România în perioada 2001-2005 (întrebarea nr. 1 din interogatoriul administrat).
În afară de recunoașterea expresă a pârâtei-intimate, au fost depuse la dosarul cauzei, o serie întreagă de facturi, declarații vamale și avize de însoțire a mărfii ce fac dovada clară a faptului că pârâta - a cumpărat și distribuit produsele reclamantei, după cum urmează:
- factura nr. 772/13.10.2005 prin care pârâta a achiziționat produse sub marca "" (fila 34 din dosarul de fond) având anexate: declarația vamală, certificatul de circulație a mărfurilor, buletin de expediere a mărfurilor (filele 35 - 47);
- factura 786/24.11.2005 din care de asemenea reiese că au fost achiziționate produse sub marca "" de la subscrisa (fila 48) având anexate: declarația vamală, certificatul de circulație a mărfurilor, buletin de expediere a mărfurilor (filele 50- 64);
- factura 775/26.10.2005 prin care s-au achiziționat de către pârâtă produse sub marca "" (fila 64) și anexele - declarația vamală, certificatul de circulație a mărfurilor, buletin de expediere a mărfurilor (filele 65- 79);
- factura nr. 766/19.09.2005 prin care s-au achiziționat de către pârâtă produse sub marca "" (fila 80) și anexele - declarația vamală, carnet, certificatul de circulație a mărfurilor, buletin de expediere a mărfurilor (filele 81- 95);
- factura nr. 751/21.07.2005 prin care s-au achiziționat de către pârâtă produse sub marca "" (fila 96) și anexele - declarația vamală, carnet, certificatul de circulație a mărfurilor, buletin de expediere a mărfurilor (filele 98- 123).
În ciuda facturilor sus menționate care dovedesc cumpărarea de către pârâta s SRL de produse purtând marca "", pârâta nu recunoaște faptul că a distribuit aceste produse, precizând (întrebarea 3 la interogatoriu - fila 145 din dosarul cauzei) că a distribuit produse doar sub marca "".
În fapt, după cum s-a dovedit, produsele reclamatei au imprimate pe ambalajul acestora denumirea "" - ce are funcția unei mărci principale - dar și denumirea "" - ce reprezintă de asemenea un mod de identificare a acelor produse, cărora li se aplică un sistem special de colorare. În acest sens a fost depus la dosarul cauzei, un extras de pe site-ul de internet al reclamantei, din care rezultă foarte clar modul de folosire a celor două mărci pe produs - (fila 6 din dosarul cauzei). Cu alte cuvinte, multe dintre produsele ce au denumirea se comercializează și sub denumirea "", fapt ce contrazice susținerea pârâtei.
2. De asemenea, pe parcursul colaborării în România cu pârâta, s-a depus în, în data de 30.12.2003 o cerere de înregistrare a mărcii "" (filele 123, 124 din dosarul de fond), cerere ce a fost admisă, iar marca a fost înregistrată definitiv la data de 28.06.2004 (fila 120, 121).
Așadar, contrar reținerii instanței de fond din motivarea Sentinței apelate, reclamanta este titulara unei mărci înregistrare "" în.
3. Pe parcursul anului 2005, relația comercială cu firma s SRL s-a deteriorat, o parte din angajamentele financiare ale acesteia nefiind onorate (pârâta nu și-a plătit o parte din facturile transmise de reclamantă, ca urmare a cumpărării produselor sale). În data de 11.11.2005 reclamanta a decis înființarea unei filiale în România care să îi reprezinte interesele și care să preia activitatea de distribuitor exclusiv a produselor sale pe teritoriul României. În acest sens a depus la dosarul cauzei Hotărârea Consiliului de Administrație a - din data de 3.10.2005 (filele 117, 118, 119, 120).
4. În data de 31.12.2005 s-a încheiat contractul de distribuție exclusivă cu pârâta s SRL, acesta nefiind prelungit.
5. În data de 02.10.2006 pârâta s SRL a depus la înregistrare marca "".
6. După data înregistrării mărcii, pârâta s SRL a notificat filiala reclamantei din România - SRL (distribuitorul autorizat al reclamantei), solicitând să înceteze folosirii denumirii "" pe teritoriul României. În acest sens au fost transmise notificări de către pârâtă în datele de 11.01.2008, 18.01.2008, 17.01.2008.
7. În paralel cu notificarea adresată reclamantei, pârâta s SRL a trecut și la notificarea principalilor clienți ai acesteia, care achiziționau produse sub marca "", informându-i că achiziționează produse de la un distribuitor ce nu e autorizat să distribuie marca "" și amenințându-i că în cazul în care vor continua colaborarea cu societatea SRL, li se vor confisca produsele.
În concluzie, s-a apreciat că din toate înscrisurile administrate rezultă în mod clar faptul că pârâta s SRL a avut cunoștință de existența mărcii "" înainte de depunerea la înregistrare a acesteia, fiind chiar societatea ce a distribuit produse sub această denumire.
În mod evident depunerea la înregistrare a mărcii "" a fost solicitată cu rea-credință, pârâta fiind în fapt nemulțumită de încetarea contractului de distribuție exclusivă cu reclamanta. De asemenea, atitudinea ulterioara a pârâtei (de după data înregistrării mărcii), prin care aceasta a notificat filiala reclamantei din România precum și clienții acesteia din România, conduce la concluzia că înregistrarea s-a făcut cu intenția de a acapara o parte a clientelei reclamantei.
Intimata-pârâtă - SRL a formulatîntâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat.
xaminând sentința apelată prin prisma motivelor invocate și ținând seama de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că apelul este întemeiat, urmând a fi admis, cu consecința schimbării în tot a hotărârii atacate,pentru următoarele considerente:
Se constată că susținerile apelantei-reclamante interesează, pe de o parte, condițiile înregistrării mărcii pârâtei "" (conform certificatului de înregistrare nr. 80610/02.10.2006 emis de - fila 140 dosar apel), sub aspectul bunei/relei credințe a pârâtei, prin urmare aplicarea disp. art. 48 alin. 1 lit. c din Legea nr. 84/1998 modificată privind mărcile și indicațiile geografice, iar pe de altă parte, întinderea protecției mărcii anterioare a reclamantei " SYSTEM" (înregistrată în din 30.12.2003 sub nr. - - fila 208 dosar apel).
Legea română a mărcilor nu conține o definiție a relei-credințe, nici criterii obiective de determinare a acesteia. Reaua-credință trebuie, așadar, analizată de către instanță, prin raportare la datele concrete ale speței, în contextul obligației legale a comercianților de a-și desfășura activitatea cu bună credință și potrivit uzanțelor cinstite, în limitele unei concurențe loiale.
Contrar susținerilor pârâtei, se reține că anterior înregistrării mărcii sale, aceasta a avut relație comercială cu reclamanta, în calitate de distribuitor al acesteia, concluzie rezultând din coroborarea consemnării acordului de distribuție exclusivă încheiat între cele două părți la 31.12.2005 (fila 5 dosar fond), facturilor și declarațiilor vamale depuse și indicate în cadrul apelului, dar și recunoașterii intimatei-pârâte la interogatoriu (întrebarea nr. 1), cu referință la perioada 2001-2005. Se reține astfel, cunoașterea de către pârâta a produselor reclamantei și implicit a mărcii acesteia.
Acest presupus raport comercial, deși nu dovedește cunoașterea înregistrării mărcii în altă jurisdicție, are relevanță din perspectiva ulterioară a înregistrării în România de către pârâtă, a mărcii în formă similară, pentru produse și servicii identice/similare din clasa 2 de la, ceea ce nu poate constitui o simplă coincidență, ci un demers deliberat, în cunoștință de cauză, cu scopul înlăturării de pe piață a unui concurent și în condițiile eludării regulilor concurenței loiale.
Asupra protecției mărcii anterioare a reclamantei " SYSTEM" (înregistrată în din 30.12.2003 sub nr. -), se constată că potrivit punctului g al art. 4 al. 5 al Directivei 89/104/CEE, marca poate fi declarată nulă de către instanță, dacă "poate fi confundată cu o marcă utilizată în străinătate în momentul depunerii cererii și care continuă să fie utilizată, dacă cererea a fost făcută cu rea voință de către solicitant." În mod evident, în momentul depunerii cererii pârâtei la OSIM, marca " SYSTEM " era utilizată în străinătate de către societatea reclamantă, fiind dovedit că cererea a fost făcută cu rea-credință de către pârâtă; atitudinea culpabilă derivă din calitatea de distribuitor a pârâtei și rezultă din cunoașterea folosirii semnului distinctiv de către reclamantă.
Nu va fi primită cererea de obligare a pârâtei la plata de daune în sumă de 1.000.000 RON, acestea nefiind dovedite în cauză.
Cât privește obligarea pârâtei la radierea înregistrării mărcilor menționate și la publicarea prezentei hotărâri în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială, Curtea va constata ca neîntemeiat acest capăt de cerere, aparținând reclamanților sarcina de comunicare către a hotărârii judecătorești definitive și irevocabile, conform dispozițiilor cuprinse în Regula nr. 32 alin. 5 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 84/1998.
Prin urmare, constatând incidența motivului de anulare a înregistrării mărcilor, prev. de art. 48 alin. 1 lit. c din Legea nr. 84/1998 și observând netemeinicia soluției atacate, Curtea va face aplicarea disp. art. 296 Cod pr. civilă, în sensul schimbării în tot a sentinței apelate, admiterii în parte a acțiunii și anulării mărcii cu nr. 80610/02.10.2006, pentru clasa 2 de produse/servicii pentru care a fost înregistrată, al căror titular este pârâta, cu respingerea ca nefondată a cererii de obligare a la radierea înregistrării mărcilor menționate și la publicarea hotărârii în.
În baza disp. art. 274 Cod pr. Civilă, intimata-pârâtă, ca parte căzută în pretenții, va fi obligată la plata către apelanții-reclamanți a cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.500 euro la cursul oficial de schimb valutar din ziua plății, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta-reclamanta - -- cu sediul în,-, și prin mandatar autorizat - reprezentată prin avocat - I-, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1431 din 23.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-pârâți - SRL cu sediul ales în B,-, -/2, parter, sectorul 1 și OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI cu sediul în B,-, sectorul 3.
Schimbă în tot sentința apelată, în sensul că:
Admite acțiunea în parte.
Dispune anularea mărcii cu nr. 80610/02.10.2006.
Respinge celelalte capete de cerere ca neîntemeiate.
Obligă intimata la 3.500 euro la cursul oficial de schimb valutar din ziua plății, reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu recurs in 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- - -
Red. /Tehnored. / 5 ex.
Jud Fond, Secția a IV-a Civilă:
Președinte:Antonela Brătuianu CătălinaJudecători:Antonela Brătuianu Cătălina, Melania Stanciu
