Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 202/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU
MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 202/R-CM
Ședința publică din 05 Martie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin JUDECĂTOR 2: Veronica Șerbănoiu Bădescu
Judecător: - ---
Judecător: - -
Grefier:
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B, sector 5,- și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr.907 din 29 octombrie 2007,pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile procesuale.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că a sosit dosarul solicitat, nr.2730/2004 al Tribunalului Vâlcea. Mai arată că s-a solicitat judecarea în lipsă.
Având în vedere că este procedură îndeplinită și că părțile procesuale au solicitat judecarea în lipsă în conformitate cu dispozițiile art.242 pct.2 Cod procedură civilă, Curtea rămâne în pronunțare asupra recursurilor.
După strigarea cauzei s-a prezentat consilier juridic pentru DGFP V, reprezentantă a recurentului-pârât Ministerul Economiei și Finanțelor, care a depus la dosar cerere de amânare a cauzei întrucât a depus la Înalta Curte de Casație și Justiție, cerere de strămutare a prezentei cauze, precum și xerocopie de pe cererea de strămutare a cauzei, depusă la această instanță.
Curtea respinge cererea de amânare a cauzei.
CURTEA
Deliberând, asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr- reclamanții, -, (), (), (), au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PITEȘTI, Tribunalul Vâlcea și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați aceștia la plata drepturilor salariale reprezentând prima de concediu aferentă anilor 2003 - 2004 reactualizată până la data plății efective.
În motivare reclamanții au arătat că prin art.23 din G nr.8/24.01.2007 privind salarizarea personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea s-a prevăzut, cu ocazia plecării în concediu, și plata unei prime egale cu salariul de bază din luna anterioară.
Au mai arătat, de asemenea, reclamanții că pentru perioada anterioară introducerii cererii de chemare în judecată această primă a fost acordată numai pentru anii 2001-2002, deși prin nr.OUG177/2002 dreptul la primă de vacanță începând cu 1 ianuarie 2003 fost înlăturat numai pentru magistrați și personalul de specialitate asimilat acestora nu și pentru personalul auxiliar de specialitate.
În sensul celor de mai sus, au susținut reclamanții, a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Încheierea pronunțată în data de 21 mai 2007 în dosarul nr.31/2005, prin care s-a îndreptat eroarea materială de tehnoredactare strecurată în dispozitivul deciziei nr.XXIII din 12 decembrie 2005.
La cerere s-a anexat în copie încheierea la care se face referire mai sus, pronunțată de Înalta Curte de Casației și Justiție.
Legal citați pârâții nu au formulat întâmpinare.
Prin sentința nr. 907/29.10.2007 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune pentru anul 2003, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanți, au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PITEȘTI și Tribunalul Vâlcea să plătească reclamanților prima de vacanță aferentă anului 2004 actualizată în funcție de rata inflației începând cu data nașterii dreptului și până la data plății efective și integrale.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să aloce primilor trei pârâți sumele necesare plăților.
A fost respinsă ca prescrisă acțiunea pentru plata primei de vacanță aferentă anului 2003.
Pentru a se pronunța în acest mod, instanța a reținut următoarele:
Reclamanții au îndeplinit și îndeplinesc în continuare (cu excepția reclamantelor, și care s-au pensionat în cursul anului 2005) funcția de personal auxiliar de specialitate în cadrul Tribunalului Vâlcea.
Începând cu 1 ianuarie 2003, în mod nelegal, acestora nu li s-a mai acordat prima de vacanță deși dispozițiile corespunzătoare din Legea nr.50/1996 astfel cum aceasta a fost modificată și completată prin nr.OUG83/2000, au fost abrogate abia la data de 5 februarie 2007 odată cu intrarea în vigoare a nr.OG8/2007.
În sensul celor de mai sus Înalta Curte de Casație și Justiție a îndreptat din oficiu, prin încheierea pronunțată în data de 21 mai 2007, în dosarul nr.31/2005, eroarea materială de tehnoredactare- din 12 decembrie 2005 în sensul că a înlăturat mențiunea "și personalul auxiliar" căruia nu-i mai este aplicabilă decizia cu numărul de mai sus pronunțată cu ocazia soluționării recursului în interesul legii referitor la prima de concediu.
În consecință, instanța a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 2003 ca fiind prescrisă și a admis în parte acțiunea reclamanților în sensul că a obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PITEȘTI și Tribunalul Vâlcea să plătească acestora prima de concediu 2004, sumele ce se cuvin fiecărui reclamant, urmând a fi reactualizate începând cu data nașterii dreptului și până la data plății efective și integrale, dispozițiile art.161 alin.4 din Codul Muncii, fiind aplicabile deoarece este evident prejudiciul suferit de reclamanți ca urmare a plății cu întârziere a acestui drept salarial.
A fost respinsă ca prescrisă acțiunea formulată de reclamanți împotriva acelorași pârâți și a fost obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plăților, obligațiile acestuia decurgând din disp. art.19 din Legea 500/2002.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice V, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
În motivarea recursului declarat de Ministerului Economiei și Finanțelor - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice V și întemeiat pe disp.art.304 pct.9 și art.3041Cod pr.civilă, se susține că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, deoarece acest pârât nu are calitate procesuală pasivă, neexistând un raport juridic între acesta și intimații-reclamanți.
Rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este acela de a răspunde de elaborarea proiectului de bugetului de stat, pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite și a proiectelor bugetelor locale.
Se menționează că acest recurent nu poate fi a obligat la plata drepturilor salariale pentru angajații altor instituții, neexistând raporturi de muncă între acesta și salariații Ministerului Justiției.
În recursul declarat de Ministerul Justiției și întemeiat pe disp.art.304 pct.9 Cod pr.civilă se susține că sentința primei instanțe este nelegală, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, în ceea ce privește autoritatea de lucru judecat, excepție prevăzută de art.1201 cod civil și care poate fi invocată oricum, chiar și în recurs, potrivit art.166 Cod pr.civilă.
Astfel, se susține că intimații-reclamanți au mai formulat o acțiune, având ca obiect obligarea Ministerului Justiției, Ministerului Economiei și Finanțelor, Curtea de APEL PITEȘTI și Tribunalul Vâlcea, la plata primelor de concediu pentru anii 2001-2004, în dosarul nr.2730/CIV/2004 al Tribunalului Vâlcea, acțiune respinsă prin sentința nr.408/19.05.2005, împotriva căreia s-a formulat recurs, cale de atac respinsă ca nefondată, prin decizia nr.339/27.09.2005 a Curții de APEL PITEȘTI, în dosar nr.2069/2005, decizie necomunicată recurentului, până în prezent, cu toate că s-au făcut demersuri în acest sens.
Ulterior, reclamanții au formulat contestație în anulare, care a fost admisă, iar la termenul din 21.03.2006 s-a admis recursul declarat de aceștia, cu modificarea sentinței de la fond, în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâților la plata primei de concediu pentru perioada 2001-2002.
Drept urmare, fiind îndeplinite cerințele art.1201 Cod civil și art.166 Cod pr.civilă se solicită admiterea excepției autorității de lucru judecat și respingerea acțiunii ca inadmisibilă, reclamanții solicitând prima de vacanță pentru anul 2004 de două ori, chiar dacă prima acțiune le-a fost respinsă.
Curtea, analizând cu prioritate recursul declarat de Ministerul Justiției, în baza motivului invocat, respectiv a autorității de lucru judecat, precum și a probelor administrate, constată că acesta este fondat, urmând a-l admite ca atare, în baza art.312 Cod pr.civilă, a se modifica sentința recurată, în sensul că se va respinge acțiunea formulată de reclamanți, existând putere de lucru judecat.
Astfel, analizându-se atât acțiunea formulată de către aceeași reclamanți, împotriva acelorași pârâți, la data de 29.11.2004, când s-au solicitat primele de vacanță, începând cu anul 2001 și în prezent, adică 2004, cu aplicarea coeficientului de inflație, cât și acțiunea introdusă la data de 27.09.2007, prin care s-a solicitat prima de vacanță pentru anii 2003 și 2004, reactualizată cu coeficientul de inflație, se constată că există tripla identitate de obiect, părți și cauză, prevăzută de art.1201 Cod civil, situație în care există autoritate de lucru judecat, excepție care poate fi invocată de părți sau de judecători, din oficiu, chiar înaintea instanței de recurs, potrivit art.166 Cod pr.civilă,
De precizat faptul că acțiunea reclamanților, introdusă la data de 29.11.2004 a fost respinsă prin sentința civilă nr.408/19.05.2005, pronunțată în dosarul nr.2730/2004 al Tribunalului Vâlcea, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.339/R-CM/27.09.2005 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI în dosarul nr.2069/CIV/2005, prin care a fost respins recursul declarat de reclamanți.
Împotriva acestei ultime decizii, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, reclamanții au formulat contestație în anulare, admisă prin decizia nr.84/R-CM/21.02.2006 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI în dosarul nr.3225/CIV/2005, prin care s-a anulat decizia nr.339/R-CM/27.09.2005, fixându-se termen pentru rejudecarea recursului la data de 21.03.2006, termen la care s-a pronunțat decizia nr.156/R-CM/21.03.2006 în dosarul nr.3225/CIV/2005, prin care s-a admis recursul reclamanților împotriva sentinței civile nr.408 din 19.05.2005 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr.2730/2004, cu modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii în parte a acțiunii precizate și obligarea pârâților la plata primei de vacanță pentru anii 2001-2002, cu menținerea în rest a sentinței recurate, adică respingerea acțiunii pentru anii 2003-2004.
Chiar dacă s-a respins acțiunea pentru anii 2003-2004, irevocabil, în situația aceasta sunt aplicabile disp.art.1201 Cod civil, dispoziții încălcate de către instanța de fond, existând autoritate de lucru judecat.
Drept urmare, se constată că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, în sensul că instanța de fond a pronunțat o sentință nelegală, dată cu aplicarea greșită a legii, cu încălcarea dispozițiilor art.1201 Cod civil, referitoare la autoritatea de lucru judecat, excepție care putea fi invocată și din oficiu, de către instanța de fond.
Pentru considerentele arătate se constată că excepția arătată de către recurentul Ministerul Justiției este întemeiată, urmând aoa dmite ca atare și a se modifica sentința recurată, în sensul respingerii acțiunii, existând putere de lucru judecat.
Recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor, întemeiat pe disp.art.304 pct.9 Cod pr.civilă și art.3041Cod pr.civilă, va fi admis, ca o consecință a admiterii recursului Ministerului Justiției, însă nu se mai impune motivarea acestuia, având în vedere că acțiunea reclamanților a fost respinsă și față de acest pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B, sector 5,- și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE V, cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr.907 din 29 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții:, -, (), (), (), și pârâții Curtea de APEL PITEȘTI și Tribunalul Vâlcea.
Modifică sentința amintită în sensul că, respinge acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâților, existând putere de lucru judecat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 5 martie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
//28.03.2008.
Jud.fond.;;
Președinte:Nicoleta Simona PăștinJudecători:Nicoleta Simona Păștin, Veronica Șerbănoiu Bădescu
