Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 212/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 212/CM
Ședința publică de la 28 Aprilie 2009
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Răzvan Anghel
JUDECĂTOR 2: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 3: Mariana Bădulescu
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursurilor civile formulate de recurentul - pârât MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN C, cu sediul în C, str. -, nr.18, împotriva sentinței civile nr.74/CM/11.11.2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr- și sentinței civile nr.8/CM/20.01.2009 pronunțate de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr.1886/36/008, în contradictoriu cu intimații - reclamanți:, cu domiciliul procesual ales la Judecătoria Constanța --, intimații intervenienți:, cu domiciliul procesual ales la Judecătoria Constanța -- și intimații - pârâți: CURTEA DE APEL CONSTANȚA, TRIBUNALUL CONSTANȚA cu sediul în-, C, MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B, sector 5,-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a evidențiat faptul că ambele recursuri sunt declarate și motivate în termen, fiind scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Curtea, având în vedere că recurenții au solicitat judecata cauzei și în lipsă, în temeiul disp.art. 150.pr.civ. constată dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Constanța sub nr-, reclamanții, și - judecători la Judecătoria Constanța au solicitat ca pârâții Ministerul Justiției B, Curtea de Apel Constanța, Tribunalul Constanța să fie obligați la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la indemnizația de bază, brută de încadrare începând cu luna decembrie 2007, până la zi, precum și pe viitor. S-a mai solicitat obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare și obligarea pârâtei Curtea de Apel Constanța la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă.
In motivarea acestei cereri, reclamanții au arătat că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% a fost reglementat prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților.
Cu toate că acest spor era un drept câștigat, de natură să compenseze condițiile de muncă ce influențează negativ sănătatea celor din sistem, fără nici o justificare rațională, prin OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea legii nr. 50/1996, aprobata prin Legea nr. 334/2001, a fost abrogat și nu a mai fost prevăzut de OG nr.177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților.
In prezent, drepturile de natură salarială ale judecătorilor sunt reglementate prin OUG nr. 27/2006 care prevede în art. 2, că salarizarea și celelalte drepturi ale magistraților, ale personalului asimilat acestora și magistraților asistenți se stabilesc ținându-se seama de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea, complexitatea și riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege pentru aceste categorii de personal.
Atâta timp cât recunoașterea riscurilor funcției nu este concretizată în acordarea sporului, judecătorii sunt prejudiciați direct prin neplata unui drept, recunoscut prin legislația anterioară, pentru condițiile de muncă existente în sistemul judiciar.
Mai arată reclamanții, că asupra acestui aspect s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 21/10.03.2008, constatând că și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000 judecătorii au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară.
In raport de această situație, reclamanții solicită admiterea acțiunii și obligarea pârâților la plata sumelor datorate cu acest titlu începând cu luna decembrie 2007, data numirii în funcția de judecător.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare prin care a solicita respingerea acțiunii.
Ministerul Justiției, legal citat, nu și-a precizat poziția procesuală în prezenta cauză.
La data de 15 octombrie 2008 au formulat cerere de intervenție în interes propriu numiții, judecători la Judecătoria Constanța, prin care au solicitat aceleași drepturi ca și reclamanții, cu indicarea datelor de la care solicită aceste drepturi după cum urmează:
- 01.07.2008 pentru,;
- 01.08.2008 pentru și;
- 13.12.2007 pentru.
La data de 21 octombrie 2008 formulat cerere de intervenție și solicitând aceleași drepturi începând cu data de 01.07.2008.
În motivarea cererilor au fost indicate aceleași aspecte care au fost indicate de reclamanți în cererea inițială de judecată, singura diferență fiind în ceea ce privește data numirii în funcția de judecător, astfel cum a fost precizată de fiecare reclamant și intervenient în parte.
Prin sentința civilă nr. 74/CM/11.11.2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanțas -a admis acțiunea și au fost obligați pârâții la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% calculat la salariul de bază începând cu decembrie 2007 și în continuare pentru reclamanți și începând cu 1 iulie 2008 pentru intervenienții, și în continuare și respectiv începând cu 1 august 2008 pentru și precum și în continuare. Au fost obligați pârâții la efectuarea cuvenitelor mențiuni în cartea de muncă. A fost obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să pună la dispoziție fondurile necesare în vederea efectuării plății.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții și intervenienții în interes propriu au funcția de judecător, fiind numiți după cum urmează:
-, și începând cu luna decembrie 2007,
-, și începând cu luna iulie 2008,
- și începând cu luna august 2008.
Aceștia au solicitat plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% astfel cum este prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, apreciind că acest text a rămas în vigoare și după abrogarea OUG nr. 177/2002 prin OUG nr. 27/2006.
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, reglementat prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 și prin art. 231din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, a fost efectiv plătit magistraților și personalului auxiliar de specialitate, fiind evidențiat ca atare în carnetele de muncă.
Prin art. I pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești s-a dispus că art. 47 se abrogă. Această ordonanță a Guvernului a fost aprobată prin Legea nr. 334/2001,
Insa, aceste dispoziții, fac parte dintr-o lege organică, ceea ce înseamnă că nu puteau fi abrogate prin art. I pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, câtă vreme pe calea unei ordonanțe simple a Guvernului ( act normativ de inferior unei legi) nu poate fi infirmată o prevedere reglementată într-o lege organică adoptată de Parlamentul României.
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație si Justiție - Secțiile Unite, prin Decizia civila nr. 21/10.03.2008 cu ocazia soluționării recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești această instanță, a stabilit că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunara, respectiv salariul de baza brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
În conformitate cu dispozițiile art. 329 cod procedură civilă dezlegarea dată problemelor de drept judecate prin deciziile pronunțate în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțe, astfel că, instanța urmează a se conforma acestei decizii, admițând cererea reclamantei, sens în care va obliga pârâții la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la indemnizația de bază, brută de încadrare, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
În ceea ce privește mențiunile în carnetul de muncă al reclamanților și intervenienților, instanța în conformitate cu prevederile art. 6 din Decretul nr. 92/1976 urmează a obliga pârâtul Curtea de Apel Constanța, deținătorul carnetului de muncă să facă cuvenitele mențiuni.
Potrivit art.118 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
În conformitate cu prevederile art. 3 alin.1 pct. 2 din nr.HG208/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor și a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în realizarea funcțiilor sale, Ministerul Economiei și Finanțelor, elaborează proiectul bugetului de stat al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
Ministerul Justiției, în calitate de ordonator de credite va întocmi necesarul sumelor de bani, reprezentând drepturi salariale neacordate, iar Ministerului Economiei și Finanțelor, în virtutea rolului său de elaborare a proiectului bugetului de stat, va face propuneri de rectificare a acestui buget.
În lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare, Ministerul Justiției se află în imposibilitate de a dispune de fonduri pentru plata diferențelor bănești solicitate.
La data de 17.12.2008, instanța a fost investita de cu soluționarea unei cereri privind îndreptarea omisiunii asupra cererii de intervenție cu privire la numele și calitatea sa de intervenient, precum și completarea minutei și dispozitivul sentinței civile nr. 74/CM din data de 11.11.2008 a Curții de apel Constanta pronunțata in dosarul nr-.
Prin sentința civilă nr. 8/CM/20.01.2009 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, s-a admis cererea și s-a dispus completarea sentinței civile nr.74/CM/2008 în sensul că: admite și cererea formulată de intervenientul și obligă pârâții la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% calculat la salariul de bază începând cu 13.12.2007, precum și în continuare; obligă la efectuarea cuvenitelor mențiuni în cartea de muncă; obligă Ministerul Economiei și Finanțelor să pună la dispoziție fondurile necesare în vederea efectuării plății.
Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut că în cauză, la data sesizării instanței cu acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr- al Curții de Apel Constanta, reclamanții au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Constanța, Curtea de Apel Constanta, Ministerul Economiei și Finanțelor B, Ministerul și Finanțelor prin DGFP C, obligarea în solidar a pârâților la plata către reclamanți a sporului de stres și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, calculat la indemnizația de bază, brută lunară de încadrare, începând cu luna decembrie 2007, până la zi, precum și pe viitor, obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare, obligarea pârâtei Curtea de Apel Constanța la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă.
La data de 15 octombrie 2008 au formulat cerere de intervenție în interes propriu numiții, judecători la Judecătoria Constanța, prin care au solicitat aceleași drepturi ca și reclamanții, cu indicarea datelor de la care solicită aceste drepturi după cum urmează:
- 01.07.2008 pentru,;
- 01.08.2008 pentru și;
- 13.12.2007 pentru.
La data de 21 octombrie 2008 formulat cerere de intervenție și solicitând aceleași drepturi începând cu data de 01.07.2008.
În motivarea cererilor au fost indicate aceleași aspecte care au fost indicate de reclamanți în cererea inițială de judecată, singura diferență fiind în ceea ce privește data numirii în funcția de judecător, astfel cum a fost precizată de fiecare reclamant și intervenient în parte.
În motivarea acestei cereri, reclamanții au arătat că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% a fost reglementat prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților.
S-a reținut incidența art. 2811alin. 1 Cod proc. Civ..
Împotriva ambelor sentințe a formulat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor prin Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice În motivarea ambelor recursuri s-au invocat aceleași aspecte. Astfel, au fost invocate prevederile art. 35 și 36 din Legea nr. 500/2002 în sensul că nu există nici o dispoziție legală care să atribuie o obligație solidară a instituțiilor pârâte, singura obligație care incumbă ordonatorului de credite fiind aceea de a solicita instituției care gestionează bugetul de stat să cuprindă în buget sumele necesare acestor drepturi. S-a mai arătat că litigiul există între Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel Constanța și Tribunalul Constanța respectiv angajații acestora, iar Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate în acest raport de prepușenie; acesta doar administrează bugetul de stat în structura și conform destinației stabilite prin lege aprobată de Parlament la propunerea Guvernului în conformitate cu art. 138 alin.2 din Constituția României. Recurentul a mai susținut că elaborarea proiectului bugetului de stat este un act ce aparține puterii executive "sub aprobarea" puterii legislative și nu este un atribut al puterii judecătorești, iar aceasta poate doar obliga în condițiile legii speciale un reprezentant al puterii executive să efectueze un act ce refuză a-l efectua, însă, în cauză, reclamanții nu au făcut dovada culpabilității Ministerului Economiei și Finanțelor. În sfârșit, s-a susținut că singura instituție abilitată să cuprindă în buget sume reprezentând drepturi salariale este Ministerul Justiției și Libertăților iar admiterea cererii reclamanților ar însemna încălcarea legilor ce reglementează tehnica de elaborare a bugetului de stat și ar obliga Ministerul Economiei și Finanțelor să-și cuprindă în propriul buget drepturi salariale pentru angajații altui minister. Aceste argumente au fost subsumate motivului referitor la lipsa calității procesual pasive a recurentului în cauză.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
1. Cu privire la competența Curții de Apel Constanța în soluționarea recursului:
Cauza a fost soluționată în fond tot de către Curtea de Apel Constanța, respectiv un complet specializat în soluționarea conflictelor de muncă, în baza prevederilor art. I din OUG nr. 75/2008.
Prin decizia nr. 104/20.01.2009 pronunțată de Curtea Constituțională, s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I și II din OUG nr. 75/2008 care stabileau și competența de soluționare a recursurilor în cauzele privind drepturile salariale solicitate de personalul din justiție în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. În consecință, într-o practică constantă, Înalta Curte de Casație și Justiție a declinat competența de soluționare a recursurilor formulate împotriva unor hotărâri pronunțate în această materie către curțile de apel. Nemai existând un temei legal, derogatoriu, care să atribuie competența de soluționare a acestor recursuri Înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul urmează a se soluționa de către instanțele competente potrivit normelor aplicabile anterior adoptării OUG nr. 75/2008, respectiv curțile de apel.
Faptul că recursul este soluționat de către aceeași instanță care a pronunțat și fondul cauzei nu constituie o încălcare a art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale atâta vreme cât recursul este soluționat de un alt complet de judecată decât cel care a pronunțat sentința recurată, fiind asigurată imparțialitatea instanței, astfel cum a stabilit și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa (hotărârea din 7 februarie 2008 în cauza Silimon și împotriva României). În cauză au fost respectate prevederile art. 24 (1) Cod.pr.civ.
2. Analizând sentințele recurate prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 3041Cod.pr.civ. Curtea constată că recursurile sunt nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 282 din Codul Muncii, pot fi părți în conflictele de muncă:
a) salariații, precum și orice altă persoană titulară a unui drept sau a unei obligații în temeiul prezentului cod, al altor legi sau al contractelor colective de muncă;
b) angajatorii - persoane fizice și/sau persoane juridice-, agenții de muncă temporară, utilizatorii, precum și orice altă persoană care beneficiază de o muncă desfășurată în condițiile prezentului cod;
Între reclamanți și acest pârât nu există raporturi de muncă sau asimilate acestora, astfel încât nu ar fi putut fi admisă o cerere de obligare a Ministerului Economiei și Finanțelor la plata drepturilor salariale neachitate.
Se constată în această privință că, prin cererea introductivă, reclamanții și ulterior intervenientul, au solicitat să fie obligați la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la indemnizația de bază, brută de încadrare începând cu luna decembrie 2007, până la zi, precum și pe viitor doar a pârâților Ministerul Justiției B, Curtea de Apel Constanța, Tribunalul Constanța. Aceștia au solicitat într-un capăt de cerere distinct obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice doar să aloce fondurile necesare și într-un alt capăt de cerere obligarea doar a pârâtei Curtea de Apel Constanța la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă.
Este adevărat că în dispozitivul celor două sentințe s-a indicat admiterea acțiunii în contradictoriu cu toți pârâții din cauză, însă aceasta pentru că în cauză a fost vorba de o coparticipare procesual pasivă, iar acțiunea a fost formulată în contradictoriu cu toți pârâții, chiar dacă cererile îndreptate împotriva acestora au fost diferite. Această împrejurare, aceea că împotriva Ministerului Finanțelor s-a formulat un capăt de cerere diferit față de cel formulat împotriva celorlalți pârâți, nu poate fi însă ignorat.
Astfel, față de dispozițiile art. 129(6) Cod.pr.civ. instanța nu putea obliga Ministerul Finanțelor să achite reclamanților și intervenientului sporul de 50% pretins, pentru că reclamanții nu au solicitat aceasta prin cererea introductivă. Instanța de fond nici nu a procedat în acest mod. Astfel, din modul în care a fost redactat dispozitivul sentințelor recurate, rezultă că Ministerul Finanțelor a fost obligat numai să aloce fondurile necesare în bugetul Ministerului Justiției și Libertăților, pentru a fi plătite drepturile salariale pretinse de către acesta, Curtea de Apel Constanța și Tribunalul Constanța în calitate de ordonatori de credite. Este adevărat că în dispozitiv nu se indică în concret care pârâți au fost obligați să plătească acest spor, dar, având în vedere limitele sesizării instanței, rezultă că numai Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel Constanța și Tribunalul Constanța au fost obligați la plata sporului de 50% in timp ce Ministerul Finanțelor a fost obligat numai la alocarea fondurilor necesare, astfel cum s-a dispus în mod expres față de acest pârât.
În ceea ce privește însă cererea de obligare la alocarea fondurilor necesare plății acestor sume, cerere formulată de reclamanți, se constată că Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesual pasivă și cererea este fondată.
Sigur că, în principiu, potrivit art. 16, 19, 20, 28 și 34 din Legea nr. 500/2002, elaborarea bugetului de stat presupune parcurgerea unor etape stabilite de lege, formularea propunerilor privind bugetul propriu de către ordonatorii de credite, discutarea acestor propuneri, pentru ca în final bugetul să fie aprobat prin lege de către Parlamentul României.
Dar, proiectul final al bugetului este elaborat potrivit art. 35 din aceeași lege de către Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pe de altă parte, potrivit art. 3(1) lit.A pct. 2, 3, 5, 7, 10, 12, 25 și 31 din nr.HG 386/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor, în realizarea funcțiilor sale, Ministerul Economiei și Finanțelor are, între altele, și următoarele atribuții în domeniul finanțelor publice: elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare; stabilește echilibrul bugetar în faza de elaborare a proiectului bugetului de stat și a rectificării acestuia; analizează periodic modul de realizare a prevederilor bugetare, în corelare cu indicatorii macroeconomici, și prezintă informări Guvernului, cu propuneri de îmbunătățire; urmărește execuția operativă a bugetului general consolidat; stabilește măsurile necesare pentru încasarea veniturilor și limitarea cheltuielilor, în vederea încadrării în deficitul bugetar aprobat; deschide creditele necesare pentru cheltuielile fiecărui ordonator principal de credite în cadrul fiecărui exercițiu bugetar; monitorizează, în condițiile legii, numărul de posturi și cheltuielile de personal din instituțiile publice; administrează contul general al Trezoreriei Statului, deschis la Banca Națională a României, scop în care încheie convenții cu aceasta; elaborează lucrările privind contul general anual de execuție a bugetului de stat, contul general al datoriei publice a statului și, respectiv, a bugetului asigurărilor sociale de stat, precum și conturile anuale de execuție a bugetelor fondurilor speciale și proiectele de lege referitoare la aceste conturi de execuție, pe care le prezintă spre însușire Guvernului, în vederea transmiterii pentru adoptare Parlamentului.
Ca urmare, în exercitarea acestor obligații, Ministerul Economiei și Finanțelor poate fi obligat în principiu să ia măsurile necesare asigurării fondurilor necesare executării unor obligații stabilite în sarcina unor instituții publice prin hotărâri judecătorești.
Pe de altă parte, în conformitate cu art. 2 din OG nr. 22/2002, ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Obligația acestora ar fi însă lipsită de orice efect dacă Ministerul Economiei și Finanțelor, nu ar include în proiectul bugetului de stat sumele necesare și nu ar deschide creditele necesare.
Mai trebuie avut în vedere că aceste creanțe, cum sunt cele ale reclamanților asupra Ministerului Justiției și Libertăților, Curții de Apel Constanța și Tribunalului Tulcea, sunt creanțe asupra statului în sensul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului astfel încât, ca părți ale statului, toate autoritățile acestuia implicate, sunt ținute să acționeze pentru a executa hotărârea judecătorească. Refuzul instituțiilor statului de a plăti despăgubiri stabilite prin hotărâri judecătorești irevocabile constituie în sine o încălcare a dreptului de acces la o instanță deci a prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (hotărârea în cauza Dragne contra României). Curtea Europeană a Drepturilor Omului a mai stabilit că pentru executarea de către stat a unor obligații stabilite prin hotărâri judecătorești în sarcina unor instituții ale sale, nu este necesară realizarea unor noi demersuri, repetitive, ale creditorului, în acest scop (hotărârile pronunțate în cauzele Popescu contra României și Dragne contra României). Curtea a avut în vedere că autoritățile administrației constituie un element al statului de drept și interesul lor se identifică cu cel al bunei administrări a justiției, iar când acestea refuză, omit sau întârzie să execute o hotărâre judecătorească, garanțiile instituite de art. 61 din Convenție, de care a beneficiat justițiabilul în faza de judecată, își pierd rațiunea de a exista (hotărârile pronunțată în cauzele Dragne contra României, Durdan contra României, Miclici contra României și Mihăescu contra României).
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și obligațiile stabilite în sarcina unor instituții ale statului sunt tot obligații ale statului iar în cazul în care aceste instituții nu execută obligațiile de plată potrivit procedurii prevăzute de OG nr. 22/2002, în final, statul este răspunzător pentru această neexecutare astfel încât, prin reprezentantul său - Ministerul Finanțelor, trebuie să ia măsurile necesare efectuării plăților fie direct fie prin alocarea fondurilor în bugetul unei anumite instituții.
Statul este titular al obligației instituite de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale de a asigura executarea hotărârilor judecătorești și în acest mod accesul efectiv la o instanță de judecată.
Ca titular al acestei obligații, al cărei creditor este persoana care a obținut o hotărâre judecătorească prin care i s-a admis cel puțin în parte acțiunea formulată împotriva statului sau a unei instituții a acestuia, statul este reprezentat în raportul obligațional de Ministerul Finanțelor, așa cum stabilește art. 25 din Decretul nr. 31/1954.
Ca urmare, pentru a garanta executarea obligației de plată a unor drepturi bănești restante de către instituții ale statului și a nu pune creditorul în situația de a demara alte proceduri pentru punerea în executare a titlului executoriu - sentința pronunțată de instanță, este necesar ca Ministerul Finanțelor să fie obligat să realizeze operațiunile administrative pregătitoare pentru alocarea din bugetul de stat a fondurilor necesare realizării creanțelor reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile civile formulate de recurentul - pârât MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN C, cu sediul în C, str. -, nr.18, împotriva sentinței civile nr.74/CM/11.11.2008 pronunțate de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr- și sentinței civile nr.8/CM/20.01.2009 pronunțate de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr.1886/36/008, în contradictoriu cu intimații - reclamanți:, cu domiciliul procesual ales la Judecătoria Constanța --, intimații intervenienți:, cu domiciliul procesual ales la Judecătoria Constanța -- și intimații - pârâți: CURTEA DE APEL CONSTANȚA, TRIBUNALUL CONSTANȚA cu sediul în-, C, MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B, sector 5,-, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28.04.2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:;
redactat jud. - 27.05.2009
dispozitiv - -
2 ex./29.05.2009
Președinte:Răzvan AnghelJudecători:Răzvan Anghel, Vanghelița Tase, Mariana Bădulescu
