Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 2128/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr. 2128
Ședința publică din data de 10 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Violeta Dumitru Cristina
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în P,-,.8 1,.24, județ P, împotriva sentinței civile nr. 447 din 6 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-pârâți Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județ P, Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea B, nr.3, județ D și Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că, verificându-se situația cauzelor suspendate, conform atribuțiilor stabilite prin art.26 lit.a și h din Regulament, s-a constatat că dosarul nr- de dezlegarea căruia depindea dosarul de față, a fost soluționat în mod irevocabil prin decizia nr.1168/26.05.2009 a acestei instanțe, împrejurare față de care cauza a fost repusă pe rol, așa cum rezultă din înscrisul existent la fila 104 dosar recurs. De asemenea, se învederează că o copie a deciziei nr.1168/2009 a fost anexată acestui înscris.
Totodată, se mai învederează că recurentul-reclamant a depus la dosar note de ședință, prin care a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Curtea, analizând conținutul notelor scrise formulate de recurent, constată că se invocă excepția autorității de lucru judecat în cauză, raportat la soluția pronunțată irevocabil în dosarul nr-, arătând că se impune admiterea recursului în aceste condiții pentru a se evita pronunțarea unor hotărâri judecătorești contradictorii, despre existența acestui dosar făcând referire și anterior suspendării, dată la care nu era încă irevocabilă această hotărâre și, având în vedere că recurentul a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, instanța a rămas în pronunțare și, după deliberare, a pronunțat următoarea decizie.
Curtea
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Dâmbovița reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI, Tribunalul Dâmbovița și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând obligarea acestora la plata actualizată a sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% prevăzut de Legea nr. 50/1996, calculat din salariul de bază brut lunar începând cu data de 09.07.2004 și până la data de 2.11.2005, când a fost pensionat.
Reclamantul precizat că a fost încadrat judecător la Tribunalul Dâmbovița până la data de 02.11.2005, că a lucrat în condiții de risc și suprasolicitare neuropsihică, condiții care s-au acutizat pe parcursul timpului și în cauză sunt incidente dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50 /1996.
Prin întâmpinarea formulată pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL PLOIEȘTI au solicitat respingerea acțiunii întrucât prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996 au fost abrogate prin OG83/2000 și prin art. 41 din OUG27/2006.
În cuprinsul întâmpinării formulate, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a ridicat excepția lipsei calității procesuale pasive.
Prin sentința civila nr. 1160 din data de 21.11.2007, Tribunalul Dâmbovițaa declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova pentru aceea că, în conformitate cu dispozițiile art. 284 (2) din Codul muncii, cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. 1 se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul, în speță acesta domiciliind în Municipiul P, județul P.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr- la data de 18.12.2007.
La data de 16.01.2008 Ministerul Finanțelor prin DGFP a depus din nou întâmpinare prin care s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și respingerea acțiunii față de aceasta instituție ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasivă.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri prin sentința civilă nr. 447 din 6 februarie 2008, Tribunalul Prahovaa respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat obligarea pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI, Tribunalul Dâmbovița, să achite sumele corespunzătoare sporului pentru risc și suprasolicitare de 50% calculat lunar la salariul de bază prevăzut de Legea nr. 50/1996, începând cu data de 09.07.2004 și până la data de 2.11.2005, când a fost pensionat și obligarea Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce suma necesară efectuării acestei plați.
Potrivit dispozițiilor legale invocate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, respectiv art. 47 din Legea nr. 50 din 21 iunie 1996 republicată privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, publicată în Monitorul Oficial nr. 563 din 18 noiembrie 1999, astfel cum a fost modificată și completată "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Prin art. 1 pct. 42 din Ordonanța nr. 83 /2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, art. 47 fost expres abrogat.
Ordonanța 83/2000 a fost aprobată prin Legea nr. 334 din 6 iulie 2001 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, publicata in Monitorul Oficial nr. 370 din 9 iulie 2001 și abrogată în anul 2007 prin art. 30 din Ordonanța nr. 8 din 24 ianuarie 2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției.
De asemenea, dispozițiile privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat conform Legii nr. 50/1996 republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, cu modificările și completările ulterioare, precum și orice alte dispoziții contrare au fost abrogate și prin Ordonanța de Urgenta nr. 177 din 6 decembrie 2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților.
Situația că, prin OUG27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției se prevede expres că se abrogă numai nr.OUG 177/2002, nu și Legea nr. 50 /1996, potrivit normelor de tehnică legislativă, nu este de natură să conducă la concluzia că reintră în vigoare dispozițiile art. 47 din Legea 50/1996, deoarece abrogarea unui act normativ care abrogase la rândul lui un alt act normativ nu repune în vigoare actul inițial, cu excepția prevederilor din ordonanțele Guvernului care au prevăzut norme de abrogare și care au fost respinse prin lege de către Parlament,ceea ce nu este cazul de față. Pe de alta parte, art. 47 nu mai era în vigoare la data apariției OUG177/2002, fiind abrogat expres prin OG83/2000 aprobată prin Legea nr. 334 /2000.
În al treilea rând, dispozițiile privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, acestora, din Legea nr. 50/1996 fuseseră anterior abrogate prin OUG nr. 177 din 6 decembrie 2002, motiv pentru care nu se impunea o altă abrogare, acestea nemaifiind în ființă la data apariției OUG27/2006.
Prin urmare, instanța, în baza disp. art. 73 -78 din Legea nr. 168/1999 astfel cum au fost modificate și completate prin art.281 și urm. din Codul muncii, a respins acțiunea formulată ca neîntemeiată în sensul celor sus-arătate.
Împotriva sentinței primei instanțe, reclamantul a declarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând disp.art. 304 pct.5, 7 și 9 Cod pr.civilă.
Recurentul a învederat că instanța de fond a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin.2 Cod pr.civilă, deoarece nu s-a pronunțat cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a
De asemenea, același recurent consideră că hotărârea cuprinde motive contradictorii față de sentința civilă nr. 1352/2007 a Tribunalului Iași și 2287/2007 a Tribunalului Călărași.
De asemenea, s-a învederat că hotărârea recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, deoarece i se cuvine un spor de 50% conform art. 47 din Legea nr. 50/1996, având în vedere și decizia nr. 21/2008 pronunțată de ICCJ.
Legal citați, intimații au formulat întâmpinare la dosar invocând excepția prescripției acțiunii.
Astfel, s-a arătat că acțiunea este prescrisă față de disp.art. 3 din Decretul nr. 167/1958 rap. la disp.art. 283 alin.1 lit.c din Legea nr. 53/2003.
Prin notele depuse la dosar la data de 30.10.2009, recurentul a invocat excepția autorității de lucru judecat, și a arătat că dosarul 6409/2007 al Tribunalului Buzău are același obiect, părți și cauză cu prezentul dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei și având în vedere că excepția autorității de lucru judecat primează asupra excepției prescripției, Curtea constată că, la dosarul de recurs s-a atașat decizia nr. 1168/2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarul nr-, prin care s-a modificat în parte sentința nr. 106/2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în sensul obligării pârâților să plătească recurentului din prezenta cauză sporul de 50% și pentru viitor.
Verificând actele și lucrările dosarului Curtea constată că există identitate de părți obiect și cauză între prezentul dosar și dosarul nr- al Curții de APEL PLOIEȘTI și că recurentul a câștigat odată în instanță drepturile solicitate prin prezentul dosar (sentința civilă nr. 106/2008 al Tribunalului Buzău ).
Așa fiind, văzând și disp.art. 312 alin.1 Cod pr.civilă, va admite recursul, va modifica în tot sentința recurată în sensul că va admite excepția autorității de lucru judecat și va respinge acțiunea pentru autoritate de lucru judecat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul, domiciliat în P,-,.8 1,.24, județ P, împotriva sentinței civile nr. 447 din 6 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-pârâți Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județ P, Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea B, nr.3, județ D și Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5 și în consecință:
Modifică în tot sentința în sensul că admite excepția autorității de lucru judecat și respinge acțiunea pentru autoritate de lucru judecat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 noiembrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Violeta Dumitru Cristina
--- - - - -
Grefier
Tehnored.CP/SȘ
7 ex./09.12.2009
f--Trib.
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Violeta Dumitru Cristina
