Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 219/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 219/
Ședința publică din 12 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Savin
JUDECĂTOR 2: Benone Fuică
JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescu
GREFIER - -
.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul, domiciliat în comuna, jud. V, împotriva sentinței civile nr. 722/03.11.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL RUGINEȘTI, cu sediul instituției în comuna, jud. V, având ca obiect "drepturi bănești".
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 11 februarie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată care face parte integrantă din prezenta când, instanța, având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei la data de 12 februarie 2009 pronunțând următoarea hotărâre:
CURTEA
Asupra cererii de recurs, înregistrată la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 722/03.11.2008 pronunțată de către Tribunalul Vrancea, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Consiliul Local al com..
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vrancea sub nr- reclamantul a chemat în judecată civilă pe pârâtul Consiliul local al com., pentru drepturi bănești.
A arătat în motivarea acțiunii că a fost viceprimar al com. în perioada 24 iunie 2004 - 30 iulie 2008 și că prin sentința civilă nr. 156/5 mai 2005 pârâtul a fost obligat să-i plătească sporul de vechime, premiul lunar de 2% și premiul anual pentru perioada 18.02.2002 - 31.12.2004, precum și pentru viitor cât timp va ocupa funcția de viceprimar.
Pentru că pârâtul nu i-a acordat aceste drepturi în continuare reclamantul a solicitat plata acestor drepturi pentru perioada 01.02.2005 - 30.06.2008.
A arătat reclamantul că aceste drepturi i se cuvin în baza art. 14 alin. 1 din Legea nr. 40/1998, art. 17 din aceiași lege și art. 19 din Legea nr. 154/1998.
A invocat de asemenea disp. art. 2 alin. 1 din nr.OG 137/2000 reclamantul apreciind că se creează o discriminare între personalul contractual, care beneficiază de aceste drepturi și persoanele care ocupă funcții de demnitate publică.
Legal citat, pârâtul nu s-a prezentat în instanță și nu a depus întâmpinare.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar acte.
Din actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că, prin hotărârea nr. 5/24 iunie 2004 reclamantul a fost ales în funcția de viceprimar al com., funcție pe care a îndeplinit-o până în iunie 2008.
Pentru activitatea desfășurată în această funcție, reclamantul solicită sporul de vechime, premiul lunar de 2% și premiile anuale.
Acțiunea este neîntemeiată.
Potrivit art. 19 din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, așa cum a fost modificată și completată, persoanele care ocupă funcții de demnitate publică au dreptul la o indemnizație lunară, stabilită potrivit anexei nr. II, iar potrivit art. 20, indemnizația lunară este singura formă de remunerare și reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial.
Din interpretarea acestui text rezultă că persoanele care ocupă funcția de primar nu au dreptul la alte sporuri, iar faptul că la art. 39 din Legea nr. 393/2004 s-a prevăzut că perioada în care o persoană a executat mandatul de primar constituie vechime în muncă nu conduce la concluzia că acest spor se acordă pe perioada mandatului, ci are în vedere acordarea acestui spor la reluarea activității deținută anterior.
În ceea ce privește premiul anual și cel lunar, chiar dacă disp. art. 17 și 18 din Legea nr. 40/1991 nu au fost abrogate expres, trebuia considerate abrogate implicit ca urmare a prevederii legale cuprinse în art. 19 din Legea nr. 154/1998.
Faptul că a obținut o hotărâre care obligă pârâtul să-i plătească acestuia drepturile și în viitor nu este un argument pentru a se admite acțiunea.
Pe de altă parte, hotărârea de care se prevalează reclamantul este titlu executoriu și nu se justifică interesul de a se promova o altă acțiune.
Cât privește ca caracterul discriminatoriu pe care îl invocă reclamantul, instanța reține că legea reglementează distinct drepturile salariale care se acordă diferitelor categorii de persoane, astfel că nu se poate constata existența discriminării, instanța neavând competența să anuleze unele acte normative considerate a fi discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederile cuprinse în alte acte normative, sens în care s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin decizia nr. 821/02.07.2008.
Pentru aceste considerente, a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs reclamantul, considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Instanța a considerat greșit că persoanele care pot ocupa funcția de primar sau viceprimar nu au dreptul la alte sporuri, avându-se în vedere disp. art. 39 din Legea nr. 393/2004.
Sentința este nelegală și pentru faptul că s-au interpretat greșit dispozițiile legale.
A solicitat, în consecință, admiterea recursului, modificarea sentinței recurate iar, pe fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În drept, a invocat disp. art. 304 pct. 9.pr. civilă.
Intimata nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță.
Instanța de recurs, din oficiu, în baza disp. art. 137 alin. 1 corob. cu art. 306 alin. 2.pr. civilă și art. 166.pr. civilă, a invocat excepția autorității de lucru judecat și a pus-o în discuția recurentului.
Acesta a precizat că hotărârea nr. 156/05.05.2005 a Tribunalului Vrancea nu a fost pusă încă în executare și acesta este motivul pentru care a formulat o nouă cerere de chemare în judecată.
Analizând sentința civilă recurată, sub toate aspectele de fapt și de drept, în baza disp. art. 304 indice 1.c Cod Penal și prin prisma excepției invocată din oficiu, Curtea apreciază că recursul este fondat însă pentru următoarele considerente:
Reclamantul recurent a solicitat obligarea pârâtei Consiliul Local al com. la acordarea unor drepturi salariale cuvenite pentru perioada februarie 2005 și în continuare, până la încetarea mandatului de viceprimar, drepturi constând în sporul de vechime în muncă, premiul lunar de 2%, premiul anual.
Însă, la dosarul de fond, reclamantul a depus sentința civilă nr. 156/05.05.2005 pronunțată de Tribunalul Vrancea care conține următorul dispozitiv: "Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Consiliul Local al com.
Obligă pârâtul să plătească reclamantului sumele de: 13.216.750 lei reprezentând spor vechime în muncă; 4.405.000 lei reprezentând al 13-lea salariu, toate pe perioada 25.06 - 31.12.2004 precum șiplata acestor drepturi pe viitor cât timp va ocupa funcția de viceprimarși înscrierea în carnetul de muncă a mențiunilor referitoare la aceste drepturi."
În consecință, reclamantul deja obținuse un titlu pentru aceleași drepturi salariale solicitate din nou prin prezenta acțiune.
În aceste condiții, sentința primei instanțe este nelegală, fiind dată, în primul rând, cu încălcarea prevederilor legale referitoare la procedura de invocare și soluționare a excepțiilor ce fac de prisos cercetarea în fond a pricinii, prevăzute de art. 137 alin 1.pr.civilă.
Astfel, prima instanță avea obligația de a invoca, din oficiu, excepția autorității de lucru judecat, potrivit art. 166.pr. civilă și nu să treacă la soluționarea pe fond a pricinii.
Excepția era întemeiată, fiind întrunite în cauză condițiile prevăzute de art. 1201 cod civil referitoare la autoritate de lucru judecat și anume: identitate de părți, obiect și cauză.
Faptul că hotărârea ce reprezenta titlu executoriu nu a putut fi executată nu afectează existența autorității de lucru judecat și nu dă dreptul părții de a chema în judecată pe aceeași persoană pentru obținerea acelorași drepturi.
În consecință, este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9.pr. civilă, întrucât acțiunea trebuia respinsă pentru autoritate de lucru judecat și nu ca neîntemeiată în urma analizării fondului, atât timp cât o altă instanță dăduse deja o dezlegare aceleiași probleme de drept.
Astfel, nu se creează recurentului o situație mai grea în propriul recurs întrucât instanța nu analizează fondul cauzei ci se pronunță pe excepție.
Pentru aceste motive, instanța de recurs apreciază ca fiind inutilă cercetarea motivelor de recurs care vizează fondul cauzei, urmând ca, în baza dips. art. 312 alin. 1,2,3 pr. ciivlă și art. 306 alin. 2.pr. civilă, să se admită recursul declarat de recurentul reclamant cu consecința modificării în tot a sentinței civile recurate. În rejudecare, se va respinge acțiunea formulată de reclamant pentru autoritate de lucru judecat, față de considerentele arătate mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul, domiciliat în comuna, jud. V, împotriva sentinței civile nr. 722/03.11.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea.
Modifică în tot sentința civilă nr.722/3.11-2008 Tribunalului Vrancea și în rejudecare:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL RUGINEȘTI, cu sediul instituției în comuna, jud. V, pentru autoritate de lucru judecat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Februarie 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
: /11.03.2009
:/2 ex/12.03.2009
Fond:/
Asistenți judiciari:/
Președinte:Alina SavinJudecători:Alina Savin, Benone Fuică, Virginia Filipescu
