Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 227/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
România
Curtea de Apel Timișoara
Secția de litigii de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 227
Ședința publică din 13 februarie 009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 2: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 3: Marinela
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr. 3188 pronunțată la 17 octombrie 2008 de către Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect litigiu de muncă.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamantul intimat personal, lipsă fiind pârâta recurentă.
Procedura completă.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, constatând că nu mai sunt alte cereri sau probe de administrat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond, solicitând reclamantului intimat să se refere și al competența materială de soluționare în primă instanță a cauzei, respectiv dacă aceasta aparține judecătoriei sau tribunalului.
Reclamanta intimată apreciază că în mod corect cauza a fost soluționată în primă instanță de către tribunal și solicită respingerea recursului pârâtei ca neîntemeiat.
Instanța
Deliberând asupra recursului de față a constatat următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Timișoara sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta SC SA T solicitând instanței să dispună stabilirea grupei a II-a de muncă pentru perioadele 28 septembrie 1976-20 februarie 1978 și 13 iulie 1979 - 3 august 1987, perioade în care a lucrat în secția de utilaje în funcția de în condiții de muncă nocive, grele, periculoase și stres nervos, deoarece temperaturile erau foarte ridicate vara și foarte scăzute iarna, diversele pulberi, gazele toxice și vaporii de lacuri și vopsele din aer, umiditatea, zgomotul și trepidațiile; că măsurătorile efectuate de specialiști au evidențiat concentrații de noxe mult mai mari decât limitele admise; că datorită condițiilor de muncă, starea de sănătate i s-a agravat în timp.
Capătul de cerere privind completarea carnetului de muncă a fost disjuns, iar prin sentința civilă nr. 1412 pronunțată la 6 februarie 2008, competența de soluționare a celui privind stabilirea grupei de muncă a fost.declinată în favoarea Tribunalului Timiș, unde dosarul și-a păstrat numărul unic de înregistrare.
Prin sentința civilă nr. 3188 pronunțată la 7 octombrie 2008, instanța a admis acțiunea reclamantului, a obligat pârâta la încadrarea reclamantului în grupa a II-a de muncă pentru perioada efectiv lucrată în fosta SC SA, respectiv 28 septembrie 1976 - 20 februarie 1978 și 13 iulie 1979 - 3 august 1987.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că potrivit înscrierilor din carnetul de muncă, reclamantul a fost angajatul societății pârâte în perioada 28 septembrie 1976 - 20 februarie 1978 și 13 iulie 1979 - 3 august 1987, fiind încadrat pe postul de, desfășurându-și activitatea într-o hală de producție, în condiții de zgomot și mediu toxic.
A apreciat că reclamantului îi sunt aplicabile prevederile speciale ale Ordinului nr. 50/1990, art. 13.
In termen legal, împotriva sentinței civile menționate mai sus, a declarat recurs pârâta SC SA T, recurs înregistrat la Curtea de Apel Timișoara sub nr-.
Solicită modificarea în tot a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii.
Arata ca in perioada in care face referire reclamantul era in vigoare Ordinul Ministerului Muncii și Ministerului Sănătății nr. 59/1969, publicat în Buletinul Oficial nr. 36/1969, prin anexele acestuia stabilindu-se în concret locurile de muncă cu condiții deosebite (grupele I și II de muncă), munca prestată de reclamant negăsindu-se printre acestea.
Mai arată că reclamantului nu-i sunt aplicabile dispozițiile art. 3 alin. 4 din Ordinul nr. 50/1990.
Recursul este întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 cod procedură civilă.
Reclamantul intimat nu a depus întâmpinare prin care să-și exprime punctul de vedere față de recursul declarat.
La termenul de judecată din 13 februarie 2009, instanța a pus din oficiu în discuția părților competența materială de soluționare în primă instanță a cauzei.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocat din oficiu de instanță, a dispozițiilor art. 304 pct. 3 coroborat cu art. 3041cod procedură civilă, instanța a apreciat recursul întemeiat, urmând a-l admite cu următoarea motivare:
In mod greșit, cauza a fost soluționată de către tribunal în primă instanță, apreciindu-se că suntem în prezența unui conflict de drepturi.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Timișoara sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC solicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, să stabilească că a lucrat în grupa a II-a de muncă în perioada 28 septembrie 1976 - 20 februarie 1978 și 13 iulie 1979 - 3 august 1987 și să oblige pârâta să îi înscrie în carnetul de muncă mențiunea referitoare la prestarea muncii în această grupă în anii sus-menționați.
Având în vedere pretențiile formulate de reclamant prin cererea de chemare în judecată, instanța constată că instanțele nu au fost investite cu soluționarea unui conflict de drepturi, cum greșit a apreciat instanța în considerentele hotărârii, ci cu soluționarea unei cereri de înscriere a unor date în cartea de muncă ca urmare a stabilirii perioadei în care reclamantul a lucrat în grupa a II-a de muncă.
Conform art. 8 din Decretul nr. 92/1976, competența de soluționare în primă instanță a unei astfel de cereri aparține judecătoriei în a cărei rază teritorială își are sediul unitatea angajatoare.
Aceasta întrucât, pentru a hotărî asupra refuzului angajatorului de a înscrie în carnetul de muncă unele date referitoare la activitatea salariatului sau de a efectua rectificările unor înscrieri din cartea de muncă, judecătoria trebuie să administreze probele necesare stabilirii temeiniciei cererii formulate de salariat. Astfel, cererea reclamantului de înscriere în carnetul său de muncă a mențiunii referitoare la prestarea muncii în grupa a II-a de muncă în perioadele solicitate nu se poate soluționa fără administrarea probelor necesare pentru stabilirea grupei de muncă în care a fost încadrat reclamantul în perioada menționată.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin 6 cod procedură civilă, urmează a admite recursul declarat, a casa sentința recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Timișoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr. 3188 pronunțată la 17 octombrie 2008 de către Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul.
Casează sentința menționată mai sus și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Timișoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 13 februarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red. MB/dact. MB
2 ex.
16.02.2009
Primă instanță:
, - Tribunalul Timiș
Președinte:Maria Ana BibereaJudecători:Maria Ana Biberea, Florin Dogaru, Marinela
